Dacă un om face tot ce-i stă în putinţă, ce altceva i se mai poate cere?

Publicat 10 februarie 2022

Dacă un om face tot ce-i stă în putinţă, ce altceva i se mai poate cere?

Nu măsor niciodată succesul unui om în funcţie de cât de sus ajunge, ci în funcţie de cât de sus se poate ridica după ce e trântit la pământ.

Curajul înseamnă să-i rezişti fricii un minut mai mult.

Când eşti în dubii, observă şi pune întrebări. Când eşti sigur, observă de la distanţă şi pune şi mai multe întrebări.

Prefer să am în faţă o divizie germană decât o divizie franceză în spate.

Succesul este înălţimea la care ricoşezi după ce te izbeşti de podea.

O minte activă nu poate exista într-un corp inactiv.

Scopul războiului nu este să te facă pe tine să mori pentru ţara ta, ci să-i facă pe ceilalţi nenorociţi să moară pentru a lor.

Acceptă provocările pentru a putea simţi bucuria victoriei.

Nu le spune niciodată oamenilor cum să facă lucrurile. Spune-le ce vrei să realizeze şi ei te vor surprinde cu ingeniozitatea lor.

Cu cât transpiri mai mult pe timp de pace, cu atât sângerezi mai puţin la război.

Condu-mă, urmează-mă sau piei din calea mea.

E stupid şi greşit să jeleşti bărbaţii care au murit. Mai bine îi mulţumim lui Dumnezeu că astfel de oameni au existat.

Planul bun de astăzi e mai util decât planul perfect de mâine.

Există vremuri pentru a ne lăsa sfătuiţi de temerile noastre şi vremuri pentru a nu da ascultare nici unei temeri.

Încrederea în sine este cea mai sigură cale de a atinge ce ţi-ai propus. Dacă ştii în adâncul inimii că vei deveni cineva, aşa va fi. Nu lăsa gândurile să se abată de la această cale. Este periculos.

George Patton

Unul dintre cei mai importanţi generali americani din Al Doilea Război Mondial, personalitate a cotroverselor, a fost acuzat în dese rânduri de lipsă de respect faţă de subalterni. Este faimos şi pentru celebrele sale discursuri, precum cel dat înainte de debarcarea din Normandia soldaţilor săi: „Bărbaţi, chestia că unele surse se învârt în jurul faptului că America doreşte să stea departe de război şi nu doreşte să lupte este o mare tâmpenie! În mod tradiţional. Americanii iubesc să lupte. Total adevărat, americanii iubesc încleştarea luptei. America iubeşte să câştige. America nu va tolera un ratat. Americanii dispreţuiesc un laş;Americanii joacă pentru a câştiga. De aceea, America nu a pierdut şi niciodată nu va pierde un razboi.”
George S. Patton s-a născut pe 11 noiembrie 1885. A luat parte la campaniile militare din Africa de Nord, Sicilia, Franța și Germania între anii 1943 și 1945. A participat și la Primul Război Mondial, comandând tancurile nou introduse în armata SUA. Un mareșal german, vorbind cu un reporter american îl numea pe Patton „generalul vostru cel mai bun”. George S. Patton şi-a dorit încă din tinereţe să calce pe urmele descendenţilor săi care luptaseră în Războiul American de Independenţă, în Războiul Civil sau în Războiul Mexican. Patton se distinge în Primul Război Mondial ca tanchist, ajungând la sfârşitul războiului la rangul de căpitan. Rămâne în armată pe parcursul perioadei interbelice, instruind tanchişti. La izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, Patton deţine deja rangul de colonel.

Este autorul faimosului citat din timpul eliberării Parisului, în care se referă voalat la ambiția francezilor de a participa, măcar printr-o divizie blindată, la Eliberare: ”I would rather have a German division in front of me than a French division behind me.” Prima operaţiune la care participă Patton, în calitate de comandant este invadarea Marocului şi Algeriei de către aliaţi. Operaţiunea este un succes. Despre cucerire Cassablancăi Patton avea să comenteze sec:„Cassablanca? O luptă bună!
La Olimpiada de vară din 1912 organizată la Stockholm Patton a participat la proba de pentatlon, unde s-a plasat pe locul cinci. În septembrie 1915 Patton a fost numit în serviciu la granița cu Mexicul la Fortul Bliss, Texas. În martie 1916 forțele lui Pancho Villa au trecut granița în New Mexico, SUA și au efectuat raid în orașul Columbus, ucigând câțiva americani. Ca răspuns, SUA a organizat o expediție punitivă în Mexic împotriva lui Villa. Entuziasmul lui Patton pentru expediție a avut ca rezultat faptul că Patton a fost numit ajutorul generalului John Pershing, ceea ce a însemnat că Patton a primit rol în organizarea expediției. Patton, împreună cu câțiva militari a organizat o expediție care a devenit un „atac militar motorizat” cu cele trei mașini ale armatei lui Pershing, ucigând câțiva rebeli mexicani, chiar de Patton însuși cu un Colt Pacemaker. Datorită succesului lui Patton și afinității lui pentru Colt Pacemaker, Patton l-a numit în glumă „bandito”-ul lui, Patton devenind faimos în toată SUA.
Între cele două războaie în 1924 a absolvit școala pentru comandanți și șefi de stat major Command and General Staff School, iar în 1932 Army War College. L-a cunoscut pe Omar Bradley cu care se va reîntâlni în Europa. La începutul anilor 1920 Patton a scris o cerere Congresului ca să se acorde fonduri pentru dezvoltarea forțelor de blindate, dar fără prea mare succes. A scris articole despre tactica forțelor blindate, sugerând noi metode de a le folosi. În iulie 1940 a primit comanda Diviziei 2 de tancuri la Fort Benning. În serviciul în Washington DC în anul 1919 Patton l-a întâlnit pe Dwight D. Eisenhower, care va juca un rol enorm de important în cariera sa. La Fort Riley, Kansas, Patton și Eisenhower au dezvoltat doctrina luptei cu blindate, care va fi folosită de SUA în Al Doilea Război Mondial. El a continuat să îmbunătățească tancurile venind cu noi idei în comunicații radio și armamentul de pe tanc. Datorită lipsei scăzute față de blindate, Patton s-a transferat înapoi la cavalerie.
Înainte ca SUA să intre în război Patton a comandat Armata a 3-a americană, pregătind trupele de blindate în deșert (Imperial Valley), pe o suprafață de 40 km² pentru Operațiunea Torța (invadarea Africii). Din prima zi de comandă pleda pentru ca forțele blindate să rămână permanent în contact cu inamicul, explicând că forțele mecanizate agresive întrerup pregătirile defensive ale inamicului și sunt mai greu de loviți de artileria inamică.

„Născut pe mare, botezat în sânge.” Asta avea să spună Patton despre cea mai grea şi controversată campanie a sa. Campania siciliană, care a urmat victoriei din Africa de Nord, la un interval decent, a fost superficial organizată şi doar parţial a avut success.

Pentru Operațiunea Husky, invazia Siciliei, Patton trebuia să comande Armată a 7-a a Statelor Unite, dublând Task Force de Vest, care debarcau la Gela, Scoglitti și Licata pentru a susține aterizările Armatei a 8-a britanică a lui Bernard Montgomery. Corpul de Blindate I al lui Patton a reproiectat oficial Armata a 7-a chiar înainte ca forța sa de 90.000 oameni să debarce înainte de zori în Ziua D, 10 iulie 1943, pe plajele din apropierea orașului Licata. Armata a fost împiedicată de vânt și de vreme, dar în ciuda acestui fapt, cele trei divizii de infanterie din S.U.A. implicate, Divizia a 3-a, Divizia 1-a și a 45-a au asigurat plajele respective. Ei apoi au respins contraatacurile la Gela, unde Patton și-a condus personal trupele împotriva întăririlor germane din Divizia Hermann Göring.

La începutul lui 1945 era clar că Germania nu mai poate rezista, fiind atacată simultan din trei părţi. Decizia comandamentului american de a nu ataca Berlinul îl înfurie pe Patton care într-o scrisoare adresată lui Eisenhower, numeşte această hotărâre drept o ”greşeala istorică”. Conform înţelegerii dintre aliaţi, Rusia urma să ocupe Berlinul.
Patton îi duce pe civilii germane să vadă lagărele de concentrare, ca aceştia să nu mai spună că nu au ştiut. Generalul primeşte pentru scrut timp comanda militară a Bavariei. New York Times remarca modul incorect în care a fost tratat Patton spunând totodată că generalul nu se poate numi: „Eliberatorul Parisului, Cuceritorul Berlinului sau Întâmpinătorul Armatei Roşii.’’
Luptând ca parte a primei armate americane, a fost rănit la picior în bătălia de la Sf. Mihiel din septembrie. Recuperându-se, a luat parte la Ofensiva Meuse-Argonne, pentru care a fost distins cu Distinguished Service Cross/de Evidențiere în Serviciu și Medalia Serviciului Distins, precum și cu promovarea în grad de colonel pe câmpul de luptă. Odată cu sfârșitul războiului, a revenit la gradul său de căpitan în timp de pace și a fost repartizat la Washington, DC.
Chiar şi după sfârşitul campaniei în Europa, Patton se gândea tot la război, într-un mesaj adresat trupelor el spune: „Avem în faţa noastră o campanie grea, împotriva japonezilor. Acelaşi spirit invincibil arătat în Europa, va traversa Pacificul şi va obţine ziua victoriei în războiul din Pacific.”

În ziua de 9 decembrie 1945, în apropiere de Mannheim, cu puțin timp înainte de programata reîntoarcere în SUA, mașina generalului a fost puternic lovită de un camion militar american. Generalul a fost grav accidentat, având și o fractură de coloana vertebrală cervicală-deci o paraplegie. Internat la spitalul militar din Heidelberg, pe 21 decembrie 1945, decedează în urma unei embolii pulmonare. Fiind considerat eliberatorul Luxemburgului, a fost înmormântat în orășelul Haam (din Luxemburg). În onoarea eliberatorului, orășelul Ettelbrück din nordul Luxemburgului se mai numește „Patton-Stadt”.
Căutând să-și inspire oamenii, Patton a dezvoltat o imagine strălucitoare purtând în mod obișnuit o cască foarte lustruită, pantaloni și cizme de cavalerie, precum și o pereche de pistoale cu mâner de fildeș. Călătorind într-un vehicul cu însemne și sirene de rang supradimensionat, discursurile sale erau deseori îmbrăcate în blasfemie și susțineau cea mai mare încredere în oamenii săi.
În timp ce comportamentul său era popular cu trupele sale, Patton era predispus la indiscretele remarci la adresa lui Eisenhower, care devenise superior în Europa, și care provoca tensiuni între aliați.
Generalul Patton a încercat mereu să îşi conducă trupele în cel mai eficient mod posibil, să evite pe cât se poate pierderile de vieţi omeneşti şi să preserve spiritual de luptă american. Nelipsind controversele legate de personalitatea lui, el rămâne o figură emblematică a Aliaţilor din timpul celui de Al Doilea Război Mondial.