Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Din ceruri magie de Crăciun și-un spirit nevăzut ce ne zâmbește-n drum

Zilele dinaintea Crăciunului rămân cu siguranță cele mai frumoase zile din an pentru încărcătura spirituală a lor, iar dacă frumusețea sărbătorii este foarte mult legată de inocența momentului creștin și a albului anotimpului rece din an, noi ne contopim în special când suntem copii cu această strălucire plină de așteptări. Oameni maturi fiind, tineri, adolescenți sau bătrâni, Crăciunul ne dezmiardă, apoi ne transpune în vremea când părinții aveau povara responsabilităților, iar noi, copiii, doar inocența și o anume credință a copilăriei în ceva ce ne ridica pe niște aripi și zburam. Această credință era de fapt o dorință de minuni, minunea din poveștile pe care le citeam copii fiind, minunile asociate prinților și prințeselor, zânelor sau zmeilor cu care feții frumoși se luptau și miracolele acestor zile pline de poveste. repr
Îmi amintesc ce fericită eram încă din ziua de 5 decembrie când știam că se pregătește ceva. Forfota lunilor de iarnă începea cu Sfântul drag și bun, iubitor de copii, pe nume Nicolae. Apoi venea vacanța și era imposibil ca în acele zile să nu se aștearnă ninsoarea, săniile nu conteneau pe derdeluș, bulgării se jucau prin aer trimiși de noi, oameni maturi acum, atunci copii fiind. Săptămâna dinaintea Crăciunului începea cu forfota bunicii din partea mamei în bucătărie, iar mama, cel mai minunat om de pe acest pământ, extrem de bună, generoasă, iubitoare și harnică nu contenea să mișune, deși venea de la serviciul extrem de solicitant pentru un contabil, care pe atunci se numea simplu C.E.C. Îmi amintesc că lucra și sâmbetele, uneori și duminicile, dar nu se văita niciodată deși cifrele cu care lucra nu conteneau să-i împovăreze gândurile. Cu toate astea, avea timp de noi și de a ne face fericite pe mine și sora mea mai mare.
Adormită sau în pauza de după ce citeam cărți din lista de lecturi dată de profesoara de limba română, ori după derdeluș sau după ce-l construiam pe Moșul din neaua pură, în pauze deschideam cămara. Vaaaai ce vedeau ochii : caltaboși, lebervurști, tobe, cârnați, tot felul de bunătăți, cozonaci, prăjituri de ne lingeam pe boticuri și eu și sora mea.

Tăițeii făcuți de Mama Mare (bunica din partea mamei), erau puși la uscat printre caltabosi și bunătățile mamei. Tortul doboș, crenșmitul erau specialitățile mamei. Clopotele bisericii din centrul orașului ne umpleau sufletele cu bucurie, deși erau ascunse pentru că vremurile nu impuneau credință în Dumnezeu prea multă. Ele însă pentru mine și prietenele mele, familia și sora mea revărsau salve de miracole ce speram noi să se împlinească peste ani. Tata, se îngrijea să ne fie bine iar eu abia așteptam să-l văd să-i arăt bucuroasă notele mari cu care terminasem școala pe acel trimestru, cele mai multe note de zece, mai rar de nouă și mai deloc de opt pentru care așteptam din nou Premiul I, dar pentru care tata îmi spunea:”Pentru o fată nu este suficient. În lumea bărbaților, doar zece este nota care contează pentru ca o femeie să-i depășească”. De atunci mă gândesc mereu cum pot să fac să am rezultate de ZECE într-o lume care nu mai este chiar a bărbaților, dar care cere calitate pentru a fi mai bună.
În ziua de 24 decembrie, aveam bradul împodobit, îl albeam cu vată, acum există spray-uri care albesc pentru scurt timp brazii. Se desfăceau cutiile cu globuri și beteală, aveam lumânări și artificii agățate în brad. Odată țin minte că de la lumânările fixate într-un suport ce se prindea de crengi, am aprins vata de pe brad și a luat foc tot copacul cu cetina verde care s-a făcut scrum, doar un noroc a făcut să nu ardă casa. Însă mama nu s-a supărat. Ea nu se supăra de nimic.
Fiecare ornament avea o poveste. Aveam berze, ciupercuțe, una dintre ciupercuțe încă mai există și azi printre globurile contemporane. În dimineața zilei de Ajun plecam la colindat. Dooooamne, ce bucurie era pe mine!! Mă trezeam în zornăitul clopotelor de mascați ce făceau pârtie pe străzi dar plecam curajoasă să-i înfrunt deși atunci când îi vedeam așa înalți și deghizați mă cam treceau fiori de teamă. Odată chiar ne-au oprit să le arătăm ce avem în trăistuțe însă nu ne-au făcut rău. Trăistuța mea era din pânză cu inițialele numelui meu pe ea. Așa mi-o făcuse mama. Sunt multe colinde ce le-am învățat în acei ani.
Colindători există și astăzi, deși eu tot sper să văd oameni care să respecte și dezvolte mai mult tradiția românească, oameni inimoși care să umple sufletele de bucurie cu mult mai multe cântece de Crăciun. În ultimul timp, câțiva colindători, studenți sau absolvenți de Teologie ne intră în casă și cântă cu mult drag colinde pregătite într-un repertoriu special. Alături de copiii care intră în curte, ei aduc în casele noastre vestea cea mare, “Astăzi s-a născut Hristos”.

Eu știu de la Mama că în noaptea de 24 Decembrie, cerurile se deschid și dorințele noastre creștine sunt îndeplinite de Fecioara Maria. Dacă ai sufletul deschis, lumina care inundă pamântul va transforma în realitate rugăciunile celor cu gânduri curate. Crăciunul este mijloc de reflecție și cumpătare. Acum, vremurile s-au schimbat iar lumea e plină de moşi crăciuni prin reclame, prin magazine, promovând produse din rafturi, bând bere sau vin, servind prăjituri, mâncând pizza. Moşul cel modern ne copleșește. Uneori, pe la televiziuni e însoţit de câte o Crăciuniţă, în rochii sau fuste scurte, zâmbind provocator, dar rece. Mi se pare că aceste personaje sunt exagerate și distrug orice urmă de mister şi de spiritualitate.
În copilărie, pregătirile de Crăciun când se  primenea casa şi se tăia porcul reprezentau un ritual, încărcat de un simț care ne făcea să plutim, un fior pe cât de mistic pe atât de plin de poveste. Dar şi de bucurie şi  de speranţă. Astăzi, emoţia și sărbătoarea sunt catapultate spre alte înțelegeri, dirjate către nesfârşite  petreceri unde se ascultă manele, se bea și se mănâncă într-un repaos ce se vrea veșnic…Este adevărat că nu peste tot și nu toți înțeleg astfel Crăciunul. Pentru mulți, Moş Crăciun nu mai este un spirit bun, o prezență ce coboară printre noi aducându-ne minunea vieții și miracolul iubirii, nu mai este o stare, ci un personaj transfigurat, un protagonist care ne zâmbește comercial, vinde produse, este folosit pentru diverse avantaje. Moşul din zilele copilăriei mele era un spirit nu chiar ca cel din Lampa lui Aladdin, dar un mit vesel și generos, un excelent dirijor de suflete, bucurii, clipe frumoase, minuni ce se împlinesc și credeam în el. Cel de azi este aproape un kitch, un fals și mie personal îmi este frică să nu se topească, să nu se piardă în neantul neputinței noastre de a înțelege povestea, acel Moș Crăciun real. Și pentru ca miracolele să se întâmple trebuie să credem în ele, trebuie să iubim, așa cum am văzut la părinții și bunicii noștri. Iubirea transformă totul în jurul nostru în ceva firesc și magic, ea face povestea, mai ales când suntem pregătiți să o primim, dar mai ales să o oferim și să oferim BINELE din noi. Cred că aici este rețeta fericirii. Nu contează ce avem pe masă, ci contează ce avem în suflet și în minte.

Vă doresc atât eu cât și colectivul redacției noastre un Crăciun vesel, Crăciunul-poveste cu minuni și miracole, Crăciunul cu magie, cu puritate sufletească, dar mai ales cu dragoste, multă dragoste pe care să o oferim fără tăgadă și fără păreri de rău ori regrete. Dragostea înnobilează sufletele, ne face lorzi, conți și contese, marchizi și marchize, dar mai ales regi și regine, iar noi, oamenii, trebuie să știm a o oferi, mai ales celor ce au nevoie de ea, celor în necazuri, în dureri, celor deprimați sufletește sau celor săraci.

Hei, oameni buni ! Nu vedeți Spiritul Crăciunului în drumul vostru ? Luați-l cu voi și păstrați-l în suflete !!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

twelve − one =

6 + 3 =

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cum este corect – interregional sau inter-regional, nonvaloare sau non-valoare, …
Corespondenta la redactie