Nepotism în politică, acesta este deja oficializat de alianța PSD-ALDE. Dacă ne uităm și în grădina noastră, la Oltenița, el funcționează lejer, fără piedici, iar cel mai bine se poate observa în primărie, spital, Ecosal Servicii, azilul de bătrâni.

Cuvântul nepotism provine din latinescul nepos, adică nepot, și constituie acordarea de avantaje și privilegii rudelor ori promovarea lor în funcții importante.
Nepotismul este cunoscut încă din antichitate. În timpul unor săpături în Pompei, sub lava Vezuviului, a fost găsită o scară socială perfect conservată, datând din anul 79 d.Hr., unde tatăl, aflându-se pe treapta de sus, trage din răsputeri în sus alți cinci membri ai familiei.
În Evul Mediu, nepotismul a suferit în toată Europa un regres considerabil. Membrii aceleiași familii se măcelareau reciproc după voia inimii.
Mai târziu, în Renaștere, avântul spectaculos și nemaipomenit a caracterizat nu doar arta și știința, ci și nepotismul. Acesta este în special meritul unor papi, care dăruiau rudelor lor teritorii întregi pentru a întemeia acolo principate pe care să le conducă. Nepotismul, inevitabil, este însoțit de corupție. Există nenumărate exemple în acest sens. O corupție greu de combătut dar și greu de suportat de către cei neprivilegiați.
Din punct de vedere tehnic, nepotismul la locul de muncă nu poate fi agreat de ceilalti angajați, cei mai vechi care au rămas accidental sau pentru că sunt folosiți pentru experiența lor. Nepotismul creează multe consecințe neplăcute și dezechilibre la locul de muncă, lucru neluat în seamă – căci nu poate fi înțeles limpede- de actuala clasă politică.

Nepotism și birocrație…ce omoară România!
Sistemul public aici este unul centralizat, învechit, cu metehne comuniste care generează ineficienţă, inechitate şi corupţie. Problemele legate de nepotism la locul de munca pot provoca conflicte și abateri de la multe reguli, căci legile nu mai există pentru astfel de persoane, cadrul profesional se poate denatura.
România agreează sau aplică tradiția sistemului politic balcanic, veche de sute de ani: rudele celor ajunși să dețină funcții de putere în stat avansează sau intră în sistem, fie că e vorba de o slujbă la stat sau de o demnitate publică. Competiția sau competența nu mai contează. Rudele sunt plasate în față. Ideea principală și care aduce fericire în rândul aleșilor este că angajarea rudelor apropiate, în posturi-cheie, devine o modalitate mai ușoară de a ține situații sub control, de a ascunde orice le aduce lor avantaje, lezând pe ceilalți și nedreptățindu-i, camuflând revolte interne și mușamalizând probleme apărute, sau adevărul. Și dacă cel din urmă umblă precum Justiția, cu capul spart într-o societate care din zi în zi este incapabilă de a forma și păstra valori, atunci la ce să ne mai așteptăm de la un sistem atât de complicat ca cel existent? Această plagă nu doar că înfundă societatea și împiedică evoluția, dar ne face de rușine peste tot în lume unde există competiție și competențe, unde meritocrația este literă de lege.
Și cine poate încurca mai bine o realitate și o poate deforma decât cineva confuz, cu probleme penale în trecut, modelul boschetarului cu bani câștigați la cărți, arhetipul vânzătorului de iluzii cu veleități de comerciant de aprozar?
Sistemul nostru administrativ a rămas cu memoria întărită de la sistemul comunist, acel amestec nociv de politică cu funcţia administrativă, ceea ce nu aduce nici performanță și nici separare între sfere de teren: politic și administrativ.
Iar dacă merge așa și se poate, Primăria Oltenița a devenit o instituție care nu mai reflectă o activitate colectivă, publică, pe holurile căreia nu mai găsești suficient oxigen pentru a respira din aerul curat care să țină normalitatea în mers.

Începând cu 2012 instituția administrativă a suferit multe transformări, una dintre acestea fiind supraaglomerarea posturilor cu un număr triplu de angajați față de numărul celor dintr-o primărie de felul celei din Bruxelles, Amsterdam, Copenhaga sau Londra. Mai mult decât atât, rude, prieteni, cumetri, apropiați ai partidului au invadat spații, funcții inventate, pentru care se cheltuiesc bani ce ar fi trebuit folosiți în alte scopuri, la construcția orașului. Același lucru se întâmplă în Spitalul Oltenița unde fie s-au creat locuri de muncă, pe bani de la buget firește, fie pe locurile vacante au fost aduși ori vor fi aduși apropiați, rude, simpatizanți ai PSD.

Posturi simple s-au transformat în posturi cheie care să-i servească șefului
Orice om normal poate realiza faptul că acești moștenitori de funcții și posturi reprezintă o problemă pentru economie. Posturi simple s-au transformat în posturi cheie care să-i servească șefului, prin ruda sau apropiatul locului. Nevestele cu funcții în primărie și-au angajat soții în spital, soacrele au adus nurorile, mamele copiii, judecători și-au angajat copiii în primărie și instituții de stat, cercul se închide. Nu mai există conflicte de interese sau incompatibilități de când puterea a fost preluată de PSD-ALDE. Iar cei din Oltenița profita la maxim de situație și ce a acaparat o parte din România, mai exact sudul, sud-estul și sud-vestul acestei țări.
Cristian Costel Onofrei, cel care a candidat împotriva lui Petrică Țone pentru primărie în anul 2016, la scurt timp după alegeri a bătut palma cu cel pe care îl considera ”dușman”, ocupând în schimbul altor servicii, funcția de director economic în Spitalul Oltenița. Sursele noastre spun că acesta își va aduce în curând soția, salariată acum la o firmă privată, pe un post de contabil care se va elibera, după ce o angajată a spitalului iese la pensie, o funcție retribuită destul de bine, tot din bani publici. Petrică Țone a transformat multe birouri din primărie în direcții gen departamente, cu directori numiți, o ”recompensă” ce să aducă alt privilegiu în schimb, în așa-zisul ”avantaj” reciproc, dar cu bani publici. Manuela Crângașu, director economic în Primăria Oltenița, și-a adus soțul, prin intermediul lui Țone, la Spitalul Oltenița, pe funcția de director administrativ, după ce acesta devenise șomer în urma plecării unei bănci importante din Oltenița. Când s-au dat examenele pentru post? Au mai fost și alți candidați? Directoare de spital este o persoană care cochetează cu dorințele și aplicațiile primarului, după ce fostul director, un manager apreciat, nu a mai dorit această funcție. Și exemplele pot continua.
Cine le permite acestor persoane, plătite din bani publici, adică de la noi toți, să-și aroge niște drepturi cu mult peste posibilitățile financiare ale unui oraș, ce abia mai supraviețuiește, drepturi cu mult peste situația provincială, vulnerabilă acum la orice lovitură? O mentalitate apropiată celei de dinainte de 1990 se cuibărește, acaparând teren.
Multe spații locative, cele care au aparținut statului, fostului ICSM înainte de 1990, au intrat după revoluție în posesia unor șmecherași de partid, foști membri PCR, foști comuniști sau securiști. Spațiile au ajuns în cercul unor personaje dubioase, lacome, ale căror meniri sunt cele de a acapara ce nu le aparține și a deforma realitatea. În baza căror contracte și care a fost prețul spațiilor devenite proprietăți private, de pe urma cărora acești ”cinstiți”, scot bani grei de zeci de ani din chirii sau diverse activități? Cât au costat aceste schimburi? Și ce partid a ascuns mai bine astfel de tipare periculoase, anomalii, ale unor persoane fără caracter și limite, fără valori sau bun simț decât cel format de o clică pe nume FSN, din care s-au desprins celelalte denumiri de partid?
Dacă mulți dintre noi nu realizăm ce efecte negative se nasc din astfel de fenomene pe plan social și individual, să ne gândim câți tineri cu potențial, absolvenți de instituții de învățământ superior ar putea candida pe un post vacant într-o instituție publică, asta dacă se anunță. Absolventul află că examenul se susține într-o zi de marți, 13, iar postul e ocupat încă de săptămâna trecută. Ghinion sau cum? Ce consecințe vor fi? Este o manie asta? Să transferi prin orice mijloace funcțiile publice în planul întregii familii – soţ, soție, etc., ori a prietenilor, cumetrilor, etc?
Domnilor Țone și Onofrei, există oltenițeni care întreabă: V-ați luat primărie și spital, iar plătitorii de taxe și impozite nu au aflat?