Dumnezeu ne-a oferit drept cadou viaţa şi numai de noi depinde să ne oferim darul de a trăi bine.

Pentru a reuşi în lume nu e de ajuns să fii prost, trebuie să fii şi manierat.

A trebuit să treacă treizeci de secole pentru a cunoaşte ceva din structura omului. A trebuit o veşnicie pentru a şti câte ceva despre sufletul său.

Lectura îţi înalţă sufletul şi un prieten luminat îl mângâie.

Poezia este un fel de muzică, trebuie să o auzi ca să o apreciezi.

Oamenii folosesc gândirea doar drept autoritate pentru nedreptăţile lor, şi vorbirea doar pentru a-şi ascunde gândurile.

În general, arta de a guverna constă în capacitatea de a lua cât mai mulţi bani de la o parte de cetăţeni, pentru a o da altora.

Opinia publică este în asemenea măsură regina lumii încât, atunci când raţiunea vrea să o combată, raţiunea este condamnată la moarte.

Femeile învaţă să simtă mai uşor decât învaţă bărbaţii să gândească.

Ticălosul, în al cărui suflet slab se zbat patimi puternice, deseori se abate de la drum convins că va căpăta iertare de la preoţi. Oricât de multe crime a-ţi fi săvârşit, spovediţi-vă mie, şi totul vă va fi iertat, mulţumită jertfei unui om care a trăit cu câteva secole în urmă în Iudeea. Cufundaţi-vă apoi de şapte ori şaptezeci şi şapte în noi crime, şi din nou totul vă va fi iertat. Oare aceasta nu înseamnă să-l atragi într-adevăr în ispită pe om? Oare aceasta nu înseamnă a netezi răului toate drumurile?

E dificil să eliberezi proştii de lanţurile pe care le venerează.

Doctorii prescriu medicamente despre care ştiu foarte puţin ca să vindece boli despre care ştiu şi mai puţin, ale unor fiinţe omeneşti despre care nu ştiu nimic.

Toate pasiunile se sting cu vârsta; amorul propriu nu moare niciodată.

Părerea ta este exact contrariul părerii mele, dar mă voi lupta toată viaţa ca tu să ai dreptul să ţi-o spui.

Judecă un om după întrebările sale, mai degrabă decât după răspunsurile sale.

Oamenii se folosesc de cuvinte doar pentru a-şi ascunde gândurile.

A face înseamnă a fi.

Nu e rău să tăiem un cap al hidrei calomniei, atunci când găsim unul care mişcă.

Cu cât natura a făcut mai mult pentru noi, cu atât noi facem mai puţin pentru ea…

Eu consider limba germană dură şi înfricoşătoare. Cred că Dumnezeu, când i-a alungat din Rai pe Adam şi Eva, a strigat la ei în nemţeşte.

Nu cautati niciodata sa faceti uz de autoritate cand puteti recurge la ratiune.

Nu condiţia noastră, ci calitatea sufletului nostru ne face fericiţi.

Voltaire

Asumarea spiritului renascentist, dar mai ales evenimentele ştiinţifice şi filosofice din secolul al XVII- lea (descoperirile lui Issac Newton, empirismul anglo-saxon, raţionalismul cartesian, panteismul spinozist, scepticismul  lui Pierre Bayle, dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii) au fost în măsură să redea omului încrederea în natură, în raţiune şi în posibilitatile ei creatoare. Aşa a luat fiinţă mişcarea de educare a maselor, hotărâte să lupte împotriva  corupţiei regalităţii şi a dogmatismului catolic , curentul  filosofic şi literar care a dominat Europa secolului al XVIII-lea : iluminismul. Unda seismului iluminist porneşte din Anglia, odată cu reforma constituţională şi revoluţia din 1688, trece în Franţa şi ulterior în Germania, epicentrul rămânând Franţa, respectiv Parisul.
François-Marie Arouet cunoscut sub numele de Voltaire a fost o figura proeminenta a Iluminsmului francez. Poet, dramaturg, romancier, nuvelist, istoric și filozof, Voltaire a fost un apostol al gândirii libere. Voltaire s-a născut la 21 noiembrie 1694 la Paris, într-o familie burgheză. În adolescență a studiat la Colegiul iezuit Louis-le-Grand, din Paris. După aceea a urmat dreptul o bucată de vreme, dar a renunțat destul de repede. La Paris s-a remarcat încă din tinerețe ca un om spiritual, capabil să compună versuri satirice. Însă, în timpul vechiului regim din Franța, talentele sale puteau fi periculoase, așa cum s-a și întâmplat de fapt. Voltaire a fost întemnițat la Bastilia din cauza versurilor sale politice. A stat aproape un an în închisoare, timp în care a scris un poem epic, Henriade, care ulterior s-a bucurat de un mare succes. În 1718, la scurtă vreme după ce a fost eliberat din închisoare, a asistat la premiera operei sale Oedip, care a avut loc la Paris și a înregistrat un succes răsunător. La 14 de ani, Voltaire era deja celebru, iar în următorii 60 de ani a devenit o mare personalitate a literaturii franceze. Voltaire se pricepea să mânuiască banii la fel de bine ca și cuvintele, reușind treptat să facă avere. În 1726 a avut totuși unele probleme. Era deja considerat cel mai iscusit om în arta conversației din vremea sa (și poate din toate timpurile). Îi lipsea însă modestia pe care unii aristocrați francezi o pretindeau celor de origine burgheză. În consecință, s-a declanșat o dispută publică între Voltaire și unul dintre acești aristocrați, cavalerul de Rohan, dispută din care Voltaire a ieșit învingător. Dar la scurt timp după aceasta aristocratul a tocmit niște derbedei care să-l bată pe Voltaire și apoi l-a întemnițat la Bastilia, de unde a fost eliberat destul de repede, cu condiția să părăsească Franța. Forțat de împrejurări, a plecat în Anglia, unde va rămâne în jur de doi ani și jumătate. Când s-a întors în Franța, Votaire a scris prima operă filozofică importantă, Lettres philosophiques, cunoscută sub numele de Scrisori despre englezi. Acestă carte publicată în 1734 marchează cu adevărat începutul Iluminismului francez. În Scrisori despre englezi, Voltaire a făcut o prezentare în general favorabilă a sistemului englez și al ideilor lui John Locke și alți gânditori englezi ai vremii. Publicarea cărții a stârnit mânia autorităților franceze, astfel Voltaire a fost nevoit să părăsească Parisul din nou.       Și-a petrecut următorii cincisprezece ani în estul Franței, la Cirey, unde a fost amantul doamnei du Chatelet, inteligenta și emancipata soție a unui marchiz. În 1750, la un an după moartea acesteia, Voltaire a plecat Germania, la invitația personală a lui Frederic cel Mare al Prusiei. A stat trei ani la curtea lui Frederic, de la Potsdam. La început s-a înțeles bine cu inteligentul Frederic, dar până la urmă cei doi s-au certat și Voltaire a părăsit Germania în 1753.
A fost un scriitor deosebit de prolific. Scrierile sale însumează peste 30.000 de pagini, cuprinzând poeme în proză, versuri, scrisori personale, pamflete, romane, nuvele, piese, cărți documentare din domeniul istoriei și filozofiei.         Voltaire a fost întotdeauna un adept al toleranței religioase. Însă pe când avea circa șaizeci de ani, a asistat la o cumplită persecuție a protestanților în Franța. Revoltat, Voltaire a lansat o cruciadă intelectuală împotriva fanatismului religios. A scris un mare număr de pamflete politice. Tot de atunci s-a deprins să-și încheie scrisorile personale cu cuvintele “Ecrasez l’infame”, ceea ce înseamnă “striviți infamia”.
În 1778, la 83 de ani, Voltaire s-a întors la Paris, unde a asistat la premiera noii sale piese, “Irene”. Mulțimea l-a aclamat ca pe o mare personalitate a Iluminismului francez. A fost vizitat de sute de admiratori, inclusiv de Benjamin Franklin. Dar Voltaire mai avea puțin de trăit. A murit la Paris, pe 30 mai 1778. Din cauza anticlericalismului său fățiș, n-a avut parte de o înmormântare creștinească, dar 13 ani mai târziu, revoluționarii francezi victorioși l-au exhumat și l-au îngropat în Pathenonul din Paris.

Voltaire a crezut cu tărie în libertatea cuvântului și a presei. Voltaire nu a fost om de știință, dar a manifestat interes față de acest domeniu și a susținut cu fermitate empirismul lui Francis Bacon și John Locke. A fost de asemenea un istoric capabil și serios.
Scrierile lui Voltaire, mai mult decât ale celorlalți, au răspândit ideile democrației, toleranței religioase și libertății intelectuale în Franța și în întreaga Europă. Deși au existat și alți scriitori în cadrul Ilumismului francez, trebuie să recunoaștem că Voltaire a fost personalitatea proeminentă a mișcării. În primul rând stilul său incisiv, cariera îndelungată și opera voluminoasă i-au asigurat o audiență mult mai largă în comparație cu oricare alt scriitor. În al doilea rând, ideile sale și-au pus pecetea asupra întregii mișcări iluministe. Iar în al treilea rând, Voltaire le-a devansat cu mult pe celelalte personalități ale vremurilor sale.

Scrierile lui Voltaire, cu excepția nuvelei “Candide”, sunt puțin citite azi. Însă s-au bucurat de mare popularitate în secolul XVIII-lea și, prin urmare, Voltaire a jucat un rol important în schimbarea mentalității, ceea ce a avut ca rezultat izbucnirea Revoluției Franceze. De asemenea, influența lui nu s-a limitat la Franța. Americani cum ar fi Thomas Jefferson, James Madison și Benjamin Franklin i-au cunoscut opera, și multe din ideile lui Voltaire au fost preluate de tradiția politică americană.