“Cel mai mare poet pe care l-a ivit pământul românesc.”… Aşa îl aprecia George Călinescu. Iar Emil Cioran sublinia ”Dacă nu l-am fi avut pe Eminescu, trebuia să ne dăm demisia.”

Ca un omagiu adus poetului Mihai Eminescu, la biblioteca municipală din cadrul Casei de Cultură din Oltenița, vineri, 13 ianuarie, s-a organizat o expoziție de carte sub titlul ”Să ne aducem aminte de Eminescu”. În onoarea aceluiași simbol național al culturii s-a realizat o expoziție de desene, intitulată ”Eminescu în ochii copiilor”. De asemenea, cei prezenți la celebrarea zilei marelui nostru poet, au fost martorii unor audiții care au marcat ziua de 15 ianuarie. În cadrul aceleiași acțiuni de vineri, s-au prezentat fragmente din creația luceafărului poeziei românești.

O altă acțiune de importanță culturală a avut loc duminică, 15 ianuarie a.c.,  în foaierul Casei de Cultură. Gazdele au fost scriitorul Liviu Capșa și profesor de limba și literatura română, Florentina Ionescu. Acest eveniment a fost organizat în colaborare cu Școala Gimnazială ”Alexandru Vlahuță” Oltenița.

Copiii au recitat poezii de Mihai Eminescu, au avut parte de momente interactive. În cadrul acestei conferințe dedicate importanței culturii românești reprezentată de Mihai Eminescu, profesor Florentina Ionescu vorbește copiilor despre importanța cititului de cărți sau a unei compoziții culte, care să aparțină poeților sau compozitorilor români. Directoarea Școlii Vlahuță cere elevilor să încerce să mai renunțe la mijloacele de comunicare moderne electronice, la diversele gadgeturi, și îi invită pe copii astfel la citit cărți, cât mai multe cărți, pentru a duce cultura mai departe:

Scriitorul național Liviu Capșa vine în sprijinul accentului pus pe cultură chiar de ziua marelui Eminescu cu o pledoarie amplă, explicând celor prezenți la conferința de duminică de ce Eminescu este poetul nostru național: ”Eminescu a reușit să adune la un loc tot ce are mai frumos poporul nostru român.” ”Eminescu este unul dintre cei mai mari poeți ai lumii.” susține Liviu Capșa.

La acest eveniment, scriitorul oltenițean a prezentat două dintre cărțile sale de poezie, oferind copiilor din sală la final câte o carte cu dedicație:

Părinții prezenți în foaierul sălii Casei de Cultură au primit câte un număr al revistei de cultură România literară, cu același îndemn de a citi și analiza împreună cu copiii lor principalele articole dedicate evenimentelor culturale, cunoștințelor și științei literare în general. Ceea ce prezintă televiziunile zilnic nu contribuie la formarea culturii unui ins.

România literară este o revistă culturală și literară din România, înființată în 1855 sub direcția lui Vasile Alecsandri. A apărut la Iași de la 1 ianuarie 1855 până la 3 decembrie 1855, când a fost suprimată. Seria nouă a apărut începând din 10 octombrie 1968, fiind o continuare a Gazetei literare, apărută în 1954, ca principala publicație a Uniunii Scriitorilor. Potrivit site-ului romanialiterara.com, în urma schimbărilor survenite odată cu 22 decembrie 1989, după un scurt interimat asigurat de un consiliu provizoriu, conducerea revistei a revenit, de la numărul 13/1990, lui Nicolae Manolescu, ca director. Din 1995, caseta redacțională îi menționează, alături de Nicolae Manolescu, pe Gabriel Dimisianu (ca redactor-şef) şi pe Alex Ştefănescu (redactor-şef adjunct). În 2009, a avut loc o schimbare importantă a echipei redacționale, prin retragerea lui Gabriel Dimisianu şi a lui Alex. Ştefănescu (care rămân şi azi componenți onorifici ai redacției) şi venirea lui Gabriel Chifu ca director executiv. I s-au adăugat Răzvan Voncu, devenit redactor-șef, iar redactori: Daniel Cristea-Enache (acesta părăsește echipa în 2022), Sorin Lavric, Angelo Mitchievici, Cristian Pătrășconiu. Din vechea echipă, alături de directorul publicației, Nicolae Manolescu, au rămas Marina Constantinescu și graficiana revistei, Mihaela Șchiopu. Potrivit istoricului publicației, România literară este astăzi principalul bastion care apără criteriul valorii estetice și morale în literatură:

Întâlnirea de duminică a lăsat loc și unei părți de audiție muzicală cu o trecere în revistă prin video-proiecție a marilor oameni de cultură din țara noastră.

Fundalul muzical a fost ales din repertoriul marelui compozitor român, George Enescu:

Ziua Culturii Naționale a fost marcată și la Școala ”Alexandru D. Ghica” (Șc. 5) cu activități specifice. Profesorii coordonatori au fost Vasilica Ciocea și Antoanela Constantinescu.

Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani. A fost al şaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi Eminovici, fiica stolnicului Juraşcu din Joldeşti. Copilăria a petrecut-o la Botoşani şi în casa părintească de la Ipoteşti, iar la Cernăuţi a urmat şcoala şi liceul german. A debutat ca poet la 16 ani, cu o poezie scrisă în memoria fostului său profesor, Aron Pumnul, şi în acelaşi an şi-a schimbat numele în Eminescu, adoptat mai târziu şi de alţi membri ai familiei sale.
Timp de trei ani, din 1866 până în 1869, a pribegit între Cernăuţi, Blaj, Sibiu, Giurgiu şi Bucureşti şi a cunoscut direct poporul, limba, obiceiurile şi realitățile româneşti. A intenționat, dar nu a reuşit, să-şi continue studiile. A lucrat ca sufleor şi copist de roluri în trupele lui Iorgu Caragiale şi Mihail Pascaly şi a continuat să publice poezii, drame, fragmente de roman sau să facă traduceri din germană.
Între 1869 şi 1874, a fost student la Viena şi Berlin, ca „auditor extraordinar” la Facultatea de Filozofie și Drept din Viena şi ca bursier al asociaţiei culturale Junimea, la Berlin. S-a întors în ţară în 1875, a fost director al Bibliotecii Centrale şi profesor suplinitor, redactor la ziarul Curierul de Iaşi, a continuat să publice în Convorbiri literare. Titu Maiorescu, ministrul Învăţământului, l-a apreciat şi ajutat să primească un post de revizor şcolar pentru județele Iaşi şi Vaslui.
Eminescu s-a împrietenit cu Ioan Slavici, Iosif Vulcan, Ion Creangă, care l-a introdus în societatea politico-literară Junimea. Din 1877, s-a mutat la Bucureşti şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator, unde a avut o activitate publicistică excepțională, care i-a ruinat însă sănătatea.
La doar 33 de ani, Eminescu a dat semne de alienare mintală. Potrivit documentelor vremii, poetul suferea de psihoză maniaco-depresivă, astfel că a fost internat în spitale şi sanatorii în ţară, la Viena şi Odessa. Pentru recuperare a călătorit în Italia, a fost îngrijit de familie şi susţinut de prieteni, iar cu ajutorului lui Iacob Negruzzi şi Mihail Kogălniceanu a reuşit să primească o mică pensie viageră.
Mihai Eminescu s-a stins la 15 iunie 1889, după ce la începutul anului boala sa devenise tot mai violentă. A fost înmormântat sub „teiul sfânt” din cimitirul Bellu. ”Astăzi a murit Eminescu, în institutul de alienaţi, de o embolie. Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche…” scria Titu Maiorescu.
Ca urmare a formaţiei sale culturale germane, primele traduceri ale operei poetice eminesciene au fost în limba germană, unele chiar de Regina Carmen Sylva, care l-a chemat pe Eminescu la Palatul Peleş pentru a-l determina să colaboreze la proiectele ei culturale. Prima regină a României a scris mult, poezii şi proză, sub pseudonimul Carmen Sylva, şi numai doi oameni au îndrăznit să-i prezinte observaţiile lor: Mihail Kogălniceanu şi poetul Eminescu.

Ca recunoaştere a universalităţii sale, la 100 de ani de la moartea poetului naţional, anul 1989 a fost declarat de UNESCO, “Anul internaţional Eminescu”, şi tot UNESCO a decis ca Mihai Eminescu să fie declarat poetul anului 2000. A fost ales, post-mortem (28 octombrie 1948), membru al Academiei Române, potrivit site-ului academiaromana.ro.

Camera Deputaţilor a adoptat la 16 noiembrie 2010 un proiect de lege prin care ziua de naştere a lui Mihai Eminescu a devenit Ziua Culturii Naţionale, act normativ ce a întrunit 175 de voturi favorabile, unul împotrivă şi două abţineri. În expunerea de motive a iniţiatorilor legii se arată că ”Ziua Culturii Naționale va fi, în viziunea noastră, o zi în care nu numai celebrăm un mare creator, dar și o zi de reflecție asupra culturii române, în genere, ţi a proiectelor culturale de interes naţional”.
Institutul Cultural Român organizează, în Bucureşti şi în 20 de oraşe din străinătate, o serie de evenimente cu ocazia Zilei Culturii Naţionale, în perioada 12 – 20 ianuarie.
Există precedente pentru această sărbătoare şi în alte ţări europene. În Spania, Ziua Culturii a fost fixată de ziua morţii lui Miguel de Cervantes, iar în Portugalia, de ziua naşterii lui Luis de Camoes. Mai mult, şi autorităţile din Republica Moldova au hotărât ca ziua de naştere a lui Mihai Eminescu să devină Ziua Culturii Naţionale.
Mihai Eminescu se bucură de o „dublă laudă” în Spaţiu. Pe lângă craterul omonim de pe planeta Mercur, un asteroid situat la peste 250 de milioane de kilometri de Pământ a fost, la rândul lui, botezat după cel mai cunoscut poet romantic al secolului al XIX-lea.