Este un semn de noblete mentala sa stii sa admiri ceea ce te depaseste.

Comunismul este societatea care garanteaza prostia ca incremenire in proiect.

Daca ura celorlalti – covarsitoare uneori – invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase, este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat.

Umilirea este cel mai teribil atentat la adresa libertatii.

Raul este devenirea ratata in spatiul libertatii, caderea din relatia de comanda-supunere in relatia de constrangere.

Iadul este, neindoielnic, starea celui care, aplecat deasupra prapastiei, nu mai poate fi tras de nimeni inapoi.

Frica este punctul de suprema concentratie a fiintei mele dinaintea deznodamantului nefast.

Femeia este fanta care se deschide in zona vizibilului pentru a lasa extra-ordinarul sa patrunda in lume.

Esecul este locul de unde te ridici pentru a merge mai departe.

Depresia este insu­rectia nevazutului.

Nu exista semn mai bun al reusitei decat ura si invidia celorlalti.

Iubirea este de fapt mila de tine proiectata asupra altuia sau uitarea de sine care se inalta pe o prealabila constiinta a eului propriu.

Cel curajos este cel caruia, fiindu-i frica, merge inainte.

Sinuciderea este expresia paroxistica a orgoliului nemasurat.

Nu exista obiecte pure, care sa nu fie ceva.

Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu a urmat cursurile Facultatii de Filozofie pe care a absolvit-o in anul 1965, dupa care, la indrumarea lui Constantin Noica, a urmat si cursurile Facultatii de Limbi Clasice pe care a absolvit-o in anul 1973.
Trei ani mai tarziu Liiceanu si-a dat doctoratul in Filozofie la Universitatea Bucuresti. Vreme de 10 ani, el a fost cercetator la Institutul de Filozofie, din 1965 si pana in 1975 cand s-a mutat la Institutul de Istorie a Artei unde a lucrat pana in anul 1989. Gabriel Liiceanu s-a nascut la data de 23 mai 1942 in Ramnicu-Valcea. Tanar cercetator la Institutul de Filozofie in anii ’70, incepe sa frecventeze alaturi de Andrei Plesu “Scoala de la Paltinis” – statiune de munte in care filozoful Constantin Noica isi desfasura prin seminarii private, impreuna cu cativa discipoli, proiectul cultural de recluziune formativa voluntara in fata realitatii regimului comunist -, ca elev preferat al lui Noica. Volumele Jurnalul de la Paltinis si Epistolar, marturii ale acestui parcurs formativ, au in epoca un ecou important in randul publicului cultivat.
In anul 1990 Gabriel Liiceanu a fost numit director la Editura Humanitas din Bucuresti dupa care, doi ani mai tarziu a devenit profesor la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Bucuresti. Inca din timpul cand a absolvit facultatea si si-a dat doctoratul, Gabriel Liiceanu a inceput sa scrie si sa publice lucrari. In 1975 el a publicat prima sa lucrare intitulata “Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii” dupa care au urmat o serie nesfarsita de lucrari publicate in tara. Multe din ele au fost publicate si in strainatate in limbile respective.
Cel mai important insa este faptul ca Liiceanu a tradus opere ale lui Platon sau Martin Heidegger pe care le-a publicat in Romania. Ultimele sale lucrari publicate sunt cea dedicata fiului sau si care poarta numele “Scrisori catre fiul meu” publicata in anul 2008 si “Intalnire cu un necunoscut” publicata in iulie 2010.

Gabriel Liiceanu este faimos deoarece este un mare scriitor roman, editor, filozof si profesor puternic implicat activ in probleme societatii. De asemenea el este faimos pentru ca a lansat nenumarate lucrari si pentru ca gandirea sa se bazeaza pe idealismul platonician, Kant, Schelling, Husserl şi onto-fenomenologie heideggeriana.

Surse: famouswhy, biografie