Laura Suzeanu

S-au jucat cu focul. Pentru un ordin. Ordin care a ascuns foarte posibil multe promisiuni, de viitor. Dar de fapt obediența specifică lipsei de orizont, cel mai sigur pentru salariul primit, cel din banii statului. Care Stat cine este? Cine este, domnilor jandarmi, aduși, cărați, intoxicați cu minciună, împinși prin camioane ca pe câmpurile de război? Eram înarmați imaginar? Aveam intenții criminale dar nu aveam noi habar? Ne jucam software sau alergam balena albastră și dintr-o dată ne-am trezit pe un câmp de luptă? Noi, cei din linia întâi, a doua, a treia și a patra?…Aer poluat, abuz asupra animalelor din nou: câinii lătrau caii se speriau, mulțimea scanda, animalele intrau în panică. Dar stăteau sub ordin. Și voi ați venit la ordin…
V-au spălat creierele spunându-vi-se că este lovitură de stat? Cât de începător sau naiv să fii să crezi că unii care au protestat pașnic și protestează de atâta timp împotriva unor diabolici care doresc dictatura și puterea veșnic cu îngenunchierea țării, unii care protestează pentru că au niște principii și o doză de omenie mai mult decât o cere o societate ieșită din comunism, din păcate încă sub influența acelui microb, prin protest pașnic vor face rău? Cu ce eram noi înarmați în seara zilei de 10 august? Ce înseamnă acest ”rău” la voi, domnilor jandarmi? Aveți această noțiune, sau aceste ultime generații ați fost aduse doar pentru a lovi? Cine sunt ”stăpânii inelelor” în viziunea voastră? Cine sunt dușmanii acestei țări? Nu cumva chiar cei pe care-i apărați?

Noi am venit cu mâinile goale în fața voastră…uneori cu flori. În ce v-au transformat? În ce mașinărie a groazei și cât sadism plutește în aerul respirat de voi? Ce minciuni v-au dezumanizat? Câtă cruzime să ai să lovești bătrâni, bolnavi, femei, copii nevinovați, lipsiți de apărare?
Criminalii plătesc. Mai devreme sau mai târziu plătesc. Într-o societate unde uzul rațiunii nu mai există, unde conștiința este încălcată sau atârnată în cui, apare crima. Uneori cu premeditare…personificată în grenade din cauciuc, gaze lacrimogene cu gaz toxic, sprayuri cu capsaicină și nu piper, petarde cu impact nociv ce pun viețile în pericol, fumigene usturător de otrăvitoare.
Am văzut tineri căzuți care abia respirau, bătrâni mișcându-se greu a disperare ce puteau muri în orice clipă, femei cu copii fugind, oameni bolnavi gâfâind. Nu, domnule jandarm, nu e Nicaragua aici. Și nici Venezuela, dacă chiar ți s-a spălat creierul. Trezește-te, care mai ești OM acolo, vezi că aici e România iar cei care protestează sunt neamul tău. România trebuie salvată, că șchioapătă iar masa aia de oameni de acolo din Victoriei, a vrut și vrea să o ridice în picioare, o vrea sănătoasă și normală, nu în cărucior sau cârje. Confundați misiunea voastră cu una criminală. Nu ați ținut cont nici măcar de femei și bărbați în scaun cu rotile, ați vrut să radeți tot. Dumnezeu a fost acolo cu noi. Cu voi a fost altcineva. Cu noi a fost El, Dumnezeu, cel care a oprit masacrul vostru. Cine vă mai scapă? Veți fugi? Unde? Dar cum veți fugi de voi? Nu vă este rușine de voi?
Nici Congo sau Brazilia nu e România. Asta ca să vă scap de amnezie. Siria? Nici vorbă, deși se pleacă din țară ca acolo, doar că aici pleacă de sila poliției politice și a unor primitivi care în scleroza lor, nebunia lor netratabilă, se cred dumnezei. Ei nu sunt stăpânii nimănui, așa cum aici nu este Siria. Lipsa culturii și a educației au făcut pe mulți să se poarte ca în zonele de război. Dar nu e Siria. Găsiți-vă busolele, domnilor jandarmi! Sunteți și voi oameni ca noi. Nu știu dacă aveți aceleași aspirații ca noi, unii probabil că da, alții sunteți cumpărați, vă lăsați ușor păcăliți, devenind viețuitoare cu pofte, dar din banii cui? V-ați gândit mai mult la granița dintre interes și suflet? Aveți structura identică, vă mișcați ca noi pe două picioare, cel puțin așa credem, poate că mirosiți altfel sau respirați altfel. Având măști pe față și caschete de protecție, nu respirați și nici nu inspirați la fel ca noi mereu. Dar respirați.
Apare BARICADA. Cea care desparte iar voi alegeți de care parte sunteți. Și ați ales…Ați intrat într-un război care nu vă aparține. Este un război politic, psihologic. Și printre voi sunt unii care gândesc normal, sănătos, sensibil, emotiv. Dar sunt și opușii voștri. Probabil că și acolo între voi e un război. Tot psihologic.
Am venit să fim alături de frații noștri care plâng peste hotare de dorul țării noastre, care au plecat de nevoie sau sărăcie. Am venit să fim alături de frații noștri care nu știu să joace teatru pentru a dobândi un post la stat, nu știu să lingă carpiene și metacarpiene, falange, tarsienele, talusul sau calcaneul și nici posterioare pleoștite. Nu știți ce înseamnă? Păi citiți că așa vă mai apropiați de noi. Am venit să fim alături de cei care nu doar că-și rup din ei să stea departe de familiile de aici, dar ei sunt cei care trimit anual miliarde de lei în țară, bani care ajung în bugetul de stat sau în buzunarele celor care v-au ordonat să-i serviți, rănindu-ne pe noi. Din banii ăștia ce merg la taxe și impozite, vă luați și voi salariile.

Pe noi ar trebui să ne protejați, în schimb nu! Nu pe noi ne apărați…Aici ne delimităm. Dar nu-i târziu. Puteți veni cu noi…alături de noi!
Toți avem o menire pe acest pământ. Liberul arbitru este cel care întărește menirea. Alegeți sau ați ales?
Omul primitiv priveşte fără să vadă, ascultă fără să audă, atinge fără să iubească. Fericirea o făgăduiau turcii când voiau să ne ocupe sau rușii când au instaurat comunismul. Revoluționarii ca Tudor Vladimirescu ori luptătorii țărani Horea, Cloșca și Crișan, într-un mod straniu poate pentru unii, nu făgăduiau românilor fericirea. Nici măcar unul dintre reformatorii noștri nu a promis în vorbe sau acțiuni feiricirea. Dar promiteau libertate, frăţie, unitate, scăpare de hoţii şi de nevoi. Nu fericire. Fericirea ți-o faci singur în funcție de cum simți tu și de cine te înconjori. Asta e cu totul altceva. Bălcescu, Porumbescu, Magheru, Kogălniceanu, Eftimie Murgu, Avram Iancu, Bărnuțiu sau Șaguna, pașoptiștii toți doreau cinste, iubeau datoria și conștiința, cereau reintrarea în uman, păstrarea măsurii corecte.
Dacă vi se ordona să ne trageți pe roată o făceați? Doar pentru că noi ne dorim o țară normală, fără penali și fără borfași, cu legi ale Justiției corecte, fără minciună, fără interlopi? Voi nu vă doriți la fel? Aici nu interacționăm, că nu ne este clar?…

Nu știu cât ne-a durut ce am simțit pe pielea noastră în seara zilei de 10 august și după miezul nopții de 11 august. Dar am simțit durerea trădării voastre. Iar dacă suferinţa şi durerea sunt preţul pe care omul le plăteşte pentru a se umaniza, educaţia și cultura nu se bazează decât pe reflecție, acumulare de cunoștințe, înțelegerea menirii omului pe pământ, distincția dintre bine și rău. Atunci când ai educație, ești și fericit. Ați fost în misiune și ați crezut în niște minciuni. Dar oare ce înțelegeți voi prin ”lovitură de stat”? Când a căzut Guvernul Ungureanu ce a fost? Când a fost suspendat președintele Traian Băsescu cum s-a numit? Dar când a venit USL în forță la putere, ce a fost? Sau când se forța Ordonanța 13? Atunci ce era? Unde erați atunci sau ce educație urma să primiți? Aaaaa, ahaaaa, era tot ordin. Ce înseamnă ”ordin” pentru tine, domnule jandarm? Să te lupți cu propriul popor? Cu sora ta, cu fratele tău, cu mama, tatăl, bunica sau bunicul tău? Cu copiii tăi? Asta înseamnă?
Idealul educativ al omului de misiune este altul. Conducerea politică nu vrea elite, sau cel puțin cea din ultimii ani. Misiunea voastră a fost una mincinoasă, brutală, parșivă, criminală, în seara zilei de 10 august și noaptea de 11 august. Fiindcă nu ați înțeles unii dintre voi la timpul respectiv care este misiunea școlii. Exact ca ursul la ghindă sau la fagurele de miere v-ați repezit la posturile astea care vi s-au părut dulci, mieroase, unde nu neapărat ordinul conta, cât slugărnicia. Asta a fost în comunism. Mierea nu te face mai deștept, mai bun, rațional, curajos sau corect. Dacă ați fi înțeles, misiunea școlii a fost nu doar să transmită cunoștințe care să dezvolte creierul, ci să creeze chipul omului de la o generație la alta. Mulțimea poate fi familia voastră. Iar națiunea este de fapt un colectiv uman. Căutați elitele în viață, fiindcă numai așa veți sălta spiritual. Valorile vieții sunt cele care dau viață, și nu grobianismul.
În acea seară când după ora 23,00 ați intrat cu forța în noi, când ne sufocam căutând oxigen și ne-am simțit ca animalele în câmp vânate, ne gândeam la Hiroshima și Nagasaki, ne gândeam la cum au fost gazați evreii în lagărele de concentrare, la Auschwitz, ne gândeam la crimele umanității comandate la dorințele primare ale unor involuați, dorințe vulgare și interese obscure și meschine. Și ne-am mai gândit la ceva: la cum poți muri în chinuri sau lent, în timp. Am scăpat dar vom muri. Fiindcă acele gaze nu au fost pașnice. Acele gaze au fost de război, iar voi, dintr-un ordin în lanț, ne-ați declarat război. Un război nedrept și inechitabil. Am devenit un stat și mai securist decât am fost? Ne lovim de noua securitate îmbrăcată altfel și purtând armă? În loc să curățăm plaga prostiei și totalitarismului, ne afundăm în ele?
Vă întrebăm: A fost genocid, tentativă de omor în lanț, crimă cu premeditare sau respectarea ordinelor unor sălbatici și disperați să păstreze puterea și să scape de pușcărie, ce vă aduceau bunăstare și prosperitate financiară după încheierea misiunii? Și vă mai întrebăm ceva: De unde aveți salarii și din ce bani ați fi fost recompensați?
S-a dorit libertate și unitate în 1989, au murit tineri nevinovați, cu piepturile goale, pentru ca imediat să vedem mineriadele lui Iliescu, iar, și mai grav, să ne întoarcem în timp, prin violențele și golănia din 10 august 2018 din timpul guvernării PSD-ului lui Dragnea. Am evoluat cumva?
Cine-a tras în noi 16-22? Cine să ne despintece în seara de 10? Dar avem casus belli? Ori totul devine praf și pulbere?