Piaţa olteniţeană este plină de fructe şi legume de sezon. Printre alte fructe pe tarabe, comercianţii au venit cu mormane de cireşe, dar şi ultimele recolte de căpşune, apoi vişine, piersici, caise, castraveţi, roşii, varză, mazăre, mulţi se jură pe toţi sfinţii că sunt “de-ale noastre”, din grădinile proprii. Clienţii scot banii fără să stea prea mult pe gânduri, crezând că au cumpărat produse autohtone. Puţini pun la îndoială cuvântul comercianţilor. În realitate, pe piaţa olteniţeană avem destui tarabagii cu produse luate de la angro-uri ce nu au văzut niciodată pământul românesc. Sunt şi produse de la ţară dar mult prea puţine ţinând cont de poziţia oraşului. Comercianţii îşi fac reclamă mincinoasă şi îşi îmbie clienţii cu zâmbetul pe buze şi, în cazul în care insişti cu întrebarea dacă “Sigur sunt de la noi cireşele?”, îţi mai bat şi obrazul ca să-i crezi.
“Nu mai ştim ce să cumpărăm! Pe etichete dar şi ei spun că produsele sunt de la noi din ţară. De ce ne mint nu înţeleg.” spune indignată una din cliente. Olteniţenii preferă să cumpere produse româneşti, unii pe considerentul că sunt mai gustoase, alţii pentru a le oferi un sprijin şi a încuraja agricultorii. ” Este clar că tot ce apare înainte este din import. Îi îmbogăţim pe alţii şi când ies fructele şi legumele noastre preţurile cresc”, a declarat un alt cumpărător.

OPC-ul nu prea îşi face datoria sau cel puţin aşa se vede din exterior
OPC-ul nu poate lua măsuri în zonă împotriva acestor practici, fie intenţionat, fie chiar au motive: „Este greu de depistat un astfel de comerciant. Ei îşi obţin certificatele de producător de la consiliile locale şi reprezentanţii primăriei trebuie să verifice dacă ei într-adevăr cultivă”, declară unul dintre comisarii OPC.
În mod normal orice piaţă ar trebui să aibă un regulament pentru ca cei care cumpără sã beneficieze de preturi corecte. De ce oare avem şef de piaţă sau şi acesta cauta şpaga? Dar în acelaşţi timp pot să întreb: Oare avem şef de piaţă? Există oare complicitate între el, comercianţi, autoritate locală, OPC?

Astăzi la ora 7,45 un kg de căpşune se vindea cu 5 lei/kg în piaţa autohtonă, pentru ca în maxim o oră cea mai mare parte din producători să transforme preţul din 5 în 6, cu atât mai mult cu cât modificarea este simplă-nu există control. O altă problemă este că speculantii fac legea, fortându-i pe producãtori fie sã le vândă lor munca de-o vară, la jumătate de pret, fie să mentină preţurile ridicate, totul în numele unui câştig maxim. Acesta este şi motivul pentru care Olteniţa se “mândreşte“ cu cea mai scumpãăpiaţă din punct de vedere al produselor.
La noi în piaţă este o eternă harababură, alături de o persoană care vinde borş, alta are flori, şi lângă tarabă vine altul cu ouă, lapte, vin sau ţuică, apoi cartofi, etc! Scopul acestor manevre? Totul se face pentru a-i determina pe producători să-şi vândă engros marfa anumitor comercianţi, la preturi de nimic, probabil. Nu vrem să ne gândim la lipsa de iniţiativă şi de soluţii sau la ceva mult mai grav.
Unii dintre producãtori cultivă suprafeţe mari de grădină, având producţie pe măsură, producţie pe care nu au cum s-o vândă în totalitate, din lipsă de spatiu, asta în timp ce sunt comercianţi care au chiar şi două tarabe alăturate, unii dintre ei câştigând acest drept “corect“ spun ei, la licitaţie, după ce au pus şi persoane care nu au nimic de-a face cu piaţa să liciteze pentru a obţine cât mai multe spaţii, sau cu o plasare cât mai bună.
Unul din producători ne spune că altor producători li se oferă preţuri de nimic pe munca lor, ca dupã aceea să se vândă produsele la preţuri şi de două-trei ori mai mari. Acesta e adevărul, comercianţii fac preţurile în piată, nu producătorii şi, dacă te opui, eşti jignit sau ameninţat.
Specula a ajuns un business printre producătorii de capşuni, mai ales în vârf de sezon. Până să ajungă pe tarabele pieţelor din Olteniţa, preţul acestor fructe creşte de două sau chiar de trei ori, deşi capşunele nu sunt aduse de la spanioli, ci doar din judeţul nostru. Judeţul Călăraşi deţine hectare întregi cu plantaţii de căpşuni.
Drumul căpşunelor din judeţ face ca preţul de vânzare al fructelor să crească de două ori. Dacă la producător preţul este de 2-3 lei/kilogramul, pe tarabele olteniţenilor acesta ajunge acum la 5-6 lei/kilogramul. A fost şi 8 lei din aceeaşi lipsă de control, sau poate intenţionat.

În condiţii de criză, căpşunele se transformă în “delicatese” pentru olteniţeni, deşi plantaţiile se află la doar 10, 20, 30 kilometri depărtare.
Iar ce este deranjant şi jignitor- cum se schimbă preţul de la o oră la alta?.…