de Fridolin Țandără

Merg pe stradă îndreptându-mă spre o patiserie și mă întreb: Gogoșile oare sunt sănătoase? Deși rețeta este una ce poate da peste cap un întreg organism uman, ele funcționează. Și cel mai bine funcționează la Oltenița, atunci când tocătorii de oase și resturi aruncate, încearcă să creeze rețete noi de gogoși, care să meargă la consumul zilnic al oltenițenilor.

Ei vorbesc cu multă convingere, știind clar cu cine au de-a face în oraș ca să-i și creadă, despre realizările lui Țone. Aproape că și ei cred ce postează. Și până la urmă ce e atât de greu să înflorești? Pe genul acesta de oameni nu-i doare nici capul, nici mâna să scrie, așa cum nu-i doare nici gura să vorbească, așa că…nimic nu este greu când ai un scop mercantil.
Gogoșeria pesedistă funcționează de la centru până spre filialele de gogoșerii deschise în orașele subordonate. La Oltenița e un alt soi de gogoșerie. Aici se vând gogoși cu aspect simplu: produse cu gaură în mijloc și glazură artificială din arome cu palavre urbane.
Gogoșile oferite au ajuns în zona asfaltărilor, fără ca oltenițenii cărora li se trece pe sub nas cu aroma înșelătoare să știe că indicatorii tehnico-economici nu au mai fost prezentați în ședințele locale și ca atare nici aprobați, încălcându-se legea cu multă sârguință. Nu-i nimic, au avut bani din mandatul trecut să toace…
Alte gogoși servite oltenițenilor pe tava paginii electronice a Primăriei ajung în zona Grădiniței Școlii nr. 5, acolo unde s-au servit cele mai scumpe gogoși, construcția clădirii fiind continuată după 2012 cu un preț de trei ori mai mare decât prețul inițial, calculat în devizul de bază. Alte gogoși ajung la Stadionul Municipal, unde s-a făcut cea mai de cacao tranzacție de terenuri posibilă și unde nu s-a investit nimic.

Gogoșile continuă cu locurile de joacă pe care unii dintre noi nu le pricep ca fiind mari realizări, ca să nu mai pomenim de cât a răscolit primarul Țone în zona blocurilor din Republicii spre gară ca să arunce o glazură din câte-o floare sau un foișor din lemn, ce în curând va putrezi de la ploaie. Glazurile se folosesc ca să fie gogoașa puțin mai arătoasă și convingătoare, mai ales cele electorale.
Gogoșile se opresc la construcția de care se leagă multe semne de întrebare atât ca licitație, financiar, legal sau civic, privind proiectul Casei de Cultură.
Dar cea mai grosolană gogoașă este cea legată de Centrul de Primiri Urgențe. Aici lucrările au început în celălalt mandat, discuțiile pornind din iarna-primăvara lui 2012 vis a vis de un astfel de Centru, continuarea lucrărilor se menține de 3 ani. Probabil lipsește ceva din planurile lor cu ale constructorului privind Centrul și nu Unitate ! Atenție cine administrează site-ul Primăriei și nu știe să facă diferențe între CPU și UPU. Tocmai fiindcă nu deține informații suficiente și probabil a lipsit de la niște ore de limba română în școală, despre facultăți private nu discutăm fiindcă acolo unde se dau bani pentru studii și diplome, lucrurile sunt o leacă mai complicate.
Administratorul site-ului Primăriei Oltenița trebuie să știe că Unitate de Primiri Urgențe (UPU) este secția ce aparține marilor spitale din București și orașe mari ale țării. Centrul de Primiri Urgențe (CPU) este denumirea ce se dă camerelor de urgență atașate spitalelor din provincie. Așa că, dacă tot este plătit să facă o treabă, să facă ceva folositor și cât de cât limpede textual.
Merg în continuare pe stradă gândindu-mă la realizările lui Țone din acest mandat. Când, mă opresc. Ceva îmi atrage atenția. Văd un bilețel. Îl ridic și citesc: ”Gogoșile reprezintă un segment important din domeniul lanțului slăbiciunilor și impotenței demagogice. Miliardele de gogoși vândute zilnic în oraș și în țară pun în mișcare un angrenaj imens al sferei ingredientelor. S-a ajuns la glazura colorată, aceasta fiind și cea mai întâlnită formă de prezentare a gogoșilor în rândul politicienilor: primari sau alți demnitari, ce se pricep să inventeze diverse rețete cu gogoși. Unul dintre lucrurile care îi neliniștește pe jucătorii din domeniu este să nu se exagereze cu anumite nuanțe, întrucât există culori care creează gogoșile radioactive. În special cele cu glazură roșie. Producătorii de gogoși nu pot renunța la a le fabrica. De aceea ei ar trebui să renunțe la aspectul banal al produselor lor. Îi sfătuim pe făcătorii de gogoși să le astupe găurile și să le umple, astfel încât să nu mai fie niște gogoși găunoase, ci unele spectaculos de cocoase. Sunt mult mai atrăgătoare pentru consumatori. Una dintre opțiuni ar fi gogoșile personalizate. Scrie, băi melteanule, pe ele și numele tău, ca să rămână, așa cum vrei tu, în memoria celui căruia i le servești. Iar dacă vreunul dintre consumatori se strâmbă și nu vrea să le consume, le aruncă. Da, dar cine le găsește împietrite în drum îți citește și numele pe ele. Vezi, cocalare? Numai așa rămâi în memoria colectivă: cu numele scrijelit în gogoși.
Aroma preferată în acest moment de cei care confecționează gogoși este … ghici care ? Cum nu știi, băi bișnițare, că doar o folosești în relațiile tale cu oamenii: este cea din rahat, rahatul acela de culoare maron ! Ar trebui urmăriți turcii care mai vin pe la noi să comercializeze tipurile de rahat, să miroși și să îți dai seama că și tu folosești aroma asta mereu. Ce naiba? Uiți de la mână pân’ la gură??…Turcu’ își dă rețeta originală. E păcat să nu vezi și tu. Poate mai adaugi ceva la gogoșile tale. Un punct sensibil la rețetele de gogoși vizează modul în care sunt imprimate ingredientele pe etichetă. Dacă eticheta este obositoare iar textul este greu de citit, nu e bine. Nu o folosi. Dacă însă textul este ușor de citit, dacă ingredientele sunt menționate, atunci gogoașa poate fi înțeleasă mai ușor de către consumator. Nu obligatoriu și consumată. Dar să nu-i crezi proști pe toți, nuuuu. Nu toți sunt proști, băi ciobane de la oi !! Uneori și gogoașa se mai înfurie, când o trimiți unde nu trebuie…

Ție îți plac și gogoșile cu cremă de roșcove, dar există și cu semințe, nu din alea cărora să le scuipi tu coaja când te îmbraci în tricoul ala al tău de șmenar, roșu, pe care sunt tipărite scrisuri din care nu se înțelege nimic, ci cu semințe decojite.
Hai să-ți dau un exemplu, șmechere de cartier : în Italia, monotonia acestei perioade de toamnă-iarnă este alungată de diverse Carnavaluri. Probabil cel mai faimos şi extravagant este cel din Veneţia, dar există și altele așa cum și la noi ar putea fi organizată cel puţin o paradă de carnaval, că ție îți place balamucul. Un carnaval cu care alegorice împopoţonate, costumaţi de-ai tăi, bucăţele de hârtie colorată, măști-produsele tale preferate, mahărule!! Şi cum ”sărbătoare” rimează cu ”mâncare”, atmosfera să fie întreţinută cu…gogoşi.

Ah, și aș mai avea câteva propuneri la care să te gândești, băi găozare: Mai există gogoșile branduite sau cele „opere de artă”, dar, deși sunt specialitatea ta, e totuși prea mult pentru tine, meltene. Ca să creezi tu opere de artă din gogoși înseamnă măiestrie, ori ”dibăcia” și ”imaginația” nu se află în arsenalul vânzătorilor ieftini ca tine, chiar și de gogoși.”

Oare cui sunt adresate aceste cuvinte? Ptiu drace, mi-ai tăiat calea cu bilețelele tale!! Și ce coincidență…chiar când mă gândeam eu la gogoșile oltenițene și la făcătorii de realizări din urbea dunăreană, dau de scrisorică. N-o fi fost aruncată de careva intenționat? Trebuia sa o las acolo, dar m-am gândit la ploaie.
Dacă cineva o recunoaște, poate veni să-și revendice biletul. Ne găsește aici.
Și așa a mai trecut o zi : cu gânduri, dezamăgiri, mirări, întrebări fără răspunsuri. Până la urmă, dracul nu este chiar așa de negru. Mi-a venit o idee : renunț la patiserie și mă apuc imediat să fac o rețetă de gogoși, să-mi ajungă toată săptămâna, dau și altora…o rețetă de gogoși turnate cu glazură de…cacao…

Sursa foto:
Internet