In aceasta seara, puteti sa-l sustineti pe Alin Gheorghisan actor la `Tanase`, concurent la `Vocea Romaniei`, aplaudat la New York la 21 de ani.
Alin Gheorghişan este unul dintre puţinii români aplaudaţi vreodată de publicul newyorkez, pe scene de pe celebrul bulevard Broadway, unde se află nu mai puţin de 40 de teatre profesioniste. Actorul Alin Gheorghişan as-a nascut in 1981. După experienţa de succes din Statele Unite, de la începutul carierei sale, Alin Gheorghişan s-a întors în România, pentru a cânta şi juca în limba maternă. În prezent, publicul se poate bucura de rolurile sale din spectacolele de music-hall de la Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”.

Părinţii au fost cei care l-au ajutat să evolueze ca om, însă deciziile privind cariera i-au aparţinut, povesteşte Alin Gheorghişan. “Am crescut într-un oraşel de pe malul Dunării situat la 60 de km de Bucureşti, într-o familie pasionată de frumos, arta şi cultură, în care tatăl mi-a deschis acest minunat univers al muzicii, prin pasiunea sa şi nenumăratele interpretari la saxofon, în serile de vară. Mama în schimb a încercat să îmi insufle dragostea pentru sport sau pentru arta aviaţiei. În ceea ce mă priveşte cred că liberul arbitru m-a îndrumat către scenă, fără a fi nevoit să îmi clădesc această pasiune din dorinţa altcuiva”, spune Alin. “Am ştiut că voi fi actor la vârsta de 9 ani când am fost descoperit de către actorul George Mihaiţă, care era în comisia ce făcea selecţia pentru binecunoscuta emisiune «Salut Adolescenţă» şi care – din aproape 1000 de copii – m-a ales pentru a imita vedete. În urma primei experienţe cu televiziunea, în 1992, am început colaborarea muzicală şi actoricească împreună cu actorul Eugen Cristea, compozitorul Dinu Giurgiu şi textierul Marian Stere pentru emisiunea «Feriţi-vă de magaruş». Îmi amintesc că mai târziu, în 1997, Mihaela Rădulescu m-a invitat la «Duminica în familie» pentru a face o paralelă între copilul din 1992 şi artistul în formare de la vremea respectivă.” În ceea ce priveşte activitatea muzicală, au existat mai multe persoane care au remarcat că este talentat şi care l-au sprijinit: “În adolescenţă am studiat – pentru perfecţionare şi acurateţe muzicală – cu o profesoară atipică pentru acea vreme dar extrem de talentată, Camelia Dragu, şi din a cărei mână au ieşit multe voci caştigătoare de trofee, dar şi cu anumiţi compozitori de marcă, de a căror atenţie m-am bucurat şi am luptat pentru a o merita… Ion Cristinoiu, Dan Dimitriu, Cornel Fugaru, Horia Moculescu…”

Alin Gheorghişan descrie cu modestie succesul rarisim pe care l-a cunoscut în Statele Unite, ca tânăr din Europa de Est, care a îmbrăţişat Visul American, ajutat numai de propriile sale calităţi: “În America am plecat mai mult impulsionat de răzvrătirea juvenilă a băieţilor de 20 de ani. A fost un schimb de experienţă pentru studenţi şi un program normal de workshop dar am ales sa fac acest pas datorită constrangerilor ce percutau de ceva vreme din partea tatălui meu, ce dorea să urmez facultatea de drept, nu cea de teatru, la care eram admis fără ştirea parinţilor mei. În primă instanţă am lucrat ca entartainer într-un parc de distracţie din Seaside Hights, după care – participând la un concurs muzical – am decis să bat la poarta New York-ului cu o inconştienţă bolnavă. Am participat la un concurs de interpretare jazzistică pentru amatori în urma căruia am primit un contract pe o perioadă determinată cu mai multe casino-uri ce rulau spectacole saptamanale pe Broadway.

Este mult pentru un om ce conştientiză deficienţa accentului, lipsa de experienţă scenică de la vremea respectivă, dar cred că şi cu aceeaşi inconştienţă am avut şansa aceasta unică. Cred în schimb că mi-am păstrat picioarele pe pământ şi reperele realităţii clar conturate în percepţia mea şi am hotărât ca de fiecare dată să lupt pentru autodepaşire. Mulţi mă întreabă şi dezaprobă revenirea mea tocmai datorită necunoaşterii unei realităţi, asta neînsemnând că m-aş considera eu inapt sau laş în faţa unei provocări de acest nivel, ci mai degraba optării către o cariera realizabilă în adevaratul sens al cuvântului aici, unde simt că mă pot exprima la justa valoare.” După experienţa din Statele Unite, Alin a devenit actor profesionist, iar astăzi este unul dintre cei mai apreciaţi interpreţi de music-hall din România: “Întors în ţară, am finalizat cursurile de teatru, sub bagheta maeştrilor Ion Lucian şi Victor Radovici, dar şi a lui Eusebiu Stefanescu, Geo Saizescu sau a distinsei actriţe cu ajutorul căreia mi-am perfecţionat vorbirea, Adela Mărculescu.”

În perioada 2003 – 2007, Alin Gheorghişan a jucat în spectacolele pentru copii ale Teatrului Excelsior, a colaborat cu Teatrul Foarte Mic şi cu Teatrul Nottara. A fost premiat atât pentru talentul său actoricesc, cât şi pentru calităţile vocale impresionante. Rolul Rică Venturiano din “O noapte furtunoasă” i-a adus prima recunoaştere, Premiul Păcală pentru cel mai bun tânăr actor. În ceea ce priveşte cariera muzicală, Alin a câştigat în 2005 trofeul Festivalului George Grigoriu din Brăila, care la acea vreme se numea Lotca de Aur.
Înainte de a se alătura echipei de la Teatrul de Revistă, Alin a trecut printr-un concurs care i-a prilejuit emoţii, deşi avea deja experienţa scenelor newyorkeze: “La Teatrul Tănase am fost angajat în urma unei selecţii ce nu îmi părea favorabilă, din cauza faptului că, în urma prestaţiei, Alexandru Arşinel m-a intrebat: «Când ai fost ultima dată la un doctor?» La doctor nu merg niciodată, în schimb, în fiecare week-end, mă puteţi vedea pe scenă, acolo unde cred sau mă încapaţânez să cred că merit să fiu.” Întrebat de ce publicul nu îl poate vedea mai des şi în cadrul unor apariţii televizate, Alin Gheorghişan spune: “Apariţiile TV sunt relativ rare, ca urmare a lipsei notorietăţii, cred, şi, de ce nu, a lipsei de «extraordinar» în ceea ce mă priveşte, aici bineînţeles referindu-mă la «extraordinarul» acela care în percepţia publicului larg ar putea stârni vreun interes deosebit: exhibiţionism, retard simulat, lipsă ostentativă de cultură, vulgaritate, incoerenţă, scandaluri mult iubite… Ca actor, cred în rolul acela excepţional ce creează personajul… Îl aştept, deşi în zilele noastre aş putea părea infantil… cunoscuţii spun că ar fi trebuit să mă nasc în altă parte. Eu spun că dacă mă pot exprima aici înseamna că Dumnezeu a facut ceea ce a trebuit cu mine, m-a distribuit în lume acolo unde a trebuit.”

www.teatrultanase.ro