Înainte de a arăta pe cineva cu degetul, asigură-te că ai mâinile curate.

Îl numiţi amator? Nu râdeţi! Amatorii au construit Arca lui Noe, iar experţii au construit Titanicul…

Adevărul este că toţi te vor răni. Trebuie doar să-i găseşti pe cei pentru care merită să suferi.

Sunt unii oameni care au puterea de a iubi şi alţii care iubesc puterea.

De ce să îmi doresc ochi verzi, când natura m-a înzestrat cu ochi căprui, iar ochii mei căprui pot vedea verdele naturii.

Nu judec oamenii după greşelile lor, ci după dorinţa lor de a se corecta.

Nu trăi ca să-ţi fie simţită prezenţa, ci ca să-ţi fie simţită absenţa.

Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viaţa şi schimbă toate întrebările.

Lucrurile cele mai frumoase nu sunt perfecte, sunt deosebite.

Până când culoarea pielii unui om nu va fi mai însemnată decât culoarea ochilor lui, va fi război peste tot.

Nu câştiga lumea distrugându-ţi sufletul; înţelepciunea e mai bună decât argintul sau aurul.

Viaţa e un drum lung, cu multe indicatoare. Aşa că, atunci când goneşti prin ea, nu-ţi complica mintea; eliberează-te de ură, de răutate, de gelozii! Nu-ţi îngropa gândurile! Transformă-ţi viziunea în realitate! Trezeşte-te şi trăieşte!

Tu spui că-ţi place ploaia, dar când plouă deschizi umbrela, spui că iubeşti soarele, dar când el străluceşte alergi la umbră, spui că iubeşti vântul, dar când începe să sufle închizi geamurile. De aceea mi-e mie teamă când îmi spui că mă iubeşti!

Nu neg nimic din ce am trăit, orice lucru, oricât de mic a fost el, m-a ajutat să devin ceea ce sunt acum. Lucrurile frumoase m-au învăţat să iubesc viaţa; lucrurile urâte, să ştiu s-o trăiesc.

Viaţa este un drum mare cu multe semne.

Bob Marley

S-a mutat la Kingston spre sfârșitul anilor ’50. La fel ca mulți alții înaintea lui, Marley împreună cu mama sa s-au stabilit în Trench Town. Prietenii lui împărțeau aceeași neliniște legată de locul lor în societatea jamaicană, în special Neville O’Riley Livingston, cunoscut sub numele de Bunny, alături de care Bob a făcut primii pași ezitanți în lumea muzicii. Cei doi erau fascinați de muzica pe care o puteau asculta la posturile de radio americane, mai ales de un post de radio din New Orleans care transmitea cele mai noi înregistrări cu Ray Charles, Fats Domino, Curtis Mayfield și Brook Benton. De asemenea, Bob și Bunny erau foarte atenți la evoluția grupurilor de culoare precum The Drifters, foarte populari în Jamaica.
Primul Superstar al lumii a treia, Profetul Rasta, vizionar și artist revoluționar – așa a fost numit marele Bob Marley.
Născut la 6 febraurie 1945, la Nine Miles în Jamaica, cântăreţ, autor şi compozitor, a permis muzicii jamaicane şi mişcării rastafari (o formă de creştinism etiopiană) să cunoască o audienţă planetară. Are cel mai mare număr de discuri reggae vândute din istorie, cu peste 200 de milioane de exemplare în întreaga lume.
Cu un tată englez care l-a respis cu obstinaţie, ca şi întreaga sa familie, şi o mamă negresă, Bob Marley a părăsit în adolescenţă satul mizer în care trăia pentru ghetoul Trenchtown din Kingston. Acolo i-a întâlnit pe Neville Livingston, zis Bunny Wailer, şi pe Winston Hubert McIntosh, zis Peter Tosh, împreună cu care a început să cânte succese ale muzicii soul americane pe care le auzeau la radio.
Bob Marley a fost unul dintre cei mai carismatici și provocatori artiști ai timpurilor noastre. Cariera artistului s-a întins vreo 20 de ani. În tot acest timp, artistul și-a format un stil inspirat în toate aspectele de progresul muzicii jamaicane, de la ska la raggae-ul contemporan. Creșterea a fost bine reflectată în maturitatea muzicii celor de la Wailers.
Era perioada ska, noua muzică de dans cu un balans ritmic pronunțat. Originea acestui gen reunește influențe din tradiția afro-jamaicană dar și din ritmurile de rhythm & blues răspândite de stațiile de radio americane prin sistemele de amplificare instalate în tot orașul Kingston.
The Wailing Wailers au lansat primul single, “Simmer Down”, în ultimele săptămâni ale anului 1963, la casa de discuri deținută de Dodd. În luna ianuarie a anului următor piesa conducea deja în topurile jamaicane și și-a păstrat prima poziție timp de două luni. Grupul – Bob, Bunny și Peter, împreună cu Junior Braithwaite și două voci de acompaniament, Beverly Kelso și Cherry Smith reprezenta cea mai interesantă noutate muzicală.
Prima înregistrare a lui Bob a avut loc la începutul anilor ’60. Primele sale două piese, care-l reprezentau ca artist solo, n-au însemnat nimic în cadru comercial, iar abia în 1964, unul dintre fondatorii grupului Wailin Wailers, și anume Bob, a câștigat un loc în topurile din Jamaica.
În Jamaica și-a reluat proiectul raggae alături de Peter și Bunny. Iar la sfârșitul anilor ’60, ajutat de legendarul producător de raggae, Lee “Scratch” Perry, trupa The Wailers a ajuns iar în topurile din Jamaica. Această combinație a fost una de mare succes, iar melodii precum “Soul Rebel”, “Duppy Conquerer”, “400 Years” și “Small Axe” nu doar că au fost clasice, dar au definit întreaga direcție a stilului raggae.
E dificil să înțelegi în totalitate muzica lui Bob Marley fără a lua în considerare cultura Rastafari. Credințele sale spirituale sunt deja cunoscute. Oricum, cultura Rastafari este principalul element al muzicilor celor de la The Wailers.

Din 1966 se interesează din ce în ce mai mult de mişcarea rastafari, care apăruse în Jamaica în anii ‘30, şi fondează, împreună cu Peter Tosh şi Bunny Livingston, casa de înregistrări “Wail’n Soul’m”, la care apare “Bend Down Low”, disc în noul stil rocksteady. Discurile se vând însă greu. Primul său succes internaţional este “Suivront le Live!”, pe care îl înregistrează la Londra în 1975, cu impresionanta piesă “No Woman No Cry”, în care consolează o femeie afectată de violenţa din ghetouri. Urmează “Vibration”, în 1976, discul cel mai vândut în timpul vieţii sale şi primul succes american. 1976 este însă şi anul în care, cu puţin înaintea unui concert în aer liber, în Jamaica, scapă ca prin minune dintr-un atentat de la casa sa, declanşat de şase oameni înarmaţi, ale căror motive nu sunt clare nici astăzi.
Nu se mai simte în siguranţă în Jamaica şi, în anul următor, se refugiază la Londra, unde înregistrează albumele de succes “Exodus” şi “Kaya”, şi single-ul “Punky Reggae Party”, cu Lee Scratch Perry. “Jamming” şi “Waiting in Vain” devin hituri internaţionale.
Trupa s-a reîntregit în 1970 când Aston Barrett și fratele său Carlton au început să cânte cu Bob și ceilalți. Trupa a devenit de neprovocat în Jamaica, în special la secțiunea ritm, iar pe parcursul întregului deceniu, reputația le-a rămas aceeași.  Albumul lor, “The Catch a Fire” a fost urmat de un LP, “Burnin'” care a inclus unele dintre cele mai vechi melodii ale trupei, dar și piese precum “Get Up Stand Up” și “I Shot The Sheriff”.
În 1975 Bob Marley & The Wailers au lansat albumul de succes “Natty Dream” și au avut un turneu prin Europa, iar piesa lor “No Woman No Cry” a ajuns in topurile din Marea Britanie. În aceeași perioada, Bunny și Peter au părăsit trupa și și-au început bazele unor cariere solo.

Următorul album, “Rastaman Vibration“, a apărut în 1976 și a lovit puternic topurile americane. Pentru mulți a reprezentat cea mai importantă explozie a muzicii și credinței lui Marley, incluzând melodii precum “Crazy Baldhead,” “Johnny Was”, “Who The Cap Fit” și una dintre cele mai reprezentative, “War”.
După câțiva ani încărcați de evenimente, turnee și noi albume, Bob Marley își lansează în 1979, LP-ul “Survival”. După asta, împreună cu The Wailers, fiind la vremea respectivă pe prima poziție în toate topurile europene, pornesc într-un turneu european, după care urmează un tur prin America. Bob a cântat în două show-uri la Madison Square Garden, dar imediat s-a îmbolnăvit și a fost diagnosticat cu cancer.
Cu o luna înainte Bob Marley a primit premiul: Coroana de onoare și merit a Jamaicăi, a treia ca importantă onoare a națiunilor, in vederea răsplătirii contribuției sale la cultura țării în care s-a născut.
În mai 1977, după redeschiderea unei răni în timpul unui meci de fotbal, medicii îi depistează un melanom malign. I se recomandă amputarea urgentă a degetului mare, dar un amestec de superstiţii, faptul că religia rastafari interzice orice amputare şi turneul în desfăşurare la acel moment întârzie intervenţia chirurgicală.
În 1978, Bob Marley se întoarce în Jamaica, unde are parte de o primire triumfală. Este momentul de vârf al carierei sale. Înregistrează albumul live “Babylon by Bus”, îşi construieşte un studio propriu, “Tuff Gong”, unde imprimă albumul “Survival”, cântă în Noua Zeelandă, unde este primit cu căldură de populaţia Maori. În plină glorie, în 1979, este atracţia festivalului “Reggae Sunsplash” de lângă Kingston.
În 1980 i se descoperă cinci tumori, dintre care cinci la creier, una la plămâni şi una la stomac, dar el continuă concertele, cel de la Bourget, în Seine-Saint-Denis, în Franţa, adunând peste 50.000 de persoane. Ultimul concert, înainte de a se interna într-o clinică din Germania, are loc la Pittsburgh, în 23 septembrie 1980. Artistul a luptat opt luni cu boala, apoi a murit într-un spital din Miami la 11 mai, 1981.
Muzicianul, care la moartea sa era deja un superstar, a devenit în timp un mit.
Figură emblematică a muzicii reggae, simbol al revoluţiei şi al libertăţii, Bob Marley şi-a păstrat intactă aura de-a lungul celor trei decenii scurse de la dispariţia sa, muzica lui fiind cântată frecvent şi astăzi.
Bob Marley a descoperit întregii lumi muzica reggae, un derivat al blues-ului care a influenţat muzica populară occidentală. Cântecele sale au reuşit să încânte publicul de toate vârstele. Dar, dincolo de marele succes al unor piese ca “Is This Love” sau “Could You Be Loved”, prin afirmarea demnităţii şi identităţii negrilor care au suportat secole de sclavie, prin denunţarea colonialismului şi opresiunii economice, cântece ca “Slave Driver”, “Redemption Song”, “Music Lesson”, “Crazy Baldhead”, “Revolution” sau “Positive Vibration” şi “War”, care descindeau din mişcarea rastafari, au însemnat un manifest, o trezire spirituală a jamaicanilor şi nu numai. Cu o autenticitate şi o forţă inegalabile, el a fost primul adevărat superstar apărut dintr-o ţară săracă. Mulţi au văzut în el un fel de apostol sau de “profet” multimedia.
Toate aceste premiere se datorează unui om care a crezut în valorile tradiționale și in efectul pe care muzica lui, crezul lui promovat prin artă le pot avea asupra unui public din ce în ce mai larg. Un fenomen care s-a propagat cu viteza spiritului,  o poveste fascinantă despre talent, decență și dăruire totală, un capitol irepetabil în istoria muzicii. Așa a început legenda Bob Marley.

Bob Marley a avut 12 copii: trei cu soția sa, Rita, doi adoptați din foste relații ale Ritei ṣi restul de 7 cu alte femei.

Surse:
www.roportal.ro
www.bertibarbera.com
www.cotidianul.ro
www.youtube.com