Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Învață să nu te lași umilit.

Învață să nu te lași umilit.

O furnică nu poate răsturna un munte, dar îl poate muta din loc… încet… bucățică cu bucățică.

Într-un triunghi dreptunghic, pătratul lungimii ipotenuzei este egal cu suma pătratelor lungimilor catetelor! Perfect! Dacă s-a aflat chestia asta și a rămas literă de lege că… așa e! Atunci la ce bun să mai faci vreo demonstrație?

Până la un punct realitatea e mai puţin rea decât imaginaţia. Dar de la punctul acela încolo, un detaliu real, un gest, o privire, sunt mai rele tocmai pentru că exprimă ceea ce imaginaţia nu poate inventa.

Erorile fatale nu apar, adică nu se săvârşesc pe neaşteptate, au un preludiu… dar cine e atent la el?

Te simți singură sau ești? Fiindcă e o mare deosebire cănd ești, singurâtatea însăși te vindecă de durerile pe care tot ea ți le provoacă, cu condiția s-o privești în față. Când nu ești atunci e foarte rău.!

Căsătoria este un jug.
-Eu jugul ăsta îl vreau. Cu tine va fi cel mai ușor dintre toate.
-Ești tu atât de sigur?

A ști să râzi în clipele tragice înseamnă a stăpâni tragicul.

Prietenia precede dragostea, apoi o îmbogățește.

Sufletul omului e un laborator de făcut minuni. Trebuie să ai răbdare și să aștepți.

Există în popor tristeți înăbușite în tăcere și răbdare: timp îndelungat ele cresc în interior și mocnesc în tăcere.

Dacă pe toate ar trebui să le înțelegem doar prin ceea ce ni se zice prin viu grai, atunci mintea la ce-ți mai folosește?

Nu zâmbeam pentru tine. Tot e bine că după un an de zile nu mi-ai uitat zâmbetul. Pesemne că te iubeam de eram așa senină.

Se lumină și mai tare la față ca și când ar fi vrut să confirme astfel că avea celălalt dreptate, că e un prost, și că ăsta e un rang la care nu ajunge oricine.

Cine trădează, va fi tradat.

Toți credem c-avem inima neapărată și învinuim pe alții că dau în noi. Deosebirea între un om și altul constă în tărie.

Omul nu mai e același după ce descoperă ceva.

Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă: să știi că poți distruge pe cineva, să n-o faci și acela să nu știe.

O femeie poate să ierte orice în afară de faptul să nu-ți pese de ea.

Marin Preda

La 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, plasa Balaci, județul Teleorman, se naște Marin Preda, fiu al lui Tudor Călărașu, ”de profesie plugar”, și al Joiței Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putea primi pensie în continuare ca văduvă de război. Joița venea cu două fete din prima căsătorie: Măria și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise. Copilul Marin Preda își petrece copilăria în această familie numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ ”primite la împroprietărire” – nu este lipsită de griji.
Marin_PredaAnul 1933 – 1934 (clasa a IV-a) este unul dintre cei mai grei din viața școlarului: tatăl nu-i mai poate cumpăra cărți și se îmbolnăvește de malarie. Învățătorul îi arată multă bunăvoință, îl ajută să termine anul școlar și-i împrumută cărți. Cînd nu găsește cărți noi în sat, merge să împrumute în comunele vecine: ”Cum adică – exclamase odată tatăl surprins – să faci treizeci de kilometri până la Recea, după o carte, domnule?! Dar ce, e aurită? Și să-l fi pus la o treabă mai mică decât asta, ar fi ieșit gălăgie mare…”. Cu rugăminți repetate și insistențe, obține de la mama sa promisiunea că îl va convinge pe tatăl său să-l dea la ”școala de învățători”.
În 1937, evitând Școala Normală din Turnu-Măgurele (pe atunci, reședința județului Teleorman), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Cîmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud. În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde își continuă studiile încă un an. Ca și la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, română și chiar matematici.
În ianuarie 1941 asistă la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare și ale reprimării ei de către Ion Antonescu. Intră în contact cu refugiații ardeleni și se întâlnește cu siliștenii lui stabiliți în București. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii în ”Delirul” și în ”Viața ca o pradă”. În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul Moromeții. Este fascinat de William Faulkner, cu care proza lui are evidente afinități. În 1965 traduce împreună cu soția Eta romanul Ciuma de Albert Camus. În 1968 este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, iar în 1970 devine director al editurii Cartea Românească, pe care o va conduce până la moartea sa fulgerătoare din 1980. În 1970 traduce în colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor Dostoievski: Demonii. Romanul său, Marele singuratic, primește premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971.
În 1970 romanul său, Marele singuratic, primește premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971. În 1974 este ales Marin-Predamembru corespondent al Academiei Române. Apare ediția a doua a romanului Marele singuratic în 1976, iar în 1977 publică Viața ca o pradă, un roman autobiografic amplu care are drept temă principală cristalizarea conștiinței unui artist. În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: Cel mai iubit dintre pământeni. O lună mai tîrziu este ales deputat în Marea Adunare Națională.

Pe 16 mai 1980 moare la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia. Fratele scriitorului, Saie, crede că a fost asasinat de Securitate, dar probele din dosarul CNSAS român ar fi dispărut. Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre pământeni și a survenit în condiții oculte.

Moartea sa suspectă

Adus de taxi la Casa de creaţie de la Mogoşoaia, Preda este urcat în camera numărul 6, unde avea masa de scris şi un pat, însă nu se culcă. După ce i se serveşte o omletă, Marin Preda coboară în jurul orei 1.00 dimineaţa în sala de mese, acolo unde mai mulţi prieteni sărbătoresc ziua de naştere a scriitoarei Sonia Larian.

Pe 16 mai 1980, la prânz, Marin Preda (58 de ani) era descoperit fără suflare pe patul camerei sale de la Casa de creaţie a scriitorilor de la Mogoşoaia. Imediat după moartea lui, dar şi după Revoluţie, mulţi au susţinut teoria că decesul scriitorului e suspect.  Fratele scriitorului, Alexandru Preda, îi făcea o mărturisire dramatică, într- un interviu din 2006, lui Gabriel Argeşeanu: “Cred, în sinea mea, nu puţin, ci mult, că în mod cert a fost omorât”. Unul dintre marile mistere de după moartea lui Preda e dispariţia mai multor manuscrise pe care scriitorul le păstra într-o valiză depozitată la Editura Cartea Românească. Imediat după moartea lui Preda, dar şi după Revoluţie, mulţi au susţinut teoria că decesul scriitorului e suspect.

Marin Preda este înmormântat pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu. În ultimii cinci ani de viață a fost mentor și prieten literar al lui Cezar Ivănescu.

Lista selectivă a operelor antume

  • 1948 — Întâlnirea din pământuri, roman
  • 1949 — Ana Roșculeț
  • 1952 — Desfășurarea
  • 1955 — Moromeții, roman, volumul I
  • 1956 — Ferestre întunecate
  • 1959 — Îndrăzneala
  • 1963 — Risipitorii, roman
  • 1967 — Moromeții, roman, volumul II
  • 1968 — Intrusul, roman
  • 1972 — Imposibila întoarcere, roman
  • 1972 — Marele singuratic, roman
  • 1973 — Întâlnirea din pământuri, roman (ediția a 2-a)
  • 1975 — Delirul, roman
  • 1977 — Viața ca o pradă, roman
  • 1980 — Cel mai iubit dintre pământeni, roman

Surse : timpul.md

               realitatea.net
               ro.wikipedia.org

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

twenty + fourteen =

90 − = 88

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

24 octombrie 2020

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

Primăria Chirnogi și-a schimbat culoarea clădirii nu doar pe cea politică. Ion Ștefan (PSD) a cîștigat alegerile locale din acest an, iar Primăria Chirnogi a primit botezul roșu. Primarul Ion Ștefan din localitatea Chirnogi, județul Călărași, este atât de îndrăgostit de culoarea roșie încât a inaugurat începerea mandatului său cu schimbarea culorii clădirii primăriei.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Este corectă expresia “în principal”? În limbajul actual, expresia în …
Corespondenta la redactie