Istoria PNȚCD continuă cu campioni : Hai, Cristina !
Un omagiu cald și recunoștință vie pentru Corneliu Coposu în gândurile multora dintre noi, noi românii. Oriunde trăim și indiferent ce suntem : munteni, moldoveni, ardeleni, bănățeni. Și ce poate fi mai dureros atunci când inițiativele, acțiunile de valoare ale unui mare om politic, strateg și puternic caracter uman nu sunt recunoscute la timp? Și de ce marii oameni, valorile incontestabile, personalitățile puternice, oamenii de bine, revoluționarii, patrioții adevărați, sufletele calde, temperamentele echilibrate și conservatoare, iubitorii frumosului, nu sunt apreciați cât trăiesc ? De ce ideile și soluțiile lor inovatoare ce sfredelesc timpul și bat pe termen lung cu succese, sunt nerecunoscute la timp, atunci când este necesar și omul ce luminează este în viață ? De ce sunt sfidate, aspru criticate, speculate negativ, de ce să învingă răul cu mentalitățile strâmbe și veninul celor mici, de ce ei, oamenii mari în gândire și simțiri nu sunt lăsați să hrănească suflul unei inimi care să bată cu putere în țara asta? O țară mâncată de stârpituri ajunse accidental sau mizerabil în politică, o țară roasă din temelii de fălcile nesățioase și colții foștilor securiști, comuniștilor înrăiți, transformați după Revoluție în rechini sângeroși, tributari dictaturii odioase dinainte de 1990, robii propriilor slăbiciuni și lipsei de educație, robii banilor și hoției, dușmanii unei gândiri normale și sănătății mintale.
Ei reușesc în România, cu rare excepții. Și ne întrebăm CUM și DE CE. Ei au doborât prin focul lăuntric balaurian oameni de caracter, oameni integri, spirite impresionant de volubile, de curajoase, oameni principiali, tari precum stâncile, cu suflet și dragoste față de semeni, față de români, care și-au sacrificat ani din viață pentru țară, care au petrecut ani grei în pușcăriile comuniste, precum a fost Corneliu Coposu.
La vremea respectivă, exact cum a fost hulit și dezonorat Ion Rațiu, un alt țărănist de o subtilitate regească în atitudine și un teribil luptător anti-comunist, tot așa lui Corneliu Coposu nu i s-au recunoscut meritele și eforturile cât a fost în viață, sau nu suficient de mult, cât a meritat.
A dorit un Partid Național Țărănesc care să redea valorile din perioada lui Iuliu Maniu, marele om politic și liderul național-țărănesc al cărui om de încredere Corneliu Coposu a fost și a rămas etern. Corneliu Coposu, membru al Partidului Național Țărănesc până la confiscarea lui și a libertății din România în 1947, a dorit reînvierea luminii țărăniste în țara noastră după 1990. Pe cât de puternic a fost și pe cât de luminat și ambițios, pe atât de multă otravă și ură a primit de la dușmanii de clasă, hienele comuniste, a căror tactică bolșevică a colcăit și încă mai colcăie în mulți dintre politicienii din România, cei care sapă gropile celor de ținuta lui Corneliu Coposu sau Ion Rațiu. Oameni de talia celor doi au devenit istorie acum. Îmbucurător pentru cei care i-au apreciat este că mai există în România și persoane fidele doctrinei țărăniste, ideilor proclamate de marii gânditori țărăniști. Îmbucurător și de apreciat este că printre iubitorii de adevăr și dreptate, printre realii oameni politici ce cu greu trăiesc în vecinătatea șacalilor comunismului, mai există sclipirile țărăniștilor plecați dintre noi.
Iar despre acești oameni vorbim când ne gândim la Oltenița, unde stindardul Partidului Țărănesc a fost ținut de la bun început cu seriozitate, mândrie, înaltă clasă și devotament de fostul primar al Olteniței, Costinel Milescu. Acesta a predat ștafeta mai departe unei femei, cea care s-a contopit cu Partidul Național Tărănesc Creștin și Democrat imediat cum a făcut cunoștință cu ceea ce acest partid urmărește și dorește.
Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD) este un partid politic de centru-dreapta din România, continuatorul Partidului Național Țărănesc ce a activat în România între 1926 și 1947.
Cristiana Drăgan este una dintre femeile țărăniste care luptă pentru a menține în poziție dreaptă, marele partid istoric devenit micul partid al României contemporane, doborât de răutățile și torpilele marilor rinoceri politici. Așa cum echilibrul vieții este ținut de calitatea vieții, așa și liderul local al PNȚcd, Cristiana Drăgan, se încăpățânează să păstreze echilibrul prin calitatea pe care aceasta o impune în interiorul partidului său. Pentru a avea niște obiective stabilite pe care să le urmezi întocmai, pare să fie condiția necesară pentru succes. Iar roata vieții grăiește când trece prin toate etapele. Cel care pășește știe să facă drumul. Iar Cristiana Drăgan a demonstrat-o. Și nu fiindcă ea își dorește să învingă obstacole de viață, ci pentru că sufletul ei izvorăște din tainice simțuri umane, care transformă obstacolele în izvoare ce curg lin către fluvii de împlinire și explozii de lumină. Am folosit metafore fiindcă doar o figură de stil a limbii române poate să descrie cel mai bine o figură a unui personaj feminin ca cel al Cristianei Drăgan, profesoara de sport care își propune să modeleze destinele acestui oraș începând din această vară. Și asta firește cu ajutorul vostru, al nostru, al oltenițenilor. Dacă ne-am limita simplu la a veni cu un slogan de felul ”Votează anul acesta un candidat femeie, votează Cristiana Drăgan” poate că ar fi neelocvent, insuficient, iar omul, grăbit, iritat de vremurile ce le trăim nu ar da foarte mare importanță. Unii o cunosc, alții nu o cunosc, unii cred că o cunosc dar de fapt nu i-au explorat adâncul și o judecă în aparență, alții o cunosc fără să se întrebe DE CE ?
La întrebări de felul acesta, se găsesc și răspunsuri. De ce ea ? De ce o femeie ? De ce o profesoară cu merite deosebite în carieră ? De ce un fost director de liceu, pe timpul căreia acel liceu a făcut performanțe ?
Ce o mai laud, ar spune unii…Da, pentru că are meritul de a fi printre cei buni, printre campioni, și nu pentru că predă o disciplină ce pledează pentru mișcare și sănătate sau că organizează frecvent concursuri care cer campioni, ci pentru că este al naibii de bună ca lider. A demonstrat-o la catedră, a demonstrat-o în echipa națională de fotbal feminin, a demonstrat-o cât a condus Liceul Tehnologic ”Nicolae Bălcescu” Oltenița, a demonstrat-o ca președinte al Asociației Județene Sportul pentru Toți Călărași și la Federația Română a Sportului, a arătat ce poate la nenumărate evenimente și concursuri locale, în activități sportive la evenimente culturale sau de anvergură și divertisment, a demonstrat-o luna aceasta la Haga, unde a reprezentat România la desfășurarea lucrărilor Comisiei Europene pentru Sport.
Cristiana Drăgan este un lider iar dacă unii dintre bărbați se simt în inferioritate, ar trebui să învețe de la ea. Cristiana Drăgan este un dascăl foarte iubit de copii, este o învingătoare cum spuneam mai sus, dar nu din dorințe și ambiții civice, lumești, ci din dorințe lăuntrice de a arăta ce poate face o femeie atunci când își propune să cucerească un vârf de munte, să ajungă la capătul unui drum. Ce este lăudabil la acest om este fidelitatea sa, fidelitate pe care nu se sfiește să o manifeste față de prieteni, colegi, copii, față de persoanele apropiate, față de familia sa, față de colegii de partid. Iar dacă ea își dorește să ajungă să administreze frâiele orașului nostru, va demonstra din nou că poate, va înscrie încă o realizare în pașaportul vieții ei, o împlinire mai degrabă să-i spunem în portofoliul activităților sale zilnice de femeie practică, plină de inițiativă, puternică, veselă, optimistă, încrezătoare.
Mulți dintre noi am ajuns să nu mai simțim ca altădată, să pierdem idei, să ne cufundăm în negura răutăților, bârfelor, invidiei locale, am ajuns să pierdem din imaginație. Și este rău când omul nu mai produce Imaginație. Ne-am plafonat, ne-am schimonosit în rele și tabieturi, ne-am înstrăinat de noi și de frumusețea lumii, de tumultul vieții zilnice. Nu mai avem puterea de a admira și de a simți tăinicia pământului și apelor, a Creației Divine, nu mai avem noțiunea de OM așa cum este definită ființa rațională. De aceea este nevoie să fim raționali, avem nevoie de suflul unei femei.
O așteptăm pe Cris, așa cum îi spun apropiații, să demonstreze că poate să fie și primar. Așteptăm de la Cristina multe lucruri mărețe, să arate ce poate ea realiza.
Atunci probabil că mulți dintre noi vor vedea că nu ne dezamăgește dar nu pentru că are un scop anume, ci pentru că acest om nu poate dezamăgi pe cineva.
Și vom mai vedea ceva : frumusețea vieții într-un mic orășel de Dunăre. Iar o femeie este o femeie, indiferent de orice. Cine se naște femeie, așa rămâne…cu suflet sensibil, cu pasiune nativă, evlavie, cu splendoarea gândirii unei femei care știe să conducă formidabil în tandemul greu de atins pentru un bărbat : Creier-Inimă.
O așteptăm pe Cristina în ringul bărbaților, adică am putea spune că va juca în deplasare. Suntem însă siguri că, indiferent care va fi rezultatul final și de cum vor alege oltenițenii, ea va rămâne o învingătoare și va câștiga. Va câștiga inclusiv inimile voastre.
Hai, Cristina ! Play-out ! Play-off ! Meciul te așteaptă !
One Response to Istoria PNȚCD continuă cu campioni : Hai, Cristina !