Laura Suzeanu

Locuitorii din Căscioarele rămân consecvenți cu gândul și gestul lor de susținere a preoților cu care aceștia se găsesc într-o simbioză perfectă de zeci de ani.
Tihna conviețuirii din Căscioarele a fost tulburată de către cei care iau decizii unilaterale în numele altora, chiar și în numele celor ce contribuie financiar la diverse servicii sociale, locale, inclusiv la a susține existența instituțiilor de cult. Fără a veni la dialog cu unul sau cu un grup de locuitori din Căscioarele, fără a transmite vreo intenție de a se proceda la o cercetare ori analiză atentă a situației de la Parohia ”Sf. Nicolae” din Căscioarele, mai marii ierarhic ai bisericii din zona de sud-est a țării și-au continuat procedura de mazilire a celor doi preoți din Căscioarele, preoți care, după cum au sunat ordinele, nu au dat ascultare unor pedepse, de parcă cineva ar fi stăpânul cuiva.

Duminică, 16 octombrie, a.c., după ce căsciorenii au protestat zile în șir în fața bisericii, cerând ca preoții de acolo să rămână în continuare să slujească, aceștia au ales o altă formă de dezaprobare publică a deciziilor bisericești. Enoriașii au aprins lumânări lângă curtea bisericii lor, fără a participa la slujba de Liturghie oficiată duminică, 16 octombrie, de doi preoți aduși din Chirnogi de protopopul Marian Necula.

Oamenii au reacționat pașnic, dorința acestora ca preoții lor să nu fie alungați din biserică rămânând una și aceeași cu dorința de a lupta pentru cei doi slujitori ai Domnului, de a manifesta contra deciziilor nedrepte, dureroase, umilitoare, jignitoare, neconforme cu realitatea și fără a ține cont de dorințele enoriașilor, decizii ale celor superior ierarhic din zonă.Locuitorii din Căscioarele spun că nu vor mai intra în biserică decât la înmormântări sau parastase, că nu vor renunța la preoții care au slujit unul peste 30 de ani, celălalt de 18 ani în biserica din comuna lor și nu vor fi de acord cu numirea altor preoți în parohia ”Sf. Nicolae”.

Biserica a fost goală în duminica Pildei Semănătorului. Doar cele care au avut pomeniri și colivă au fost prezente alături de preoții trimiși la slujit.

Certitudinea că sunt stăpânii lumii o au oamenii care se dezlipesc de realitate făcându-și crezul lor egocentrist, oamenii fără credință în Dumnezeu care înseamnă Bine și Armonie, cei slabi, cu pofte și metehne. Certitudinea că pot face orice într-o lume când oamenii ar trebui să fie tratați civilizat de către alți oameni, indiferent de rang social, o au doar cei la care egoismul atinge cote maxime, cei ce se îmbolnăvesc de putere și bani, cei care, ajunși undeva pe niște funcții ce le conferă oarecum posibilitatea de a conduce, pierzându-și echilibrul interior și omenia, neluând în calcul că nu sunt stăpâni de lumi și nici nemuritori, pierd orice sens al normalității. După ce derutează câte o comunitate, încercând să o abată, de obicei cu minciuni, de la adevărata realitate, ajung la alte căi de a face ceea ce vor, ceea ce s-a hotărât de comun acord cu alți factori de decizie, formând astfel sfera de influență în zona respectivă și creând matricea care în timp, prin această dictatura, va duce la distrugerea relațiilor interumane, a relațiilor de armonie dintre locuitorii unei comunități, armonia dintre preoții cu har și enoriași, în acest caz oameni cu mari nevoi.
Dacă cei care sunt îndrituiți în a decide fără vreo analiză, fiind bătuți în cuie în anumite posturi, consideră că o societate, în astfel de condiții, se va dezvolta, va evolua, ajung la final să afle că se găsesc într-o gravă eroare, că nebunia puterii, magia banului împletită cu cea a autorității depline asupra situaților, asupra oamenilor, devin o manie bolnăvicioasă. Nefolosită corespunzător, mania, obsesia aceasta se agravează, transformându-se în altceva pentru ca apoi să determine haos, iar la final dezastrul.

Reamintim cititorilor noștri că preoții Aurel Cucută și Iulian Rusu urmează să fie caterisiți prin deciziile protopopului Marian Necula, solul și apropiatul Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, cel care se consideră de ceva timp un fel de mini-episcop al zonei Oltenița, al parohiilor din protopopiatul Oltenița.
Deciziile sunt oarecum nejustificate fiindcă nu s-au adus dovezi publice cu privire la greșelile celor doi preoți, niciunuia nu i s-a dat posibilitatea să se apere și să demonstreze că nu are vină, nu s-a dorit un dialog, niciunul dintre reprezentanții Protoeriei sau Episcopiei nu a binevoit să vină la Căscioarele pentru a înțelege situația de la parohie.
Oare se încearcă o întoarcere în timp la perioada din Evul Mediu cu episoade dure ale bisericii catolice, când Inchiziția crea capete de acuzare cu un scop, când se făceau anchete ilegale și nereale ce au distrus vieți, destine, au adus boli și tragedii?

Biserica a evoluat cumva?
Când se iau decizii de acest fel, nu cumva ne teleportăm în acel fioros secol al XII-lea al luptei împotriva unor practici?
Oare o decizie de acest fel, deși logic și uman este una netemeinică și nedreaptă, are toate susținerile posibile, devenind literă de lege?
Părintele Arsenie Boca a fost caterisit pentru convingerile sale antiecumeniste și anticomuniste, de asemenea și pentru zădărnicirea sporirii evlaviei poporului român în acest om al lui Dumnezeu. Opiniile Părintelui față de ecumenism sunt cele mai radicale: ,,Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica ortodoxă, fie ei: arhierei, preoţi de mir, călugări sau mireni. Înapoi la Sfânta Tradiţie, la Dogmele şi Canoanele Sfinţilor Părinţi ale celor şapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Ferească Dumnezeu!’’ (Talanţii împărăţiei, p.197)

Prin actul Episcopiei Aradului nr. 2407/1959 semnat şi parafat de Prea Sfinţitul Episcop Andrei Mageru, Părintele Arsenie Boca a fost îndepărtat din mănăstire. La fel s-a procedat şi în cazul stareţei Mănăstirii Prislop, Monahia Zamfira Constantinescu, cu actul nr. 2408/1959. Prin urmare maicile au fost alungate iar mănăstirea desfiinţată. În incinta ei s-a organizat un Cămin de bătrâni.
Unde ne îndreptăm? Către ce perioadă din trecutul nostru, și care sunt motivele pentru care se procedează la situații ce cu siguranță în timp vor duce la dezbinare în rândul Bisericii Ortodoxe, la pierderea credinței oamenilor, credinței lor vii față de cel ce s-a jertfit pentru omenire, pentru noi toți, pentru cei care ar trebui să priceapă mai mult din jertfa Mântuitorului, din faptele trădătorilor vremii, din lăcomia de atunci și din primitivismul gândirii conducătorilor romani care au luat în râs pe fiul lui Dumnezeu.