Când pomenim numele de ţigan, gândul ne duce pe mulți către nord-vestul Indiei. Este vorba despre o populaţie care a migrat, începând din secolul al V-lea, în Persia, Asia mediteraneană şi în Imperiul Bizantin. Mişcarea populaţiei era, ca şi acum, dar pe o arie şi mai întinsă. Vremurile secolelor X-XIV i-a dus în Sud-Estul şi Centrul Europei şi chiar în nordul Africii, iar în secolul al XV-lea – în Apusul Europei, în special în Peninsula Iberică, Spania de azi. Mai târziu, în secolul al XIX-lea, au ajuns şi în cele două Americi: de Sud şi de Nord.
Data de 20 februarie 1856 reprezintă pentru romii din România data eliberării din robie a ultimei categorii de robi, cei care aparțineau proprietarilor particulari, prin “Legiuirea pentru emanțipația tuturor țiganilor din Principatul Românesc”.
Actul normativ  a  fost promulgat de domnitorul Barbu Știrbei pe baza unui text întocmit de Petre Mavrogheni și Mihail Kogalniceanu. Ziua de 20 februarie a fost declarată de către Parlamentul României Ziua Dezrobirii  Romilor din România, prin Legea 28/2011, inițiativă  legislativă a deputatului Nicolae Păun.

Etnia rromă din Oltenița sărbătorește dezrobirea prin informare și spectacol

Împlinirea a 159 de ani de la dezrobire s-a aniversat la Oltenița sâmbătă, 28 februarie 2015. În Sala Mare a Primăriei Oltenița, președintele Partidei Rromilor Fane Petrescu a organizat evenimentul atât pentru a-i sublinia importanța și a informa etnia rromă despre însemnătatea zilei istorice din viața țiganilor, dar mai ales pentru a susține și evidenția elevii și studenții etniei cu rezultate bune și formidabile la învățătură, fie că este vorba de elevi de școală generală, de liceu sau despre studenți.
Aniversarea este un prilej de fiecare dată pentru a se întâlni copii români cu cei de etnie rromă și de a realiza acea punte de legătură umană dar și a îmbina culturile.
Începutul a debutat cu imnul rromilor, apoi elevi ai Liceului ”Nicolae Bălcescu” au prezentat un mic istoric al evenimentului, citind imediat și mesajul zilei Dezrobirii, transmis de deputatul Nicolae Păun.

Unul dintre tinerii talentați ai minorității rrome din Oltenița este Florin Bârneață, elev la Liceul ”Dinu Lipatti” din București, secția ”vioară”. El a dorit să bucure sufletele celor prezenți cu fragmente muzicale vesele.

Pe scena sălii au urcat copii de toate vârstele, dornici să arate publicului ce au învățat, de la poezii la cântece. Cu ajutorul prezentatoarei Ștefania Daniela Voicu, copiii au încheiat pact de pace cu scena, lăsând emoțiile deoparte.

Formația de dans ”Hello Kitty” are în componența sa copii cu vârste cuprinse între 5 și 10 ani. Daria Lazăr este cea mai tânără dansatoare. Micuța din trupă este înzestrată cu foarte multă energie, sârguință, este dibace în mișcări și niciodată nu se încurcă, fiind cea care își stimulează colegele pentru o bună prestație de scenă. Vioaie, veselă, cooperantă și extrem de simpatică, Daria reușește de fiecare dată când dansează să capteze publicul. Trupa este coordonată și animată de coregraf Valentina Stanciu.

Copii de etnie rromă, elevi ai Școlii ”Mircea Eliade” din Oltenița, au făcut și ei o demonstrație a dansului lor, îndrumător fiind învățător Margareta Răducu.

Din program nu a lipsit dansul arăbesc, trupa X-Treme fiind cea care a oferit spectatorilor momente delectante când fluidizarea mișcărilor s-a îmbinat cu o costumație reușită.

Participanții au primit la final multe cărți, diplome, CD-uri cu muzică lăutărească, dulciuri.

Evenimentul de sâmbătă căruia îi urmează cel dedicat Zilei Rromilor (8 mai) a fost finanțat de Consiliul Local Oltenița cu 4000 de lei.

Primele mențiuni despre țigani

După cercetările specialiştilor, primele menţiuni despre ţigani în Ţările Române datează din secolul al XIV-lea. Limba vorbită de etnia ţigănească face parte din familia de limbi indo-europene. Ţiganii mai sunt numiţi şi rromi, numire pe care nu o iubeşte Mădălin Voicu, după cum se exprima într-o emisiune TV. În anul 1385, Dan I, domnitorul Ţării Româneşti, emite un hrisov prin care dăruieşte Mănăstirii Tismana anumite pământuri. Se adaugă şi 40 de sălaşe ţigăneşti. În Bogdania Moldo-Vlahia sau Moldova, în anul 1428 sunt amintiţi pentru prima oară ţiganii. Alexandru cel Bun, printr-un hrisov, dăruieşte Mănăstirii Bistriţa 31 de sălaşe de ţigani şi 12 bordeie de tătari. Se aminteşte despre ţigani şi în alte mănăstiri, cum ar fi Moldoviţa, prin anul 1434. Pentru prima oară în Transilvania, în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân, un anume boier Costea stăpânea satele Viştea de Sus şi Viştea de Jos şi din Arpaşul de Jos – o jumătate de sat, precum şi 17 ţigani care locuiau în corturi. O anumită parte de istorici, precum şi celebrul Nicolae Iorga, susţin faptul că, în Principatele Române, ţiganii au venit prin anii 1241-1242, odată cu invazia mongolă. Prin Evul Mediu, în Ţările Româneşti, etnia ţigană a avut o importanţă deosebită ca şi categorie socială. Aşa avem ştiri că erau ţigani robi domneşti, robi boiereşti, robi mănăstireşti. Din documentele interne şi externe ale Moldovei, Transilvaniei şi Ţării Româneşti, precum şi din mărturiile călătorilor străini, care au trecut pe la noi, reiese că erau două feluri de ţigani: sedentari, care munceau şi locuiau pe la curtea domnească, pe moşia boierilor, mănăstirii, şi ţigani nomazi. În anul 1746, un alt mitropolit al Ţării Româneşti, Neofit Cretanul, a hotărât şi impus slobozenia ţiganilor de pe moşiile mănăstireşti şi ale mitropoliei, intrând în conflict cu marea şi mica boierime românească, stricându-le pofta de înrobire nu numai a ţiganilor, dar şi a românilor, deopotrivă.
Unii reprezentanţi ai iluminismului românesc, precum Cezar Bolliac, Alecu Russo, Kogălniceanu, Ion Heliade Rădulescu, Gh. Asachi, V. Alecsandri şi alţii, au susţinut emanciparea ţiganilor. În anul 1831, Regulamentele Organice din Moldova şi Ţara Românească au menţinut robia ţiganilor, dar se prevedea îmbunătăţirea soartei lor. Se urmărea statornicirea şi deprinderea lor cu agricultura, obţinând astfel o serie de scutiri fiscale. Mihai Sturza, domnitorul Moldovei, la 13 ianuarie 1844, a adoptat legea „pentru regularisirea ţiganilor mitropoliei, a episcopiilor şi a mănăstirilor îndeobşte“, astfel ţiganii devenind liberi, iar dările adunate de la ţiganii liberi au fost puse într-un fond special, ca să se răscumpere ţiganii robi, scoşi la vânzare de particulari. La 14 februarie 1844, în Moldova s-a votat libertatea ţiganilor, având aceleaşi drepturi cu locuitorii ţării.

Dacă originea lor indiană a fost acceptată în cvasitotalitate de istoriografie, argumentul lingvistic fiind se pare hotărâtor, asupra perioadei și a modului de pătrundere al țiganilor în Europa și în special în mediul românesc sunt în circulație mai multe teorii, cu mai multă sau mai puțină greutate științifică. Dimitrie Cantemir scria despre “țiganii cei cu mulți copii”: “Aceștia sunt împrăștiați ici și colo în toată Moldova și nu există boier să nu aibă în stăpânirea sa câteva sălașe de-ale lor. De unde și când a venit acest neam în Moldova? Nu știu nici ei înșiși și nici nu se găsește numic despre ei în cronicele nostre. Toți țiganii, din toate ținuturile, au același grai amestecat cu multe cuvinte persienești și grecești”. N. Iorga și C.C. Giurescu au emis ipoteza că robii țigani au sosit în spațiul românesc odată cu tătarii.

Laura Suzeanu