Critic de artă
Ana Amelia Dincă

Lucian Liciu este preocupat de contorsiunile corpului uman în ipostaza statică şi dinamică. Aparent, simplitatea lucrărilor sale impune o percepere directă a simbolurilor, o recunoaştere imediată a mesajului. Dar dincolo de acestea, înţelegerea formei şi a compoziţiei, induc un spaţiu expresiv, elaborat, bine articulat.

Lucrările sunt precedate de schiţe şi sunt ipostaze ale gestului brutal la care a ajuns comportamentul uman în urma unor experienţe existenţiale apărute independent de voinţa sa.
Cele 90 de lucrări care vor fi expuse la Galeria „Arta” a U.A.P. Craiova sunt scene de bătaie cu trimitere exactă spre superficialitatea lumii contemporane, spre dezumanizarea omului, spre lipsa unor repere existenţiale, spre prejudecăţile fiinţei şi despiritualizarea acesteia. Pentru a supravieţui, individul actual devine agresiv cu el însuşi, cu cei din jur, cu Dumnezeu, cu filosofia vieţii, revoltă evocată de artist recurent în fiecare compoziţie.
Lupta dură a insului pentru existenţa cotidiană este simbolizată prin atitudini care evidenţiază animalicul din interiorul său. Violenţa, grimasele, legea pumnului, trăirile disperate citice pe chipuri, conduc către epuizarea trăirilor pozitive, omul nemaiavând răbdare cu el însuşi în viziunea lui Lucian Liciu. Încercând să lupte în definitiv cu propriul destin, fără a găsi o cale de echilibrare a eului, acesta se resemnează.
Există lucrări care au inscripţionate înjurături, mesaje vulgare specifice străzii. Unele figuri pot fi identificate cu personaje politice implicate în diferite scandaluri sociale, artistul accentuând prin aceasta punctul de climax al degradării umane.
Celor învinşi în luptele imaginate de pictor le curge sânge din gură, pumnii au o încleştare maximă, unghiurile descrise de mişcările trupurilor exprimând o încordare extremă. De multe ori pare schematizat chiar autoportretul artistului, el însuşi parte integrantă a contextului.
Stilistic, Lucian Liciu este un pictor al liniei şi al formei, fără a neglija picturalul. În expoziţia de la Craiova descoperim valenţele sale de observator analitic al societăţii în care trăieşte şi care îl revoltă prin manifestările ei determinate de sistemul politic şi de haosul implicit. Aceste idei sunt redate prin simplificarea elementelor formale, prin ritmica liniilor care conturează corpurile, tensiunea apărând la nivelul subiectului ce evocă lupta dintre oameni prin simbolul unui sport dur, boxul. Forme sunt sintetice, culoarea este aşezată cu prudenţă, dominante fiind nuanţele terne, ce conferă o expresivitate maximă imaginii.
Simezele sunt completate de cele 2 lucrări, 200 cm x 200 cm, aşezate pe podeaua galeriei, semnate de Nicoleta Liciu. Acestea sunt realizate în carioca şi aracet combinat cu acrilic pe linoleum şi reprezintă aspecte din viaţa cotidiană a românului: scene de agresivitate: o femeie bătută de un bărbat, mineriada, pe lucrări fiind aruncaţi dinţi şi teneşi, urme ale violenţei, cei doi artişti sugerând, prin modul de aşezare al lucrărilor în expoziţie, faptul că violenţa din societatea nostră se desfăşoară atât pe verticală, cât şi pe orizontală.