Ziua Națională a României amintește de anul 1918, când Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România. Politicieni români de clasă au lăsat la o parte ambiţiile personale sau de partid, au simţit momentul prielnic şi au adus ţării pământurile strămoşeşti.

Istoricul zilelor naționale ale României își are începutul în ziua de 10 mai a anului 1866, odată cu urcarea pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol de Hohenzolern, viitorul rege Carol I al României. În cinstea acestei date unghiulare a istoriei noastre, timp de mai bine de jumătate de veac, data de 10 mai a constituit ziua națională a României. Ulterior, aceasta a coincis și cu data proclamării independenței de stat, rostită în Parlamentului României de către domnitorul Carol I, la 10 mai 1877. Una dintre cele mai spectaculoase și grandioase aniversări dedicate Zilei Naționale a avut loc pe 10 mai 1881 și a fost dedicată proclamării Regatului României, act istoric adoptat de camerele reunite ale Parlamentului în 14/26 martie a aceluiași an.

După abdicarea forțată a regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.
După revoluția anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziției, de a adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare națională a României. Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990 și a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare națională. Legea 10 din 1990 nu precizează semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României. Legea adoptată promulgată de Ion Iliescu a avut în vedere pe de o parte combaterea simpatiilor legate de tradiția monarhică a României, cu sărbătoarea națională istorică pe 10 mai, dar și contracararea solicitării opoziției anticomuniste, de adoptare a zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională.
Discursul lui Corneliu Coposu în prima zi națională de 1 decembrie a fost întrerupt repetat de huiduieli. Petre Roman, primul ministru de atunci, s-a arătat încântat de frânarea, sabotajul discursului liderului opoziției, exprimare care l-a făcut pe președintele Ion Iliescu să-i facă semn cu mâna ca să înceteze, gest filmat și difuzat pe larg de mass media.

În toată țara, dar mai ales la Alba Iulia, Cetatea Unirii, sau la București, se organizează diferite evenimente cu scopul de a rememora pe cei care au realizat Unirea, în cinstea celor care au căzut pe frontul Primului Război Mondial pentru ca, astăzi, noi să putem trăi într-o ţară mare şi frumoasă.

În această zi se defilează în orașele mari, iar generațiile se implică în activități diferite: cei maturi și cei mai în vârstă participă la parade militare, la depuneri de coroane, iar copiii sunt atrași în activităţi şcolare, educaţionale.
Pentru noi toţi, 1 Decembrie este Ziua Naţională, a românilor. Astăzi și în fiecare zi trebuie să fim mândri de ţara noastră, de Drapelul nostru Naţional și astfel să luptăm pentru libertatea ei, să o apărăm de pericolele ce-o pândesc astăzi în sfâșierea drepturilor ei. Românii sunt un popor majoritar inteligent, vesel, există o parte a românilor care s-a trezit și dorește să fie la același nivel cu elvețienii, germanii, italienii, olandezii, danezii. Suntem cu mult mai pricepuţi, dar încă sub povara mentalității anilor comunismului, a tălpii sub care poporul ăsta a suferit milenii, așezarea sa la răscruce aducându-i și beneficii dar și deservicii. Nu suntem perfecţi, nimeni nu este perfect, doar Dumnezeu. Merităm mai mult, merităm mult mai mult de la viață, pe care să ne-o înfrumusețăm noi înșine.
Nu merităm să fim marginalizaţi, puși la colț de clasa politică românească, din cauza derapajelor politicii deformate care se practică în România, din cauza unor greșeli ale celor care, deși dețin funcții publice de grad superior, nu ne reprezintă prin nimic cu ce fac în ultimii ani. În același timp, trebuie să ne apărăm granițele, să fim propriii noștri stăpâni, dar să construim și alianțe externe cu parteneri care să ne respecte, să ne considere egalii lor, să confecționăm cu atenție parteneriate diplomatice de apărare a noastră.

Dragi români, nu vă umiliți în fața nimănui, nu plecaţi capetele în faţa niciunui stăpân, căci aceasta este adevărata noastră ființă, aceasta este fibra românului neaoș, demnitatea care ne-a ținut în picioare de-a lungul istoriei, în fața atâtor pericole…
Să fim mândri că suntem români, să luptăm pentru a rămâne un popor mândru, ager la înșelătorii și minciună, unit, treaz și cu conștiința binelui!!
La Mulţi Ani, români! La Mulţi Ani, România!