Liniştea este un dar pe care puţini îl ştiu preţui. Poate pentru că nu poate fi cumpărată. Cei bogaţi cumpără zgomote…

Comandantul Schutz: Ciudat, credeam că eşti arian.
Un bărbier evreu: Nu, sunt vegetarian.

Viaţa este minunată dacă nu te temi de ea.

Viaţa râde de tine atunci când eşti nefericit… Viaţa îţi zâmbeşte atunci când eşti fericit… Dar, viaţa te salută atunci când îi faci pe alţii fericiţi…

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… maturitate.

Suntem toţi diletanţi; viaţa este prea scurtă ca noi să fim altceva.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic pentru mine… Persoane, situaţii, tot ceea ce-mi consuma energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.

În 2 februarie 1914 se lansa în cinematografele americane “Making a living”, primul film în care a jucat Chaplin. De atunci, cel care urma să devină şi pe ecran, ca şi în viaţă, micul vagabond, un personaj cu melon şi baston şi cu un mers caraghios, a cucerit inimile lumii întregi.
Chaplin, simbolul filmului mut şi primul star al Hollywoodului, a captivat şi încântat publicul pentru o scurtă perioada de timp, dar geniul lui ca actor, regizor şi compozitor este nemuritor.

S-a născut pe 16 aprilie 1889 la Londra, într-o familie săracă de artişti. Tatăl său, cântăreţ şi actor, avea serioase probleme cu alcoolul, iar mama, Hannah Hill, provenea dintr-o familie de romi, şi era şi ea cântăreaţă în mici teatre obscure. Cu numele de scenă “Lily Harley”, cunoscuse bărbaţi încă de foarte tânără şi chiar fugise de acasă cu un iubit în Africa de Sud, era timpul goanei după aur şi cei doi credeau că se vor îmbogăţi. Hannah avea deja un copil cu alt bărbat când s-a născut Charlie şi grave probleme psihice. Şi-a încheiat cariera de cântăreaţă curând, în timpul unui spectacol când este chiar rănită de obiectele pe care publicul nemulţumit le-a aruncat spre ea, iar Charlie care asista din culise la acest spectacol umilitor a fost pus de directorul teatrului să urce pe scenă şi să cânte pentru a salva situaţia. Charlie avea doar cinci ani, dar a cântat atît de bine celebrul cântec Jack Jones încât publicul a aplaudat.
Îşi face debutul ca dansator de step în grupul de copii The Eight Lancashire Lads, talentul său este remarcat şi, pe la doisprezece ani, primeşte rolul băieţelului Billy din spectacolul de teatru Sherlock Holmes. Avea 21 de ani şi o constituţie extrem de firavă, dar mare încredere în forţele sale, aşa încât la apropierea vaporului de docurile din Manhattan, tânărul Charlie Chaplin şi-a scos pălăria şi a strigat din toate puterile: “America, vin să te cuceresc ! Şi fiecare bărbat, femeie sau copil va avea pe buze nume de Charles Spencer Chaplin!” Şi aşa a şi fost, dar nu imediat.

Era micul vagabond pentru că, spunea el, costumaţia îl reprezenta chiar pe el, un personaj cu spirit comic şi uşor tragic, aşa cum fusese încă din copilărie. Personajul i-a adus imediat succesul.
În 1915 Chaplin devenise deja în Statele Unite un fenomen cultural, magazinele s-au de umplut de mărfuri care reproduceau costumaţia personajului său, era reprezentat în benzi desenate şi s-au compus chiar şi melodii despre el.  Chaplin câştiga acum 10 mii de dolari pe săptămână.
A lucrat pentru companiile Essanay, apoi pentru Mutual, care i-a dat în 1916 un studiou propriu pentru a face filme, apoi din 1918 pentru First National Exhibitors’ Circuit, o  companie special creată pentru a “exploata” filmele sale.
A continuat să joace rolul micului vagabond, dar gagurile şi pantomima sa au devenit mai subtile, personajul său, fără hainele, manierele sau distincţia unui gentleman, poate uşor vulgar, spuneau criticii săi, era vesel sau romantic, generos şi uman şi cu siguranţă un supravieţuitor în orice condiţii, la fel ca şi Chaplin. S-a numit Charlot în Franţa şi în toate ţările ţările francofone, Carlitos în Brazilia sau în Argentina sau pur şi simplu Vagabond în Germania.
Chaplin nu a prea vorbit despre tehnica lui de a face filme, susținând că ar fi ca și cum un magician și-ar dezvălui propriile iluzii. De fapt, până să înceapă să facă filme cu dialog, Chaplin filma mereu înainte de finalizarea scenariului. Metoda pe care a dezvoltat-o a fost să înceapă de la o premisă vagă cum ar fi ‘‘Charlie intră la saună” sau ”Charlie lucrează la un magazin de amanet”. Apoi, împreună cu echipa sa, dezvolta ideea și avea grijă de acțiune și de partea de umor. Odată ce ideile erau finalizate, se adăuga o structură narativă. Acesta este unul dintre motivele din cauza cărora Chaplin termina filmele într-un timp mai lung decât alții. Chaplin era un regizor extrem de precis și le arăta actorilor exact cum voia ca aceștia să joace. Animatorul Chuck Jones, care locuia lângă studioul lui Chaplin când era copil, spunea că își amintește cum tatăl său îi zicea că l-a văzut pe Chaplin filmând aceeași scenă de aproape 100 de ori până când aceasta a ieșit cum și-a dorit el.
Chaplin și-a creat propriul studio la Hollywood și, folosindu-și independența, a creat un corp de lucru care a rămas distractiv și influent. Chaplin a devenit mai ambițios și și-a extins proiectele în filme mai lungi, printre care și ”Shoulder Arms” (1918), ”The Piligrim” (1923) și filmul clasic ”The Kid” (1921).
În anul 1919, Chaplin a fost co-fondator al companiei de distribuție United Artists, împreună cu Mary Pickford, Douglas Fairbanks și D.W.Griffith, care voiau să scape de puterea distribuitorilor din studiourile de la Hollywood. Această mișcare, împreună cu controlul total al producțiilor, datorată studioului său, au asigurat independența lui Chaplin ca producător de film. A făcut parte din United Artists până în anii 1950.
Credea că filmul mut este mai sugestiv şi că pantomima poate trece toate barierele de limbaj, căci în America acelor vremuri soseau valuri de imigranţi din toată lumea şi Chaplin dorea că filmele sale să fie înţelese de oricine.
Muncea enorm şi şi-a ajutat cu disperare mama, a adus-o lângă el şi i-a cumpărat o casă în California. Filmul său din 1926 Goana după aur a fost inspirat de povestea din tinereţea Hannei în Africa de Sud.
Capodopera sa din 1931 Luminile Oraşului a fost şi ea marcată de un eveniment dureros din viaţa lui Chaplin, moartea mamei din 1928. Povestea mută a micului vagabond îndrăgostit de o florăreasa oarbă, la care însă renunţă în favoarea binefăcătorului bogat pe care fata îl iubea, spune şi ea istoria propriei vieţi.
Primul film sonor al lui Chaplin a fost Dictatorul, în 1940, o parodie curajoasă îndreptată împotriva nazismului şi a lui Adolf Hitler şi care vorbea şi despre persecutarea evreilor. Filmul a provocat destule controverse, dar Chaplin a continuat să producă filme şi a încercat să păstreze o atitudine neutră.

Limelight a fost ultimul mare film produs de Chaplin în Statele Unite. Ultimele două filme le-a produs la Londra. În 1957 – A King in New York,  în care a fost actor, regizor, producător şi scenarist, iar zece ani mai târziu a produs ultimul său film: A Countess from Hong Kong, pentru care a făcut regia şi scenariul şi  a avut o ultimă apariţie ca actor, alături de Sophia Loren şi Marlon Brando.

Charlie Chaplin a fost actor, producător şi finanţator, regizor, scenarist şi coregraf şi autorul a patru cărţi de succes, My Trip Abroad,  A Comedian Sees the World, My Autobiography, My Life în Pictures.
A avut succes şi în calitate de compozitor cu Sing a Song, With You Dear in Bombay, There’s Always One You Can’t Forget, Smile, Eternally şi This is my song,  melodia compusă de Chaplin special pentru filmul A Countess from Hong Kong a ajuns pe locul 1 în topurile din Marea Britanie, în varianta interpretată de Petula Clark.
S-a mai întors în Statele Unite doar o singură dată, în 1972, când a fost onorat de Academia Americană de Film cu Oscarul pentru întreaga activitate. Devenise şi Ofiţer al Legiunii de Onoare franceze şi în 1975 primise ordinul de Cavaler al Imperiului Britanic.
Chaplin a murit în somn în ziua de Crăciun din 1977 şi a fost înmormântat în cimitirul din Vevey.

Viaţa lui Charlie Chaplin a fost în 1992 subiectul filmului numit chiar Chaplin, produs şi regizat de Richard Attenborough. În film Robert Downey jr. are rolul principal şi joacă alături de Geraldine, una dintre fiicele lui Chaplin, devenită şi ea actriţa, care intrepretează rolul bunicii sale, Hannah.

Surse :
stiri.tvr.ro
agerpres.ro