Laura Suzeanu

Primarul Petrică Țone a făcut un anunț într-una din ședințele publice locale anterioare privind procesul pentru obținerea Cinematografului Flacăra și a Grădinii de Vară din Oltenița, luând ca de obicei în nume personal, tot sub formă de laudă, o chestiune la care se lucrează demult, iar acum acesta consideră că a cules roadele.

La Înalta Curte de Casație și Justiție lucrurile nu stau tocmai așa cum crede Petrică Țone, adică este posibil bucuria să fie provizorie.
Orașul și cetățenii merită aceste moșteniri, considerate una un tezaur arhitectonic-monumental de valoare istorică, cealaltă (grădina de vară) legată de clădirea cinematografului, o revendicare legală față de care orașul este dator.
Ideea revendicării totale a celor două valori locale a fost propusă de doi avocați. Este vorba de Marius Mihalache și Laurențiu Gațea, care, în urmă cu aproape 3 ani, au recomandat primarului Petrică Țone să pornească demersurile pentru recuperarea patrimoniului amintit. La acea vreme, Țone a refuzat fiindcă avea în planul său începerea lucrărilor de construcție a unei Case de Cultură, un proiect păgubos și inutil, pe undeva ilegal, dacă e să ne gândim la cheltuirea unor bani publici, la cât de mult ar dura construcția, la faptul că se ridică în apropiere de un parc. Cei doi avocați ar fi scutit orașul de niște cheltuieli privind acest proiect, mai mult decât atât, aceștia s-au angajat să pledeze gratuit în speța respectivă.
Așadar, cei doi avocați au fost refuzați, deși doreau să facă ceva benevol. Mai târziu, Petrică Țone a preferat să arunce bani publici pentru ceea ce ar fi fost scutit în alte împrejurări.
Probabil că nu degeaba a făcut asta.

Conform documentelor, imobilul Cinematografului Flacăra a fost construit între anii 1929-1931 de Primăria Oltenița, pe terenul proprietate a orașului, pe locul fostului Cazinou, ca Teatru Comunal sau Ateneu Cultural. Clădirea a fost construită cu fondurile Primăriei, ajutor financiar din partea Prefecturii Ilfov, a Ministerului Cultelor și fonduri strânse prin contribuții benevole de la locuitorii orașului.

Ce mai este prin grădina noastră
Clădirea fostului Cinematograf Flacăra este ocupată de ani buni de o firmă aparținând lui Aurel Gazu, actual primar la Curcani, firmă al cărei obiect de activitate nu se cunoaște nici până astăzi, locuitorii orașului simțindu-se oarecum jigniți, neștiind ce se petrece de ani buni într-o clădire de patrimoniu ce le aparține de drept. Tranzacția a fost făcută pe timpul primarului PSD Dumitru Ștefan, pe atunci și Gazu fiind membru PSD. Contractul încheiat a fost unul destul de ciudat, actele normative prin care și-a legalizat un drept practic nelegitim, îngreunând dreptul de proprietate al Primăriei Oltenița la clădirea amintită.
Inițiatorii Legii Cinematografiei nr. 630/2002, modificată și completată cu Legea nr. 577 din 14 decembrie 2004, publicată în M.O. nr. 1250 din 24.12.2004, în anexa nr. 2, au trecut Cinematograful Flacăra la poziția nr. 110, iar la poziția nr. 111 au trecut Grăadina de Vară Flacăra. Aceste imobile au fost trecute în proprietatea privată a statului și date în administrarea RADEF. Localul Cinematografului Flacăra a tot fost închiriat pe termeni ce s-au tot prelungit firmei SC Nicolas Company SRL, local ce se folosea înainte ca discobar și sediu de autogară.
În primăvara anului 2006 a fost trimis un memoriu către Guvernul României / Ministerul Culturii și Cultelor, respectiv ministrului Adrian Iorgulescu, ce cuprindea o Notă de Fundamentare și un Proiect de Hotărâre de Guvern privind transferarea imobilului Cinematograf „Flacăra” și Grădina de Vară, din proprietatea privată a statului și administrarea RADEF în proprietatea publică a municipiului Oltenița și administrarea Consiliului Local Oltenița. Răspunsul de la Ministerul Cultelor s-a lăsat așteptat la Oltenița mult timp.
Proprietarul nu și-a respectat niciodată contractul, nedifuzând niciun film. Primarul Costinel Milescu a înmânat la începutul lunii martie 2006, un memoriu privind soarta clădirii, secretarului de stat în Minister de la acea vreme, Virgil Nițulescu, rugându-l să scoată cinematograful de pe lista AVAS.
Aurel Gazu a trecut de la PSD la PNL. Problema clădirii a fost una de clientelism politic, astfel că problemele s-au tergiversat, aruncându-se sarcinile de la fostul ministru Adrian Iorgulescu la secretarul de stat de atunci, Virgil Nițulescu, iar acesta mai departe lui Ioan Onisei, pe atunci alt secretar de stat în Ministerul Culturii, ce răspundea de cinematografe.
În anul 2009 Consiliul de Administraţie al Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor „RomâniaFilm” a aprobat transferul grădinii de spectacol cinematografic „Flacăra” din municipiul Olteniţa, din administrarea RADEF „RomâniaFilm” în administrarea Consiliului Local al municipiului Olteniţa. Potrivit prevederilor legale la transfer, sarcina autorităţilor locale din Olteniţa urma să fie aceea de a plăti pasivele. Există și Hotărâre de Consiliu Local din 2009 privind preluarea clădirii și proces-verbal de predare-primire între RADEF și Consiliul Local.
Între timp, presiunile au continuat, astfel că firma Nicolas a continuat să ocupe clădirea. Cum, nu se știe. Și nici ce proces a început Petrică Țone care se laudă cu ceva ce nu înțelegem. Și de ce Țone a început construcția de lângă Turnul de Apă, în loc să cheltuim bani pentru ceva fezabil, ca de exemplu pentru o Stație de Tratare a Apei?
Politicul în România face absolut toate jocurile posibile, de aceea migrația politică nu se va sfârși și nici nu va avea interdicție legală vreodată, iar cetățenii au ajuns să prezinte o lehamite față de meciurile politice, care generează ură și deznădejde generală.