Lucrul cel mai important este să fii gata în orice moment să sacrifici ceea ce eşti pentru ceea ce ai putea deveni.

Publicat 7 februarie 2015

Lucrul cel mai important este să fii gata în orice moment să sacrifici ceea ce eşti pentru ceea ce ai putea deveni.

Într-un cuvânt, eram prea laş ca să fac ceea ce trebuia şi prea laş ca să evit ceea ce nu se cuvenea.

Ar trebui să fim întotdeauna atenţi cum să ne purtăm cu cei din jurul nostru, căci fiecare moarte ne arată cât de puţin am făcut pentru cei duşi şi cât de multe am fi putut face! Nu este remuşcare mai adâncă decât aceea care-i zadarnică şi dacă vrem să ne ferim de chinurile ei, să ne amintim de asta la timp.

Nu-ţi pecetlui buzele în faţa celor cărora ţi-ai deschis inima.

Există o înţelepciune a creierului, dar şi o înţelepciune… a inimii.

Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.

Până la vârsta de 50 de ani, am învăţat cea mai dură lecţie. Am descoperit că numai câteva lucruri sunt cu adevărat importante. Am învăţat să luăm viaţa în serios, dar niciodată pe noi înşine.

Minţile, ca şi trupurile, cad, deseori, într-o stare bolnăvicioasă, pur şi simplu din prea multă comoditate.

Nimeni nu este inutil în această lume dacă alină povara ce atârnă pe umerii semenilor săi.

Orice am încercat să fac în viaţă, am încercat cu toată inima să fac bine; oricărui lucru căruia m-am dedicat, m-am dedicat complet, având scopuri înalte şi, pe scurt, întotdeauna am fost extrem de onest.

Primăvara e acea perioadă a anului când la soare e vară, iar la umbră e iarnă.

Fiecare om este un mister şi o taină.

Nici unul dintre aceia care uşurează povara acestei lumi pentru alţii nu este fără folos.

Viaţa este o serie continuă de despărţiri.

Niciodată nu ştii ce e viaţa până când nu mori.

Prima regulă în afaceri este: frige-i tu, ca să nu te frigă ei.

Oricine poate fi într-o dispoziţie bună când e bine îmbrăcat. Nu e aşa un mare lucru.

Este un adevăr trist că până şi oamenii mari au rude sărace.

Bărbaţii se feresc întotdeauna să stârnească furia unei femei, mai cu seamă când este vorba de o femeie otrăvită şi înrăită de mizerii şi disperare.

Charles Dickens

In ciuda a tot ce stim despre el, Dickens ramane un mister. Scriitorul a fost adesea tratat ca pivotul in jurul caruia se invarte era victoriana. De la certificatul sau de nastere cu greseli, la notele frumos impaturite pe care le-a lasat copiilor sai in cazul in care ar fi folosit un limbaj nepotrivit, fiecare document a fost studiat si indosariat ca un lucru revelator pentru personalitatea marelui romancier. Ca si in cazul lui Shakespeare, singurul sau rival serios pentru titlul de autorul favorit al britanicilor, cartile, articolele si blog-uri dedicate lui Dickens s-au multiplicat intr-o asemenea masura incat nimeni nu le poate citi pe toate. Robert Douglas-Fairhurst, autor al cartii “Becoming Dickens” compara incercarea de a scrie despre marele om cu “incercarea de a taia o balena albastra cu un briceag”.
Avand in vedere ce proportii capatase Dickens in imaginatia populara, cu o faima intrepatrunsa de zvonuri, a existat intotdeauna o fascinatie speciala pentru omul din spatele povestii. De altfel, faima lui i-a facut pe multi sa fie dezamagiti de imaginea ceva mai apropiata de realitate. De-a lungul timpului i s-a imputat ca nu ar fi fost un gentilom desavarsit sau ca nu ar fi fost cel mai bun tata si sot. Cu toate acestea, Dickens a demonstrat o rezistenta remarcabila de a se lasa elucidat. De indata ce o biografie este laudata ca fiind “completa” – o serie de carti fiind denumite astfel, de-a lungul timpului – apar noi detalii care sa infirme adjectivul.
Putini oameni au trait simultan atatea vieti ca Dickens, caruia ii placea sa adune pseudonime, printre care “The Sparkler of Albion”, “Revolver” sau “The Inimitable”, si era dornic sa-si extinda reputatia cat mai mult cu putinta. Romancier, dramaturg, actor, militant pentru drepturile sociale ale saracilor si pentru abolirea sclaviei, jurnalist, redactor, filantrop, prestidigitator amator, celebritate – incercarea de a-i pune o eticheta este una dificila.
Cele mai timpurii incercari de a-i face o biografie dateaza inca din 1870, cand vestea mortii lui s-a raspandit rapid iar ziarele s-au umplut de necrologuri. In mai putin de un an, directiva lasatat de el in testament conform careia “sub nicio forma sa nu ma faceti subiectul vreunui monument, memorial sau testimonial”, a fost complet ignorata de intreaga lume.

Scriitorul britanic Charles Dickens s-a născut la 07 februarie 1812, in localitatea Landport, Portsmouth, Anglia, Marea Britanie. Era al doilea dintre cei 7 copii ai familiei John Dickens si Elizabeth Dickens Barrow. In anul 1822, familia s-a mutat la Londra si, din cauza datoriilor pe care le avea, John Dickens a fost arestat şi trimis la închisoarea Marshalsea. La 12 ani, Charles Dickens era nevoit sa se angajeze, tatăl sau reusea sa scape insa din inchisoare in urma obţinerii unei moşteniri de la o ruda bogata. Tot din banii moşteniţi a fost trimis si tânarul Charles sa studieze la Wellington House Academy. La vârsta de cincisprezece ani a părăsit şcoala si s-a angajat într-un cabinet de avocatură. S-a hotărât apoi sa devină reporter si in 1828, la doar 16 ani, scria stiri din instanţa londoneza, apoi a lucrat la Mirror of Parliament, o publicaţie ce transmitea zilnic activitatea parlamentului britanic. Era interesat de problema reformei sociale şi a început să publice articole pe aceasta tema la ziarul Sun True. În 1833 publica prima sa povestire in Monthly Magazine, cu pseudonimul Boz. Cu acelaşi pseudonim a publicat si in Morning Chronicle si London Evening Chronicle. Povestirile au devenit foarte populare si in 1836 au fost reunite in volumul Sketches by Boz. Faimosul editor William Hall se angaja sa ii publice The Pickwick Papers in 20 de numere lunare, apoi Oliver Twist, publicat în Bentley’s Miscellany in 1837-1838, The Life and Adventures of Nicholas Nickleby in 1838-1839, de asemenea, publicate lunar. A devenit unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori britanici si in urmatorii ani a publicat The Old Curiosity Shop (1840), Barnaby Rudge (1841), Martin Chuzzlewit (1843, A Christmas Carol (1843).
Preocuparile sale privind reformele sociale au continuat si, in 1842, in timp ce vizita Statele Unite, a incriminat sclavia. S-a hotărât să investească o parte a drepturilor sale de autor într-un ziar radical nou, Daily News. A devenit astfel editor şi în primul numar, in ianuarie 1846, a scris un articol in care pleda pentru educatie, libertate religioasa, egalitate in fata legii. Ziarul n-a avut succes si a demisionat din functia de editor, in 1850 incepea sa editeze revista saptamanala Household Words. Tot in 1850 a aparut celebrul roman David Copperfield. A publicat in Household Words, sub forma de foileton, romanul sau social Hard Times (1854). Publicatia a aparut timp de 9 ani si Dickens a militat in aceasta perioada în favoarea de reformei parlamentare educarii celor săraci, a fostpreocupat de sănătatea publică şi reforma sistemului juridic. In 1959 a scos o alta revista, All the Year Round, in care a publicat romane ale unor scriitori britanici ai momentului, precum si propriile scrieri: A Tale of Two Cities (1859) şi Great Expectations (1860-1861). A continuat sa publice in aceasta revista pana la moartea sa. Ultimul roman, The Mystery of Edwin Drood, a rămas nefinalizat.
A fost casatorit timp de 22 de ani cu Catherine Thomson Hogarth si a avut 10 copii. In ultimii ani de viata s-a îndrăgostit de actriţa Ellen Ternan si a divorţat.
Charles Dickens a murit la 09 iunie 1870, în urma unui atac de cord.
Majoritatea scrierilor sale au fost ecranizate, de la filmul mut Scrooge, din 1901, realizat dupa A Christmas Carol, pana la filmele de televiziune produse de BBC.