Microbul nu este nimic. Terenul este totul.

Viaţa nu are nicio valoare dacă nu poţi fi de folos altuia.

Oricare ar fi cariera pe care o îmbrăţişaţi, să aveţi totdeauna un scop măreţ. Să aveţi cultul oamenilor mari şi al lucrărilor mari. Fericit este acela care are în sine un ideal de frumuseţe şi căruia i se supune: ideal artistic, ideal ştiiţific, ideal patriotic, ideal al virtuţilor evanghelice! Acestea sunt izvoarele de unde ies gânduri mari şi fapte mari. Toate sunt luminate de reflectarea infinitului. Nu vă lăsaţi molipsiţi de scepticismul sterp care ponegreşte, să nu vă pierdeţi curajul în ceasurile de mâhnire când bântuie câteodată o ţară… Oricât de mult sau de puţin să fi fost înlesnite de soartă ostenenile voastre, trebuie, când vă apropiaţi de un ţel înalt, să aveţi dreptul să spuneţi: “Am făcut ce am putut!”

În domeniul observaţiei, şansa nu favorizează decât minţile pregătite.

O sticlă cu vin conţine mai multă filosofie decât toate cărţile din lume.

Medicul uman salvează omul, pe când medicul veterinar salvează omenirea.

Puterea mea se află exclusiv în tenacitatea mea.

Când mă apropii de un copil, el inspiră în mine doua sentimente: sensibilitate pentru ceea ce este, şi respect pentru ceea ce poate deveni.

Dacă ştiinţa n-are patrie, omul de ştiinţă trebuie să se gândeasca mereu la tot ceea ce poate face pentru gloria patriei sale.

Nu există ştiinţe aplicate, ci doar aplicări ale ştiinţei.

Masa fără vin este o zi fără soare.

În orice savant mare veţi găsi un mare patriot.

Mecanismele vieţii sunt structurate sub forma unor dispuneri atomice, în relaţie cu toate mişcările universului.

Lăsaţi-mă să vă spun secretul care m-a condus la împlinirea ţelului meu. Tăria mea constă numai în tenacitatea mea.

Louis Pasteur

După ce a urmat şcoala primară din Arbois, unde se mutase cu familia, a absolvit Colegiul Regal din Besançon, secţia de arte (1840), apoi secţia de ştiinţe (1842). Pasteur era pasionat de desen şi de pictură, iar portretele făcute părinţilor sau prietenilor, realizate pe când avea doar 15 ani, au fost păstrate ulterior în muzeul Institutului Pasteur din Paris, notează site-ul britannica.com.
Louis Pasteur, chimist şi bacteriolog, fondatorul microbiologiei, s-a născut la 27 decembrie 1822, în localitatea Dole, regiunea Jura, în familia unui tăbăcar. Tatăl său a fost decorat cu Legiunea de Onoare în timpul războaielor napoleoniene, ceea ce i-a insuflat tânărului Louis spiritul patriotic care avea să-l caracterizeze întreaga viaţă.
În 1843, este admis la Şcoala Normală Superioară din Paris, de unde obţine licenţa în ştiinţe, doi ani mai târziu (1845). În 1846, este numit profesor de fizică la Liceul din Tournon (Ardeche), dar colaborează în continuare la Şcoala Normală Superioară, potrivit site-ului www.pasteur.fr. În 1847, şi-a susţinut teza de doctorat în chimie şi fizică, iar în 1848, a fost numit profesor de fizică la Liceul din Dijon şi, mai târziu în acelaşi an, a acceptat postul de profesor de chimie la Universitatea din Strasbourg.
Începând cu anul 1854, a fost profesor şi decan al Facultăţii de Chimie de la Universitatea din Lille, potrivit site-ului www.biography.com.Cariera lui Louis Pasteur a început prin soluţionarea unei probleme de mare interes la acea vreme — de ce substanţele identice din punct de vedere chimic reacţionează diferit la lumină, explicând acest lucru prin descoperirea asimetriei moleculare.
A fost un pionier al studiului în domeniul disimetriei moleculare; a descoperit că microorganismele cauzează fermentaţie şi boală; a iniţiat procesul de pasteurizare; a salvat industria berii, a vinului şi a mătăsii din Franţa şi a dezvoltat vaccinuri împotriva antraxului şi a rabiei.

De ce berea şi vinul se acresc

În 1856, un industriaş l-a rugat să afle de ce vinul şi berea se acresc odată cu trecerea timpului. Pasteur a demonstrat că atât fermentaţia, cât şi alterarea erau provocate de microorganisme, ceea ce stă la baza teoriei germenilor. Pasteur a prezentat o modalitate prin care se poate preîntâmpina alterarea, numită ”pasteurizare”. Încălzind vinul până la 50 de grade Celsius, sunt omorâte microorganismele care îl pot altera. Procesul de pasteurizare a fost testat cu succes la 20 aprilie 1862. Din 1857, Pasteur revenise la Paris, unde fusese numit administrator al Şcolii Normale Superioare şi director de studii ştiinţifice.

Pasteur a făcut studii şi asupra altor microorganisme care interacţionează cu materiale organice. A demonstrat că, odată ce este fiartă, carnea nu se alterează decât dacă este expusă particulelor de aer. În 1865, a făcut investigaţii în cazul unei maladii care omora viermii de mătase. Nu a reuşit să izoleze microorganismul, dar a propus ca toţi viermii infectaţi să fie ucişi şi să se creeze noi culturi de viermi de mătase. Pasteur descoperise deja că maladiile infecţioase erau provocate de microorganisme. Acest concept a condus la introducerea sterilizării, a dezinfecţiilor, a vaccinurilor şi a antibioticelor. El însuşi a descoperit o serie de vaccinuri, inclusiv cel contra rabiei şi antraxului. A creat microorganisme slăbite, ţinându-le la căldură. În această stare, nu puteau cauza boala, ci confereau imunitate germenilor pacientului.

Efectul Pasteur

Descoperirea faptului că anumite organisme sunt implicate în fermentaţie a fost sprijinită ulterior de studiile lui Pasteur privind fermentaţia acidului butiric. Aceste studii l-au condus la descoperirea neaşteptată a faptului că procesul de fermentaţie putea fi oprit prin trecerea aerului (adică a oxigenului) prin fluidul aflat în fermentaţie, proces cunoscut astăzi sub numele de efectul Pasteur. El a concluzionat că acesta se datora prezenţei unei forme de viaţă care putea funcţiona doar în absenţa oxigenului, ceea ce a dus la introducerea termenilor “aerob” şi “anaerob” pentru a desemna organisme care trăiau în prezenţa sau în absenţa oxigenului. Ulterior, el a  propus teoria că fenomenul care are loc în timpul putrefacţiei se datorează unor microbi care funcţionează în condiţii anaerobe.

Pasteurizarea

Pasteur şi-a aplicat cu promptitudine cunoştinţele despre microbi şi fermentaţie în industria vinului şi a berii din Franţa, salvând industriile respective de la un colaps cauzat de problemele produse de producţie şi de contaminarea în timpul exportului. În 1863, la cererea împăratului Franţei, Napoleon al III-lea, Pasteur a studiat acrirea vinului şi a demonstrat că aceasta era provocată de microbi. Pentru a preveni acrirea Pasteur a folosit o procedură simplă: a încălzit vinul la 50-60⁰C, proces cunoscut acum universal sub numele de pasteurizare. Astăzi, pasteurizarea se foloseşte rareori în cazul vinului, care beneficiază de pe urma învechirii, deoarece sunt ucise organismele care contribuie la procesul de învechire, dar se aplică în cazul a numeroase alimente şi băuturi, cu precădere laptele. În urma succesului, obţinut în cazul vinului, Pasteur şi-a focalizat studiile pe bere. Dezvoltând unele tehnici practice de verificare a fermentaţiei berii, a reuşit să ofere o metodologie raţională pentru industria de fabricare a berii. A dezvoltat, de asemenea, o metodă de producere a berii care prevenea deteriorarea produsului pe durata transporturilor de lungă durată cu vaporul.

A rămas cu hemipareză la 46 de ani

În 1867, Pasteur este numit profesor de chimie la Universitatea Sorbona din Paris, dar îşi înfiinţează şi un laborator la Şcoala Normală Superioară. Deşi în 1868 suferă un accident vascular cerebral grav, în urma căruia rămâne cu o hemipareză, îşi continuă activitatea cu acelaşi devotament de care dăduse dovadă şi până atunci, notează britannica.com.

Louis Pasteur şi-a început cercetările asupra rabiei în 1880, potrivit site-ului www.pasteur.fr. Obiectivul său era să găsească mijloacele de prevenire a maladiei, urmând calea deschisă de cercetările sale anterioare asupra holerei la găini. Reuşeşte mai întâi să stabilizeze virusul şi prezintă, în 1884, primele rezultate ale unei vaccinări experimentale a câinilor împotriva rabiei. Odată obţinut un vaccin pentru câini, înainte de expunerea acestora la rabie, Pasteur încearcă să găsească o cale de ameliorare a virulenţei virusului. Se gândeşte astfel să utilizeze o vaccinare care să creeze imunitate după muşcătură şi, astfel, să împiedice trecerea virusului la om.În iulie 1885, Pasteur primeşte vizita lui Marie-Angélique Meister, al cărei băiat, Joseph Meister, în vârstă de 9 ani, fusese muşcat de un câine suspectat de rabie. Joseph Meister se prezintă în laboratorul său de la Şcoala Normală din Paris, cu multiple muşcături profunde. Pasteur începe imediat seria de 13 injecţii, iar câteva luni mai târziu, are certitudinea că băiatul este salvat. Astfel, data de 6 iulie 1885 rămâne ziua în care a fost testat cu succes vaccinul antirabic. Trei luni mai târziu, Louis Pasteur reiterează experienţa cu un tânăr cioban, Jean-Baptiste Jupille, muşcat grav de un câine turbat. La 26 octombrie 1885, Pasteur prezintă Academiei de Ştiinţe rezultatele promiţătoare ale tratamentului său asupra rabiei la om, notează www.pasteur.fr. De atunci, laboratorul său este asaltat de către persoane muşcate de animale turbate.

Rezultate uriaşe în privinţa rabiei

La 1 martie 1886, Pasteur revine în faţa membrilor Academiei de Ştiinţe pentru a prezenta rezultatele obţinute după vaccinarea a 350 de persoane. Dintre acestea, doar una moare, din cauza faptului că tratamentul a fost aplicat mult prea târziu, probabil după ce virusul atinsese deja sistemul nervos, restul fiind salvaţi. Câteva luni mai târziu, prezintă rezultatele a 726 de inoculări. Pasteur propune atunci crearea unui institut destinat tratării rabiei, idee susţinută de Academia de Ştiinţe. Cu ajutorul donaţiilor făcute din lumea întreagă, a fost creat, în 1887, un institut dedicat nu doar tratării rabiei, ci şi studiului pasteurizării. Institutul Pasteur a fost inaugurat la 14 noiembrie 1888, iar Pasteur a rămas în fruntea acestuia până la moarte, la 28 septembrie 1895. Centru de cercetare, de formare şi de tratare, institutul se va extinde rapid la nivel internaţional.

Institutul Pasteur din Bucureşti a fost înfiinţat în 1895, în cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară, purtând iniţial denumirea de ”Institutul de Vaccin Animal”, iar în 1921 i s-a atribuit numele omului de ştiinţă Louis Pasteur, cu asentimentul Institutului Pasteur din Paris şi al Guvernului Republicii Franceze. Institutul Pasteur este un organism ştiinţific şi tehnic de sprijin al medicinii veterinare din România, în cele trei direcţii de activitate ale acestei profesiuni: apărarea sănătăţii animalelor, apărarea sănătăţii publice şi protecţia mediului. În 1949, s-a scindat în două institute: ”Institutul de Seruri şi Vaccinuri Pasteur” şi ”Institutul de Igienă şi Patologie Animală”, iar în februarie 1962, cele două institute au fost unificate în ”Institutul de Cercetări Veterinare şi Biopreparate Pasteur”, menţionează site-ul www.pasteur.ro. În 1991, institutul s-a reorganizat, sub denumirea de ”Institutul Naţional de Medicină Veterinară Pasteur”, iar în 1998 — în ”Societatea Naţională Institutul Pasteur”. De-a lungul existenţei sale, aceasta a avut o contribuţie esenţială în eradicarea unor boli şi în reducerea drastică a incidenţei altora.

Generația spontană

Fermentaţia şi putrefacţia au fost deseori percepute ca fenomene spontane, o percepţie care se trăgea din credinţa veche că viaţa putea fi generată spontan. În secolul al XVII-lea, acest subiect a fost dezbătut de naturalistul şi teologul englez romano-catolic John Turberville Needham şi naturalistul francez Georges Louis Leclerc, conte de Buffon. Deşi ambii susţineau ideea de generaţie spontană, stareţul şi filozoful italian Lazzaro Spallanzani a continuat să susţină că viaţa nu poate fi generată spontan din materie moartă. În 1859, anul în care naturalistul englez Charles Darwin şi-a publicat cartea Originea speciilor, Pasteur s-a hotărât să rezolve această dispută. Era convins că teoria sa microbiană nu putea fi demonstrată ferm atâta timp cât persista credinţa în generaţia spontană. Pasteur a abordat problema folosind o procedură experimentală simplă. A demonstrat că supa de vită poate fi sterilizată fierbând-o într-o sticlă cu gât de lebădă, un gât lung încovoiat ce captează particule de praf şi alţi contaminaţi înainte să ajungă în corpul sticlei. Totuşi, dacă supa a fiert şi dacă, în urma fierberii, gâtul sticlei s-a rupt, fiind din nou expusă la aer, supa a devenit în cele din urmă tulbure, indicând contaminarea microbiană. Aceste experimente au demonstrat că nu există generaţie spontană, din moment ce supa, dacă nu ar fi fost reexpusă la aer, ar fi rămas sterilă. Aceasta nu doar că doar a rezolvat problema filozofică privind originea vieţii la momentul respectiv, ci a reprezentat şi un fundament solid pentru noua ştiinţă a bacteriologiei care s-a bazat pe tehnicile demonstrate de sterilizare şi manipulare aseptică

Savantul Louis Pasteur a primit, de-a lungul vieţii, numeroase distincţii în semn de recunoaştere a

Casa unde s-a născut Pasteur Dole

meritelor deosebite ale cercetărilor sale şi a fost ales membru în diferite foruri academice, printre care şi Academia de Ştiinţe. De asemenea, a fost distins cu Legiunea de Onoare, cea mai înaltă decoraţie franceză. În prezent există circa 30 de instituţii şi un număr impresionant de spitale, şcoli, clădiri şi străzi care îi poartă numele – onoruri acordate doar câtorva oameni de ştiinţă.
Louis Pasteur este considerat pe bună dreptate unul din binefăcătorii omenirii. După moartea sa, survenită la 28 septembrie 1895, se odihnește într-o criptă din institutul care îi poartă numele. Contribuţiile lui Pasteur în domeniul ştiinţei, al tehnologiei şi al medicinei sunt nepreţuite.

Surse:
agerpres.ro
scientia.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com