Miticul Gnom și piticii de grădină
Gnomul este o creatura mitica, cu o statura mica, care, de regula, traieste sub pamant. Ani la randul, in jurul existentei acestor creaturi s-au creat numeroase legende, povesti si pelicule.
In Evul Mediu, indeosebi in tarile europene, au inceput sa fie semnalate numeroase cazuri in care aceste creaturi mitice au fost vazute.
Unele dintre ele au semanat in randul oamenilor teama, din cauza infatisarii lor infricosatoare, pe cand altele au fost considerate doar creaturi vulnerabile ce traiesc sub pamant. Traditiile multor popoare, dar si oamenii de stiinta precum Paracelsus au sporit aceste zvonuri. De pilda, austriacul Paracelsus a spus ca gnomii sunt fiinte care intrupeaza toate caracteristicile pamantului, acestia fiind, totodata, simboluri ale elementului pamant.
O alta teorie este cea conform careia lor le este usor sa se miste prin pamant, existand colonii impresionante care traiesc normal, ca si oamenii, de altfel. Insa multele legende intruchipeaza gnomul ca o creatura buclucasa, nu foarte periculoasa, mai degraba o fiinta care se fereste de oameni, din cauza marimii sale.
Desigur, exista numeroase mituri, asa cum exista si documente sau gravuri in care acestia sunt reprezentati. De asemenea, se mai presupune ca gnomul devine broasca atunci cand soarele se ridica pe cer, desi se stie ca puterea razelor soarelui il transforma in piatra.
Si mitologiile saxone, slave si mai ales cele scotiene si irlandeze intruchipeaza acest gnom ca fiind creaturi mici, care traiesc sub pamant. Spre exemplu, in basmele germane, se pare ca gnomii sunt oameni batrani si pitici, ce locuiesc in strafundul pamantului, unde sunt feriti de razele soarelui si pazesc comori de nepretuit. Chiar si in basmele Fratilor Grim, aceste creaturi sunt prezente cu precadere.
Timp de secole, legendele au fost alimentate de oamenii care au presupus ca s-au intalnit cu gnomii. In cele din urma, s-a constatat ca descrierea lor coincidea cu legendele altor popoare, cum ar fi cele nordice. Aici, aceste creaturi erau mestesugari desavarsiti, armele marilor conducatori fiind lucrate de acesti pitici. De fapt, se mai spune ca din aceasta cauza au si ajuns sa locuiasca in pamant, deoarece erau exploatati de oameni, din cauza marimii lor reduse.
Exista si relatari clare cu privire la intalniri de genul intre un gnom si oameni. In anul 1138 d.Hr., calugarii unei manastiri din Germania au gasit o astfel de creatura in pivnita lor. Statea ascunsa, usor speriata si nu avea o infatisarea prea prietenoasa, fiind, de asemenea si necomunicativa, morocanoasa. Ba chiar, in pofida faptului ca au talie mica, gnomii se deplaseaza cu usurinta, fiind foarte iuti.
Gnomul despre care se spune ca a fost vazut in pivnita unei manastiri avea o piele bruna, de culoare inchisa, datorita faptului ca locuia sub pamant, era scund si pielea ii era zbarcita. Speriat, gnomul a fugit de indata si cum zidurile pivnitei erau din piatra cubica, creatura a scos o piatra usor instabila si a intrat acolo. Legenda spune ca toti calugarii s-au rugat intens dupa aceasta intalnire, crezand ca gnomul era intruchiparea diavolului care venise sa-i viziteze sau sa le lase un semn. Desigur, acesta nu era un semn de bun augur, intrucat diavolul putea fi chemat in manastire numai de rautatea unui calugar. In sfarsit, acest asa zis eveniment neobisnuit a fost consemnat doar de unul dintre martori, deoarece calugarii au preferat sa uite incidentul, intrucat vizita neobisnuita nu le facea deloc cinste, nici lor, dar nici asezamantului sfant.
De regula, gnomii sunt creaturi pitice prezente in toate mitologiile, chiar si in cele indiene. In Islanda, strazile sunt construite in asa maniera incat sa le fie de ajutor micilor creaturi si cat sa nu-i deranjeze. Oricum, gnomii sunt de mai multe feluri. Primul fel ar fi reprezentat de gnomul de padure, care intra in contact foarte rar cu omul, spunandu-se, de fapt, ca astfel de intalniri au fost chiar inexistente. Un alt tip este gnomul de gradina, care traieste in gradini foarte vechi si luxuriante si caruia ii place sa spuna povesti, de aici si piticii de gradina comercializati in prezent in toata lumea. Mai exista, de asemenea, si alte feluri de gnom, precum gnomul de munte. O astfel de creatura este Rubezahl, din folclorul german, despre care se spune ca era stapanul lumii subterane.
In sfarsit, o alta teorie este cea conform careia gnomii ar fi originari din Scandinavia, acestia migrand mai tarziu catre zonele de ses, campii, respectiv catre regiunile cu pamant intins, acum 1500 de ani. Acestia traiau chiar si in copaci, dispunand de o intrare secreta. Ba chiar, pe timp de vara si toamna, isi faceau proviziile pentru a supravietui trecerii iernii. Se spunea ca multi dintre acesti gnomi erau de 7 ori mai puternici decat oamenii, avand ochi de soim si reusind sa alerge cu 60 de kilometri pe ora. Totodata, aceste creaturi iubeau tare mult animalele padurii, iar ori de cate ori unul era ranit, gnomul incerca sa-l ajute si sa-l hraneasca in perioada in care era bolnav. Oricum, gnomii sunt vegetarieni, mancand nuci, fasole, ciuperci, cartofi si fructe, cum ar fi zmeura, mure, capsuni etc.
Surse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gnom
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5674
Lasă un răspuns