Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Moartea începe în clipa în care îţi pierzi humorul.

Moartea începe în clipa în care îţi pierzi humorul.

Ce ştii să faci? Asta a fost cel mai important lucru pe care l-am învăţat eu în lumile astea de competiţie. Nu ce ai absolvit, nu ce ai visat să faci, nu ce doreşti să faci, nu ce trecut ai, ci ce poţi să faci.

Să te ferească Dumnezeu de cei care au doar convingeri şi nici o îndoială!

Şi eu dormeam cu manualele sub pernă, dar nu le deschideam. Ideea era că, dacă se găseau mai aproape de cap, trebuia sigur să intre şi în cap. Adică mă scuteau de grijă de a fi cu totul vinovat că nu învăţam.

De la o vreme, fericirea nu înseamnă să agăţi femei, ci să îţi aducă nevasta o cană cu ceai în cadă.

Deştepţii sunt deştepţi nu pentru că s-au născut aşa, ci pentru că au învăţat să înveţe.

De când mă ştiu, toţi cei din jurul meu au încercat, pe de-o parte să-mi vândă lecţia lor de viaţă ca fiind cea care trebuie trăită, pe de altă parte să mă împovăreze cu complexele lor, cu grijile lor… am descoperit că de fapt ei nu mă învăţau ceva, ci voiau să le confirm că ceea ce fac ei e bine.

Orice existenţă nu-i, în ultimă instanţă, decât un număr finit de motive.

Snoavele sunt istorioare cu miez de comedie, care ar putea deveni orice, chiar şi romane, dacă nu s-ar mulţumi cu statutul de anecdote.

Coloanele de demonstranţi care de ziua eliberării României de sub dominaţia fascistă raportează conducerii de partid şi de stat, celui mai vrednic fiu al naţiunii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, rezultatele concrete, palpabile ale unei politici de construcţie multilaterală, arătând în fiecare domeniu al vieţii economice cum sporeşte cantitatea de bunuri şi cum se perfecţionează nivelul de trai, arată, în fapt, ideile noi de care se lasă pătruns omul muncitor, un chip al formării omului nou.

Tudor Octavian

Îl asculți fără să-și poți dezlipi auzul de povestirea sa. Îi citești textul din gazeta fără să-ți poti ridica ochii de pe hârtie. Iar dacă ai norocul să-l vizitezi chiar în locuința domniei sale, îl întâlnești printre tablouri superbe, printre stive de cărți rare, printre rafturi cu minuni. Tudor Octavian e editorialist, scriitor, critic de artă, colecționar, povestitor, om ciudat, făptură altfel, ființă valoroasă, rară, bărbat a cărui întâlnire îți bucură destinul.
Scriitor, critic de artă şi jurnalist, pentru Tudor Octavian, dorul de locul natal este „un amestec bizar de melancolie cu durere”. N-a uitat o clipă locurile copilăriei. Îşi face meseria din plăcere şi recunoaşte că „trăieşte din scris”. „Eu am o viaţă dublă. Cei mai mulţi gazetari nu ştiu că sunt autorul multor cărţi de artă, iar mulţi oameni de artă ignoră faptul că sunt gazetar. În fapt, trăiesc din scris”, spune jurnalistul.

Tudor Octavian s-a născut la data de 12 decembrie 1939 la Brăila. A urmat un Liceu Militar și o Școală tehnică Tudor Octavianpentru ofițeri de aviație. A fost exmatriculat din Școala de ofițeri, practicând apoi diferite meserii (lăcătuș, tâmplar). Ulterior a urmat studii de arhitectură și de filologie.
Din anul 1967, fiind student în anul al II-lea la Facultatea de Filologie de la Universitatea București, este angajat, cu dispensă de frecvență, la revistele Viața Studențească și Amfiteatru. Tudor Octavian a debutat ca publicist în anul 1968 cu volumul “Povestiri diferite”, prefațat de către Adrian Marino. A publicat ca jurnalist la revista Flacăra și la cotidianele “România liberă” și “Național”. În prezent, semnează rubrica “Scriitorul de la pagina 3” la cotidianul “Jurnalul Național”. Timp de câteva decenii, Tudor Octavian a susținut, în revistele de cultură și cotidiene, rubrici de critică de artă.
A publicat mai multe cărți de proză – romane: Noiembrie viteza, Banda lui Möbius, Sortiți iubirii; povestiri: Istoria unui obiect perfect, Mihai, stăpânul și sluga lui, Mihai; nuvele: Firul principal – Cuadratura cercului; Motivul – Celălalt – Afară din joc.
După 1990, a publicat două culegeri de pamflete politice și sociale – Tratat de înjurături, I și II – și mai multe culegeri de texte scurte: Povestiri; Oameni normali; 248 de povestiri; Momente, schițe, însemnări; Proști, dar mulți; Povestiri foarte scurte; Povestiri la cafeaua de dimineață; Alte povestiri la cafeaua de dimineață; precum și două volume de Povestiri alese.
Tudor Octavian_Timp de câteva decenii, a publicat cronici la expozițiile de artă, în principalele ziare și reviste românești.
De asemenea, începând cu anul 1985, a publicat la edituri cu prestigiu mai multe monografii și reconsiderări biografice și estetice interesând artele plastice: Vermeer și criticii săi; Florin Niculiu; Gabriel Catrinescu; Eugen Bratfanof; Pictori români uitați; Jean Cheler; Otilia Mihail Oteteleșanu; 300 de pictori români (coautor la dicționar); Ion Pacea (capitole și fotografii, în volumul conceput de Dinu Pacea); Viața și opera pictorului Sever Burada, Tablouri frumoase, autori necunoscuți; Carul cu boi; Pictura în România; 1800-2000.

Tudor Octavian: Talentul înseamnă și să n-ai încotro. Mai presus decât biologia unei anumite dotări pentru scris, pun talentul de a ajunge acolo unde îmi doresc din tot sufletul și cu toată ambiția. Spre deosebire de foarte mulți confrați, îmi e de foarte devreme clar unde vreau să ajung. Mi-a spus-o, la douăzeci de ani, și un controlor, văzând că, din grabă, m-am urcat în trenul de Giurgiu, deși aveam bilet de Ploiești: “Băiete, nu ai cum să ajungi la Ploiești cu trenul de Giurgiu!” Sunt un angajat mai aparte, care nu are birou și program, ci doar munci de presă și scriitoricești de dus la capăt, în niște condiții atent convenite.

Tudor Octavian: Nu e nevoie să mă împart. Cărțile de artă sunt și ele tot scris artistic. Adevărul e că rubricile pe care le-am avut în urmă cu niște ani la voi, la Ziarul de Duminică, mi-au deslușit această minunată oportunitate, de a construi cărți de artă – cum a fost bunăoaraă “Pictori români uitați” – mizând pe cadența și pe generozitățile unui spațiu privilegiat într-o publicație de cultură. Eu am o psihologie de băiat trăit modest de mic. Folosesc la maximum tot ce-mi dăruiește viață. Rotativa de ziar m-a învățat un lucru teribil și anume că pentru un ziar prost sau pentru o carte proastă se trudește la fel ca pentru un ziar de elită și o carte bună. Eu întâi am respect pentru mașina de tipărit și pentru munca la făcutul ziarului și a cărții. Mulți scriitori jignesc tiparul. E mare păcat, la câtă deșteptăciune a investit omenirea în inventarea lui.

Tudor Octavian: Criza în cultură are toate paradoxalele atuuri ale abundenței. Necazul e la tulburarea clinică a Tudor-Octavian-tuturor măsurilor de calitate și de valoare. S-au dat peste cap toate sistemele de valorizare. Cu bani, poți tipări o carte infectă într-un miliard de exemplare, cu bani o și răspândești pe toată planeta, în toate limbile și impui drept criteriu universal al calității o eroare a minții. Cum fac de altfel majoritatea romanelor-gunoi “traduse în peste 40 de țări”. Discuția e lungă, pentru că la ea au posibilitatea să participe și cei care habar n-au unde duce discuția. Banii cumpără un loc la masa deciziei, nu competența. Nu suntem doar într-o criză, ar fi simplu să fie doar o criză. În cultură, nu e criză, e cădere de sistem, e cutremur de gradul nouă. Cutremurele nu iartă capodoperele.

Tudor Octavian: Libertatea este cuvântul cel mai des folosit şi cel mai greu de definit. Ca orice cuvânt care este foarte folosit de toată lumea, are accepţiuni personale la infinit. Cu cât cuvântul este folosit mai puţin, cu atât este mai uşor de definit. Acum mai este ceva: libertatea nu se dă, ci se constituie, se construieşte. Libertatea cuvântului! Da, este bine să o ai, dar trebuie să ai şi înţelepciunea să nu abuzezi de ea. Apoi, una dintre definiţiile cele mai răspândite ale libertăţii este următoarea: omul este liber să-şi aleagă stăpânul. Şi ar mai fi ceva: nu prea ai ce face cu libertatea asta dacă nu există un sistem care să-ţi permită să respecţi regulile, să existe reguli. Adică între libertate şi reguli există o relaţie matematică, ca de la cauză la efect. Noi încercăm să stabilizăm nişte practici sociale aflate în uz în toată lumea. Faci ceva, plăteşti!

Tudor Octavian: Ştii ce spune un medic? Tot ce este foarte interesant e bine să li se întâmple altora. Situaţia lor este foarte interesantă, dar este mai bine să li se întâmple lor. Regula bubei este să plesnească. E mai bine, aşadar, să plesnească buba, că altfel se duce infecţia în corp. Or, toată mârâiala asta dintre putere şi opoziţie este datorită unor presiuni fiscale europene. Ăia au tot interesul să ia banii înapoi pe care ni i-au dat. Banii pot fi luaţi înapoi într-un regim stabil. Instabilitate politică înseamnă instabilitate economică, şi asta înseamnă că iei bani şi nu-i mai poţi da înapoi. Aşa cum cetăţenii nu mai pot da înapoi banii la bănci, ţara nu mai poate da banii înapoi de unde s-a împrumutat.

Tudor-OctavianTudor Octavian: Ca să ajungi undeva trebuie să-ţi propui o direcţie şi un punct de sosire. Noi vom începe să discutăm despre viitorul ţării când vom discuta nişte direcţii. Eu cred că direcţia începe să se lămurească în momentul în care principalele ministere din România vor fi ministerele Agriculturii şi Mediului. În momentul în care aceste ministere vor fi numărul unu, celelalte vor fi derivate. De ce? Pentru că toate discuţiile se poartă faţă de lucruri care, sincer, pot să lipsească. Putem trăi încă două zile fără şosele, dar două zile fără apă sau fără mâncare, nu! Noi avem un soi de grandomanie: vrem să ajungem la nivelul ţărilor civilizate fără bază. Or, care este viitorul unei case? Viitorul unei case este acoperişul. Dar nu poţi să ai acoperiş fără fundaţie, ziduri şi construcţie interioară.

Surse:
adevarul.ro
autori.citatepedia.ro
zf.ro
ziarulring.ro

tă şi jurnalist, pentru Tudor Octavian, dorul de locul natal este „un amestec bizar de melancolie cu durere”. N-a uitat o clipă locurile copilăriei. Născut în oraşul de pe malul Dunării, Brăila, mai precis în actualul cartier Brăiliţa, Tudor Octavian este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori, critici de artă şi jurnalişti români contemporani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 × four =

− 4 = 2

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

24 octombrie 2020

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

Primăria Chirnogi și-a schimbat culoarea clădirii nu doar pe cea politică. Ion Ștefan (PSD) a cîștigat alegerile locale din acest an, iar Primăria Chirnogi a primit botezul roșu. Primarul Ion Ștefan din localitatea Chirnogi, județul Călărași, este atât de îndrăgostit de culoarea roșie încât a inaugurat începerea mandatului său cu schimbarea culorii clădirii primăriei.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Sensul şi originea expresiei “Patul lui Procust” În cultura română, …
Corespondenta la redactie