După cele 16 hectare de teren oferite indienilor la schimb pe stadionul în suprafaţă de 5 hectare, primarul Petre Ţone vrea să mai facă un schimb probabil la fel de „convenabil şi avantajos” pentru Olteniţa în acelaşi stil învăluitor faţă de alţii si de mulţumire faţă de propria persoană. Acesta a cerut acordul celor 14 consilieri prezenţi în recenta şedinţă ordinară din luna în curs să negocieze pentru un schimb, în aşa fel încât Clubul Navol să devină proprietatea Primăriei. De asemenea, Ţone cere acordul consilierilor pentru a discuta, în spiritul altor negocieri probabil asemănătoare, cu proprietarul Casei Bărbulescu, clădirea unde a activat fosta grădiniţă de lângă muzeul de arheologie. Casa Bărbulescu este un imobil ce a revenit proprietarilor conform Legii 112 a retrocedărilor.

Clubul Navol aflat în ultimul stadiu de degradare, Casa Barbulescu foarte mică pentru visele primarului Ţone

Actualul Club Navol se găseşte într-o stare critică de degradare. Subsolul este inundat cu păcură, instalaţia electrică nu mai există, instalaţia sanitară de asemenea, scena este distrusă, cele 440 de scaune sunt stricate. Pentru a investi într-o clădire distrusă după ce s-ar cheltui anterior cu ea la redobândire bani sau un alt schimb de terenuri la fel ca cel din cazul stadionului, este ceva extrem de costisitor, însă poate că nu sunt calculele noastre aşa de bune ca cele ale primarului. Nu ştim exact care este motivul acestei dorinţe de a redobândi fostul club al Navol de către Ţone şi partea de consilieri care-i ţine isonul, dar este foarte posibil că, potrivit unor studii de fezabilitate sau chiar ţinând cont de durata unei investiţii de anvergură ca cea propusă în Parcul Central Olteniţa pentru o casă de cultură, primarul Petre Ţone s-a speriat de acest viitor şi s-a gândit la alternativa remobilării, reconstrucţiei unei clădiri aflată în stadiu terminal, pentru care cine ştie ce va dori să ofere în schimb exact ca la înţelegerea cu stadionul, înţelegere după cum s-a văzut păguboasă pentru oraş, dar extrem de fructuoasă pentru firma Transdanube, care a primit cu 11 hectare de teren mai mult spre portul Olteniţa iar dacă ţinem cont de clauza suspensivă ridicată şi votată de consilieri, cu peste aproximativ 20 de hectare mai mult. Oare există vreun alt interes neştiut de mulţi, ascuns de apropiaţii din partide sau Consiliu iar prin aceste tranzacţii mieroase să se dorească a se închide nişte ochi şi a se păcăli cine este uşor de păcălit? Nu ştim cu exactitate dar nici nu vrem să mergem cu gândul chiar aşa de departe.
Cât priveşte Casa Bărbulescu, aceasta nu se întinde pe mai mult de 50 mp, cu indulgenţă vorbind, spaţiu unde nu are cum să activeze atâtea birouri câte şi-a propus edilul olteniţean să mute: casa de căsătorii, poliţia locală, evidenţa populaţiei. Poliţia Locală are sediul fostului radio Voces Campi şi fostului cotidian Observator şi este unul nou, evidenţa populaţiei de asemenea are birouri în clădirea poliţiei olteniţene unde îşi desfăşoară lejer activitatea. Biroul de stare civilă încă există în primăria olteniţeană.
Iar dacă tot se încearcă o negociere pentru o clădire, mult mai practic şi necesar ar fi dobândirea clădirii unde îşi desfăşoară activitatea în prezent muzeul de arheologie Olteniţa, clădire care a fost retrocedată proprietarilor de drept, conform aceleiaşi legi 112. În prezent pentru muzeu se plăteşte chirie proprietarilor, însă aceştia doresc eliberarea clădirii în cât mai scurt timp, lucru destul de dificil, ţinând cont de piesele de muzeu care sunt păstrate acolo de mai bine de 40 de ani.
Aşadar, vedem zilnic cum se taie pentru anumite schimbări tot ce este verde şi aduce oxigen oraşului, apoi tranzacţii care se dovedesc a fi păguboase la final…Oare la ce vom mai asista până în anul 2016? Noi sperăm ca sfârşitul să nu fie aici.