Nimeni şi nimic nu mă poate face să tac.

Publicat 8 februarie 2017

Nimeni şi nimic nu mă poate face să tac.

Mai bine să pui răul înainte și să lași ce e mai bun ca o surpriză.

Spiritul cel mai pătrunzător, înaintea căruia, se va deschide posibilitatea de a supune nu tabele, ci planete, este spiritul liber de cercetare umană. Crede doar în acesta.

În plus, înfiinţarea unei legi, nu se efectuează atunci când primul gând despre aceasta se formează, sau chiar şi atunci când semnificaţia sa este recunoscută, ci doar atunci când aceasta a fost confirmată de rezultatele experimentului.

Elementele care sunt cel mai des răspândite au greutăţi atomice mici.

Elementul meu preferat? Surpriza.

Munceşte, caută pacea şi calmul în muncă – nu le vei găsi altundeva.

Există pretutindeni un mediu în lucruri, determinat de echilibru.

Anumite proprietăţi caracteristice ale elementelor pot fi prezise din greutăţile lor atomice.

Elementele, dacă sunt aranjate după greutatea lor atomică, manifestă o aparentă periodicitate a proprietăţilor.

Vreau ca şi tu să ai acest sentiment – este responsabilitatea mea morală să te ajut să obţii această libertate interioară.

Plăcerile trec repede – ele sunt pentru tine însuţi; munca lasă o urmă de fericire de lungă durată, munca este pentru ceilalţi.

Magnitudinea greutăţii atomice determină caracteristicile elementului, la fel cum magnitudinea unei molecule determină caracteristicile unui corp compus.

Dacă toate elementele sunt aranjate în ordinea maselor atomice, se obţine o repetare periodică a proprietăţilor. Acest lucru este exprimat prin legea de periodicitate.

Edificiul ştiinţei necesită nu numai materiale, ci, de asemenea, un plan. Doar materialul este ca un castel în aer – o simplă posibilitate; în timp ce materialul fără un plan este inutil.

Trebuie să ne aşteptăm la descoperirea multor elemente până acum necunoscute încă, de exemplu elemente similare cu aluminiul şi siliconul – ale căror greutăţi atomice vor fi între 65 şi 75.

Elementele care sunt similare în ceea ce priveşte proprietăţile lor chimice au greutăţi atomice care fie sunt de aproximativ aceeaşi valoare (ex. Os, Pt, Ir) ori cresc regulat (ex. K, Rb, Cs).

Dmitri Ivanovici Mendeleev

Un număr relativ mic de elemente chimice distincte, formate din atomi de greutăţi diferite, combinaţi în moduri variate, dau naştere unei multitudini de molecule care alcătuiesc întreaga lume fizică. De-a lungul secolului al XIX-lea, pe măsură ce tot mai multe elemente noi erau izolate şi descrise, chimiştii au manifestat preocupări sporadice în direcţia clasificării lor. Deşi între diversele metale, nemetale şi gaze păreau să existe relaţii profunde, caracterul acestora a rămas multă vreme un mister. Totuşi, în anii 1860, după ce descoperiseră aproape şaptezeci de elemente şi dobândiseră o mai bună înţelegere a proprietăţilor lor, chimiştii erau pregătiţi să facă un pas înainte în direcţia unei mai profunde generalizări. Dmitri Mendeleev, un impunător chimist rus, a realizat acest deziderat în 1869, prin crearea tabelului periodic al elementelor.
Dmitri Ivanovici Mendeleev s-a născut în oraşul siberian Tobolsk – o destinaţie frecventă pentru deţinuţii politici în Rusia ţaristă – la 27 ianuarie 1834. El a fost cel mai mic dintre cei şaisprezece copii ai lui Ivan Pavlovici Mendeleev şi ai Mariei Kornileva. Profesor de filozofie, ştiinţe politice şi arte frumoase, Ivan Mendeleev a orbit în urma unei cataracte şi a fost obligat să renunţe la postul pe care îl ocupa la liceu la scurt timp după naşterea lui Dmitri. Pensia lui era insuficientă, astfel încît familia avea să fie întreţinută de dominatoarea şi eficienta lui soţie. Provenind dintr-o cunoscută familie siberiană, Maria a reuşit, după moartea soţului său, să reorganizeze şi să conducă o fabrică de sticlă ce aparţinuse familiei şi care fusese abandonată.
Copilăria lui Mendeleev reprezintă o ilustrare a inteligenţei şi a ambiţiei de a reuşi în Rusia secolului al XIX-lea. La liceul din Tobolsk, tânărului Mendeleev i-au displăcut limba latină şi clasicii, dar a manifestat un viu interes pentru fizică şi matematică. Când mamei lui Dmitri i s-a vorbit despre inteligenţa excepţională a fiului său, ea a plecat cu el la Sankt Petersburg, unde Dmitri s-a înscris la Institutul Pedagogic. La scurt timp după aceea, mama lui a murit.
Mendeleev însuşi a fost atins de aripa morţii când s-a îmbolnăvit de tuberculoză, iar un doctor faimos i-a prezis că nu mai are mult de trăit. Mendeleev i-a cerut părerea şi lui Nikolai Pirogov, un medic chiar mai renumit, care i-a spus că, dimpotrivă, va trăi mai mult decât toţi doctorii care l-au consultat. Sănătatea s-a îmbunătăţit simţitor în 1856, acelaşi an în care îşi lua licenţa în chimie.
După ce a predat vreme de câţiva ani la Universitatea din Sankt Petersburg, Mendeleev a studiat la Heidelberg, unde a descoperit efectiv fenomenul numit astăzi temperatură critică – punctul de la care un gaz nu mai poate fi condensat sub formă lichidă. În 1860 el a luat parte la revoluţionarul Congres de Chimie de la Karlsruhe, unde Stanislao Cannizzaro a readus în discuţie ipotezele lui Avogadro, iar relaţia dintre atomi şi molecule a fost, în sfârşit, clarificată (Amedeo Avogadro a sugerat că volume egale de gaze, la aceeaşi temperatură şi presiune, conţin un număr egal de molecule. Această echivalenţă permite măsurarea greutăţii elementelor care compun moleculele.). După obţinerea doctoratului în 1865, Mendeleev avea să fie numit profesor de chimie generală la Universitatea din Sankt Petersburg în 1867.
În anii ’60 ai secolului al XIX-lea, Mendeleev a elaborat lucrarea „Principiile chimiei”, recunoscând necesitatea apariţiei în Rusia a unui manual de chimie anorganică. În acelaşi timp, însă, el a urmărit un obiectiv mai general – cu toate că nu era nici pe departe singurul -, acela de a introduce ordinea în acest domeniu în care domnea confuzia. Ca şi alţi chimişti, el credea că între diversele elemente trebuie să existe o unitate fundamentală.
„Dar nimic, de la ciuperci la o lege ştiinţifică, nu poate fi descoperit fără căutări şi încercări”, scria el. „Aşa că am început să privesc în jur şi să notez elementele cu greutăţile lor atomice şi proprietăţile tipice, iar elementele asemănătoare şi greutăţile atomice similare pe fişe separate; astfel am ajuns la concluzia că proprietăţile elementelor sunt într-o dependenţă periodică de greutăţile lor atomice.” Într-adevăr, Mendeleev a întocmit fişe separate şi, pe măsura alinierii lor, a observat repetarea proprietăţilor lor – caracterul regulat sau periodic al elementelor.
Aranjându-le pe linii în funcţie de greutatea lor atomică, el a observat că ,,mărimea greutăţii atomice determină natura elementelor”. Substanţele chimice cu proprietăţi asemănătoare au numere atomice apropiate, de exemplu, manganul (cu numărul atomic 55) şi fierul (cu numărul atomic 56). În plus, anumite elemente prezintă asemănări clare pe măsura creşterii uniforme a greutăţilor atomice.
Trebuie subliniat faptul că, în dezvoltarea tabelului, Mendeleev şi-a folosit vastele sale cunoştinţe de chimie, dublate de o intuiţie ieşită din comun. Greutăţile atomice erau relative, în anumite cazuri chiar aproximative şi se obţineau pe cale experimentală. Tabelul periodic a reprezentat prin el însuşi o forţă organizatoare, iar Mendeleev a avut îndrăzneala să prezică existenţa unor elemente care nu fuseseră încă descoperite. Tabelul periodic al lui Mendeleev s-a înscris în eforturile de clasificare a elementelor depuse în anii 1860, reprezentând o încununare a acestora.
În 1876, înainte de a pleca în Statele Unite, Mendeleev a întâlnit o frumoasă tânără de şaptesprezece ani, Anna Ivanovna Popova, cu care şi-a propus să se căsătorească, în caz contrar fiind decis să se arunce în ocean şi să se înece. Deşi nu a putut obţine imediat divorţul din partea Bisericii Ortodoxe, Mendeleev a găsit totuşi un preot dispus să îl unească prin căsătorie cu Anna.
În acest fel el a devenit bigam pentru o vreme. Spre a nu fi acţionat în justiţie, Mendeleev s-a adresat ţarului. Potrivit unei relatări contemporane, un membru al clasei nobiliare a dorit mai târziu să obţină aceeaşi dispensă şi a apelat la Alexandru, făcând aluzie la chimist. „E drept că Mendeleev a avut două soţii”, a replicat ţarul, „dar eu am un singur Mendeleev.”
Cel de-al doilea mariaj al său a fost foarte fericit, iar cuplul a avut patru copii. Introdus de soţia sa în lumea artei, Mendeleev a devenit colecţionar şi critic de artă, chiar ales în Academia Rusă de Artă. La sfârşitul vieţii a suferit, ca şi tatăl său, de cataractă. A murit la 20 ianuarie 1907.
Germanul Julius Lothar Meyer a realizat un tabel al elementelor chimice în 1864, apoi o a doua versiune în 1868, elementele fiind aşezate în ordinea masei atomice. Mayer şi-a publicat lucrarea mult mai târziu decât Mendeleev, astfel încât nu a putut avea prioritate în acest domeniu. Se pare că cei doi chimişti, Meyer şi Mendeleev au descoperit sistemul periodic al elementelor în acelaşi timp.
Ceea ce-i va diferenţia pe cei doi în istoria acestei ştiinţe este faptul că tabloul lui Mendeleev era o reprezentare mai completă a relaţiei dintre elementele chimice şi, mai mult decât atât, cu ajutorul acelui tabel, Mendeleev a fost capabil să prezică atât existenţa altor elemente (pe care le-a numit eka-elemente) nebănuite a exista pe vremea sa, precum şi a proprietăţilor generale ale acestora.
Aproape toate previziunile sale au fost confirmate în proporţie covârşitoare, de aproape 100%, de descoperirile ulterioare din chimie.

Succesele sale cele mai notabile au fost cu eka-aluminiul (= Galiu) şi eka-siliconul (= germaniu). Nu a existat nici un dubiu că Mendeleev descoperise un model fundamental al Naturii. Descoperirea sa a fost prezentată oficial Scoietăţii Ruse de Chimie la 28 octombrie 1869.
În ciuda faptului că Mendeleev a fost o personalitate marcantă ştiinţifică a timpului său, onorat de foarte multe organizaţii ştiinţifice din întreaga Europă, acasă, în Rusia, a fost privit cu îngrijorare, ceea ce a dus la demisia sa de la catedra Universităţii din Sankt Petersburg în ziua de 17 august 1890.
În ultimii săi ani de activitate profesională, a creat patentul clasic al reţetei de vodcă rusească, 40% alcool. Dar printre contribuţiile sale târzii, mult mai importante, se numără şi studierea câmpurilor petrolifere din Rusia şi contribuţia sa semnificativă la crearea primelor rafinării ruseşti.
A murit de gripă, la 73 de ani, la Sankt Petersburg. Elementul chimic numărul 101 îi poartă numele: mendeleeviu. Un crater de pe Lună a fost numit, de asemenea, Mendeleev.

Elementele super-grele, cele care urmează după numărul atomic 104 din tabelul periodic, nu pot fi observate în natură. Ele pot fi create doar în urma coliziunilor a două tipuri de nuclee într-un accelerator de particule, sperând că vor fuziona.

Istoria recentă a obţinerii elementelor supergrele

Număr atomic   /    Anul primei sinteze confirmate:
117    2010
118    2002
116    2000
115                                            2003
114                                            1999
113                                       2003-2004
112                                              1996

Descoperirea elementului ununseptium (117), în 2010, de o echipă de experţi din Rusia şi SUA, este deosebit de importantă în lumea ştiinţei. În experimentul care a durat 150 de zile au fost observaţi 6 atomi ai elementului 117, având un timp de viaţă de ordinul milisecundelor. De menţionat că elementul 118 a fost deja sintetizat de mai multe ori, între anii 2002 şi 2005, deci înainte de obţinerea elementului 117. Peste 70 de cercetători şi ingineri din 16 instituţii din lume au colaborat timp de patru ani pentru a confirma existenţa elementului 117.
În 2014, elementul a fost confirmat, după o muncă gigantică.
Uniunea Internaţională de Fizică şi Chimie Pură şi Aplicată va decide dacă această dovadă este suficient de puternică pentru a adăuga în mod permanent elementul în tabelul periodic. Dacă va fi aprobat, elementul 117 va primi un nume definitiv – ununseptium este doar un nume provizoriu, derivat din latină – „unu unu şapte”.