Nu, nu legile… Conştiinţa să-ţi dicteze datoria, nu legile. Mare deosebire.

Dar râurile când se odihnesc?

Un sportiv adevărat e un cavaler în toate manifestările vieţii.

Iubirea are totdeauna un scop egoist. De aceea, în sfârşit, îţi lasă un gol în suflet.

Până ce nu te dăruieşti, n-ai dreptul să-ţi spui că ai cunoscut iubirea.

Fericirea adevărată e totdeauna o clipă. Mai multă n-ar putea îndura firea omului care, deseori, într-o viaţă de mulţi ani, nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea.

Unii oameni trăiesc zeci şi zeci de ani şi totuşi, când inchid ochii, nu pot spune că au trăit aievea, căci au fost simpli trecători prin viaţă sau spectatori străini de înţelesul lumii.

Numai o pasiune puternică, unică, nezdruncinată dă preţul adevărat vieţii.

În clipele cele mai grele, tocmai atunci, omul e sortit să rămână singur.

Una din etapele fericirii trebuie să fie absenţa gândurilor.

Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.

O linguriţă de isteţime face uneori cât un car de putere.

Numai în suferinta creste si rodeste iubirea cea mare, cea adevarata si biruitoare.

Necunoscutul e singurul îndemn trainic în lume, fiindcă întrânsul se ascund toate tainele ce dau preţ vieţii.

Numai cel ce-şi poate păstra visurile în ciuda cruzimilor vieţii, numai acela nu va pierde încrederea niciodată.

Nici un paradis nu e mai frumos ca acela pe care si-l construieste omul in sufletul sau.

Liviu Rebreanu

În cazul lui Rebreanu, fondul documentar întrece orice închipuire. Zeci de mii de fişe, clasate şi neclasate încă invită la cercetări şi raportări multiple. Mii de însemnări cu caracter jurnalier compun o amplă autobiografie, de la însemnările din temniţa austro-ungară…. până la evidenţa paginilor şi a rîndurilor scrise.” Caietele, publicate de eminentul editor al lui Rebreanu, N. Gheran, au meritul de a ni-l descoperi pe celălalt Rebreanu, cel care ar fi putut să devină scriitor maghiar. Journal-ul, scris între 14 decembrie 1907 şi 12 februarie 1908, vorbeşte despre ambiţiile tînărului de a se afirma în literatura maghiară. Are şi un pseudonim, Olly Olliver, are şi un lung şir de proiecte. Szamarletra, Scara măgarilor, e un ciclu de povestiri. Ceea ce impresionează – şi va impresiona mereu – este energia cu care tînărul Rebreanu vrea să înveţe. Pe lîngă textele din literatura universală şi cele din literatura maghiară, Rebreanu va selecta pagini din ziare, texte care azi ni se par provizorii, dacă nu am şti că arta foiletonului era la modă în începutul secolului.

Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi. În tinerețe, mama era pasionată de teatru, fiind considerată “primă diletantă” pe scena Becleanului de baștină. Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în “Ion”, “Răscoala”, “Gorila”, etc.

Să subliniem, încă de la bun început, că profesiunea de ofiţer nu era, în Imperiu, facultativă: ea avea un statut de excepţie şi propunea un anume regim de viaţă, cu exclusivităţi bine subliniate. A scrie înseamnă a exista în afara acestei aristocraţii. Scrisul încălca disciplina severă a instituţiei. Jurnalistul sau scriitorul e din altă castă – pentru unii, o castă inferioară. Scriitorul – ziaristul – aparţine altei lumi. Prima ruptură pe care o trăieşte Rebreanu este definită de opţiunea pentru scris. Vrea să fie scriitor, nu ofiţer. Iar prima revoltă s-ar desfăşura sub semnul altui sistem de valori decât cel propus de ierarhiile imperiale. Dar asta nu înseamnă că excluderea din corpul ofiţeresc nu este dureroasă.

Dacă Journal-ul e scris în maghiară, franceză, germană, paginile după “lăsarea la vatră” vor fi consacrate proiectelor româneşti. Scriitorul vrea să se familiarizeze cu limba română. Vrea să înveţe limba română . Se întoarce mereu la amintirile lui de acasă, încearcă să construiască (şi) pornind de la ele. Nimic nu trebuie pierdut, totul trebuie aşezat pe hîrtie.

Învaţă româneşte, începînd cu cuvintele, expresiile, fragmentele critice, paginile din cărţile contemporanilor. Se desparte de literatura maghiară (şi) fiindcă trebuie să fugă din locurile unde îl ameninţă puşcăria. Înainte de a exista literatura, există studiul. Înainte de fiecare roman există un studiu al locurilor, al situaţiilor, al personajelor. Înainte de a exista Ion sau Răscoala, Adam şi Eva sau Ciuleandra există harta locurilor. Personajele romanului sunt de acolo. Înainte de a exista Crăişorul Horia, există efortul de a descifra sensurile ascunse ale revoltei . De a învăţa, el, adevărata istorie. De altfel, Jurnalele, odată publicate, dovedesc că ele au fost scrise doar pentru “învăţare”. Vrea să cunoască oamenii, locurile, să se instruiască. Să-şi amintească, mai tîrziu, de ele.

La 4 aprilie 1944, fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare, fără să mai revadă vreodată Bucureștiul (un control radiologic a semnalat, încă din ianuarie, opacitate suspectă la plămânul drept). La 7 iulie, Rebreanu scria în Jurnal: „Perspective puține de salvare, dată fiind vârsta mea, chistul din plămânul drept, emfizemul vechi și bronșita cronică.”

La 1 septembrie 1944, la Valea Mare, a încetat din viață la vârsta de 59 de ani. Peste câteva luni a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București. Nepotul de frate al scriitorului, Ilderim Rebreanu, susține într-un articol din ziarul Adevărul că scriitorul ar fi sfârșit împușcat de niște soldați ruși care intraseră pe proprietatea sa.

Opera literara

Nuvele

• Catastrofa (1921)
• Norocul (1921)
• Cuibul visurilor (1927)
• Cântecul lebedei (1927)
• Ițic Ștrul, dezertor (1932)
• Proștii

Romane sociale

• Ion (1920)
• Crăișorul (1929)
• Răscoala (1932)
• Gorila (1938)

Romane psihologice

• Pădurea spânzuraților (1922)
• Adam și Eva (1925)
• Ciuleandra (1927)
• Jar (1934)

Romane polițiste

• Amândoi (1940)

Teatru

• Cadrilul (1919)
• Plicul (1923)
• Apostolii (1926)

Note de călătorie

• Métropoles, 1931, éditée par Paralela 45 et Éditions Autres Temps, traduction et préface de Jean-Louis Courriol, 2001. Versiunea în limba română a rămas inedită.

Jurnal intim

• Liviu Rebreanu, Jurnal I, text ales și stabilit de Puia Florica Rebreanu, note și comentarii de Nicolae Gheran, București, Minerva, 1984
• Liviu Rebreanu, Jurnal II, text ales și stabilit de Puia Florica Rebreanu, note și comentarii de Nicolae Gheran, București, Minerva, 1984

Surse wikipedia.org, romlit.ro