Nu suntem stăpânii acestei lumi, suntem doar în trecere pe aici…

Publicat 18 august 2017

Nu suntem stăpânii acestei lumi, suntem doar în trecere pe aici…

La modul general vorbind, am trecut prin asta. Am ajuns într-un punct unde am realizat care sunt adevăratele valori. Nu banii. Banii sunt un mijloc de a ajunge la un final, dar nu finalul.

Fereşte-te de succes; are o parte întunecată.

Ambiguitatea este ceva la care eu chiar răspund; îmi place complexitatea ei.

Mâncarea sănătoasă e bună pentru conştiinţă, dar nu are acelaşi gust bun ca şi Oreo.

Nu am niciun regret, pentru că am făcut tot ce am putut pentru a evidenţia tot ceea ce-i mai bun din mine.

Când “aş vrea” devine “vreau”, când “ar trebui” devine “trebuie”, când “mai întâi” şi “mai apoi” devin “acum”, atunci şi doar atunci dorinţele încep să se transforme în realitate.

Sunt un optimist cinic. Lansările mari din weekend-uri sunt precum vata de zahăr. Filmele pe care ţi le vei aminti de-a lungul timpului sunt filmele care rămân în conştiinţa publicului într-un mod bun.

Nu ştiu cum a fost copilăria ta, dar noi nu aveam mulţi bani. Mergeam la film sâmbătă seara, iar în seara de miercuri, părinţii ne duceau la bibliotecă. Era o senzaţie atât de plăcută să merg şi să îmi iau propria carte.

Acolo, în munţi, pot călări câte trei-patru ore. Uneori chiar şi cinci. Îmi place să mă rătăcesc… Am un birou la Hollywood unde mă duc doar când trebuie…

Schiez şi joc tenis. Iar despre Porsche, ce să zic… Azi iau micul dejun în Napa Valley la casa mea, iar cina o iau în Salt Lake fără probleme. Pentru că încă am energie. Abia când asta se va estompa voi începe să mă gândesc la vârstă…

Robert Redford

A împlinit 81 de ani şi are mai bine de 55 de ani de carieră, distinsă cu două nominalizări la Oscar şi două trofee câştigate – unul pentru regie şi unul onorific, obţinut în 2002, pentru întreaga contribuţie adusă cinematografiei. Preţul plătit, însă, de Robert Redford pentru această glorie a fost nebănuit de scump…
Charles Robert Redford Jr. s-a născut la 18 august 1936, într-un cartier multicultural din Santa Monica, California, fiind fiul Marthei Hart, şi a lui Charles Robert Redford Sr. Unele surse dau ca an al naşterii, 1937.
Este un actor fascinant al marelui ecran, un bărbat frumos, de statură atletică, bine proporţionat, timid, cu un aer pur, înclinat spre solitudine, sensibil şi predispus spre aventură. Face parte din „generaţia anilor ’70”, a „noului val”, pe care a caracterizat-o cu multă inspiraţie: „În anii ’70 filmul american şi-a descoperit vocaţia pentru propria realitate, de la problematică la peisaj, de la tehnică la estetică”.
Redford este unul dintre marile talente ale filmului american, un bărbat fatal aşa cum numai Clark Gable ştia să fie: cu nonşalanţă, umor, puţin cinism, dar şi cu multă căldură, tandreţe, gingăşie.
Pentru mentalul feminin Robert Redford a creat câteva dintre cele mai romantice scene din cinematografia mondială. Redford cel din The Way We Were, cu Barbra Streisand, ori cel din Out of Africa, alături de o Meryl Streep căreia-i spală pletele în plină arşiţă, aşa cum numai el ştie s-o facă…
Ori miliardarul din Propunere Indecentă, care îi cumpără un rinocer lui Demi Moore… Şi mai ales Redford cel din Havana, care încă o aşteaptă pe Lena Olin undeva pe o plajă din Miami… Mulţi vor spune, probabil, că filmele romantice cu succes de casă nu sunt neapărat măsura unui mare actor. De fapt, au şi spus-o unii critici, care consideră că Bob Redford n-a ştiut să se joace decât pe sine în mai toate rolurile. Dar tocmai asta l-a definit pe băiatul de aur al Americii, precursorul lui Brad Pitt şi poate cel mai sincer sex simbol al marelui ecran. Lumea s-a dus mereu la cinema ca să-l vadă chiar pe El. E o reţetă inutil contestată de iubitorii marilor transformări actoriceşti.
Este apreciat pe plan internaţional pentru munca sa în calitate de actor, regizor şi producător, pentru promovarea filmului independent şi pentru protecţia mediului. Robert Redford a cunoscut apogeul carierei sale, între anii 1960-2000, şi a jucat în peste 30 de filme.
În anul 1998, revista “People” l-a desemnat cel mai sexy bărbat din lume, fiind detronat anul următor de Michael Douglas. Actorul a câştigat premiul Oscar, în 1981, pentru filmul „Ordinary People” (“Oameni obişnuiţi”), fiind producătorul şi directorul filmului, şi a avut două nominalizări la Oscar, pentru cel mai bun film şi cea mai bună regie, şi o nominalizare la Globul de Aur pentru cel mai bun regizor, pentru filmul, “Quiz Show”.

Redford e un actor unic în categoria sa. Cu o carismă atât de puternică tocmai pentru că vine dintr-un mix atât de profund de senzualitate, sensibilitate şi sinceritate, care se regăsesc în adevăratul Bob Redford. Chipul şi vocea lui n-ar fi putut fi atât de răvăşitoare fără acest eşafodaj interior. Descoperi acest lucru cu uluire atunci când încerci să-i studiezi viaţa. Şi găseşti, în locul unei liste nesfârşite de iubite şi amante picant mixate în diverse scandaluri, un pattern sufletesc neîntinat de gloria hollywoodiană, dar zguduit de dureri nebănuite, un pattern pe care numai la un star precum Keanu Reeves îl mai regăsim, un alt mare frumos nostalgic… Iar odată ce-l descoperi pe adevăratul Redford, ştii că n-ai cum să nu-l iubeşti şi vocile oricăror critici amuţesc.
După o copilărie în care a suferit de poliomielită, în mod surprinzător, tânărul Robert a devenit un rebel. Câtă vreme a studiat la liceul Van Nuys din California, a fost un elev cât se poate de indisciplinat. A fost arestat pentru că a fost prins conducând o maşină cu portbagajul plin de bijuterii furate, el făcând parte dintr-o gaşcă de cartier foarte periculoasă, iar comportamentul a continuat şi când a ajuns la Universitatea din Colorado, acolo unde a căpătat un hobby extravagant: intra prin efracţie în reşedinţe ai căror stăpâni erau plecaţi şi devasta casele, cu petreceri înecate în băutură. Adesea petrecea de unul singur. În 1954, Robert Redford a absolvit Colegiul Van Nuys din Los Angeles, California, iar în 1955, mama lui a murit din cauza septicemiei, moment în care s-a simţit afectat emoţional şi profund îndurerat. A fost o suferinţă peste care nu a putut trece, iar cu timpul a devenit un tânăr – problemă. A primit o bursă de baseball la Universitatea din Colorado, însă o pierde din cauza consumului excesiv de alcool. „Am devenit beţivul campusului şi m-am plafonat înainte să încep măcar să mă realizez”, a spus el revistei „People”, într-un interviu din 1998.
Moştenind de la unchiul său talentul de sportiv, Redford a excelat în tinereţea sa în diferite sporturi, alergări, juca tenis şi fotbal, în acelaşi timp avea o viaţă amoroasă romantică şi viguroasă. În alte domenii, cu toate acestea, el zicea că nu a reuşit performanţe. Dorind să devină pictor, Robert se angajează pe un teren petrolifer din Los Angeles, pentru a câştiga banii necesari unor studii de profil la Paris. Ajunge să călătorească prin Europa – în Franţa, Spania, Italia -, şi să studieze pictura cu un profesor din Florenţa. Timpul petrecut peste mări a fost o experienţă care i-a deschis ochii tânărului Redford, care trăise o viaţă boemă, a învăţat despre artă, cultură, şi relaţii internaţionale.
Începând cu anul 1959, el a apărut ca guest star în numeroase programe TV, inclusiv în „The Untouchables”, „Whispering Smith”, „Perry Mason”, „Alfred Hitchcock Presents”, „Route 66”, „Dr. Kildare”, „Playhouse 90”, „Tate şi The Twilight Zone”. A fost nominalizat la Premiile Emy la „Cel mai bun actor în rol secundar” pentru „The Voice of Charlie Pont”. Una dintre ultimele sale apariţii televizate a fost la 7 octombrie 1963 la „Breaking Point”, o dramă medicală despre psihiatrie.
Jane Fonda, Dustin Hoffman, Mia Farrow îi vor fi parteneri în următoarele sale pelicule din a doua jumătate a anilor ΄70. Redford a devenit preocupat de imaginea lui de „blond stereotip” și a refuzat rolurile, din „Who’s Afraid of Virginia Woolf ?”, și „The Graduate”. Anii „80 vor trezi în Redford interesul pentru regie, actoria cade pe planul secund, deşi „Indecent proposal” (1993) şi „Up close and personal” (1996) se dovedesc nişte reuşite, el îşi păstrează cea mai mare parte a energiei pentru activitatea de regizor, fiind în prezent foarte apreciat.

Robert Redford a creat câteva dintre cele mai romantice scene din cinematografia mondială.
Au urmat pelicule precum „Marele Gatsby” (1974), care pentru mulţi rămâne deasupra versiunii cu Leonardo DiCaprio, „The Great Waldo Pepper” (1975), „Three Days of the Condor” (1975), „All the President’s Men (1976)” dedicat scandalului Watergate, cu Robert coproducător, „Out of Africa” (1985)… Şi să nu uităm de filmele regizate de el, zece la număr, printre care „A River Runs Throught It”, din 1992, în care şi l-a dorit în distribuţie chiar pe cel care avea să-i fie urmaş: Brad Pitt.
Filmul i-a adus un Oscar, cariera lui regizorală fiind, de altfel, mereu în vizorul Academiei Americane de Film. O altă peliculă regizată de el, „The Horse Whisperer”, i-a mai adus o nominalizare la Oscar.
O bună parte din activitatea actorului-regizor este dedicată Institutului Sundance, înfiinţat în 1981, care are ca scop sprijinirea şi dezvoltarea scenariştilor şi regizorilor în afirmare. În plus, față de propria sa carieră, i-a ajutat pe alții să se afirme, prin intermediul Institutului și a festivalului de film Sundance. Institutul Sundance organizează anual un festival omonim dedicat cinematografiei independente, în statul american Utah, începând cu 1978, care a devenit unul dintre cele mai prestigioase evenimente din industria filmului, fiind un mare avantaj pentru cineaștii filmelor independente.

După ce s-a întors în SUA, Redford o întâlneşte pe Lola Van Wagenan, în Los Angeles, o studentă din Utah care l-a sprijinit să se lase de băut. Cuplul s-a căsătorit în 1958 şi a trăit în New York City, având patru copii împreună, David James („Jamie”), Shauna, Amy Redford şi Scott Anthony Redford. În 1959, el şi cu soţia sa, au avut o experienţă teribilă prin pierderea fiului în vârstă de 5 luni, Scott, care a murit din cauza sindromului morţii subite la sugari. Redford a fost devastat, neputând trece peste această traumă, imediat s-a refugiat în actorie. Lola și Robert au divorțat, în 1985. Cei doi, au cinci nepoți, Dylan și Lena Redford (copiii lui Jamie), Mica și Conor Schlosser (copiii fetei lor, Shauna) și Eden August (Amy).
În iulie 2009, Redford s-a căsătorit cu partenera sa, de mult timp, Sibylle Szaggars, în Hamburg, Germania. Ei locuiesc în Sundance, Utah, de la începutul anilor 1990.
Redford a studiat pictura la Institutul Pratt din Brooklyn şi a luat cursuri de teatru la Academia Americană de Artă Dramatică din New York City, trecând de la design la actorie.
A fost discret în ceea ce priveşte viaţa personală. Despre dramele vieţii sale a vorbit mult mai târziu, cum ar fi pierderea fiului. „Niciodată nu mi-a plăcut să vorbesc despre zbuciumul meu sufletesc“, se apără Redford. „În această privinţă, sunt şi voi rămâne mereu un singuratic. Îmi place să fac faţă singur lucrurilor!“, a punctat actorul. Şi abia după ce biografia lui a apărut pe piaţă a putut vorbi cât de cât liber, în public, despre această dramă. „A fost foarte, foarte greu. Noi eram foarte tineri. Începusem să joc teatru, dar nu câştigam foarte mult. Nu aveam habar despre sindromul morţii subite, aşa că singurul lucru la care te gândeşti este că ai făcut tu, ca părinte, ceva greşit. Şi te învinuieşti la nesfârşit. Asta sapă o rană care nu se vindecă niciodată…“
Este un apărător fervent al mediului, şi un ecologist recunoscut. Este unul dintre primii artişti care au militat pentru ecologie, a lansat un canal de televiziune, Sundance Channel, dedicat protejării mediului. Încă din 1975, Robert Redford a început să lucreze la filme de scurtmetraj si la documentare care promovau ideea de energie solară. Apoi, în 2003, Redford a participat la ceremonia de deschidere a „celei mai ecologice clădiri din Statele Unite”, sediul birourilor Consiliului de Apărare a Resurselor Naturale din Santa Monica. Clădirea organizaţiei care-i poartă numele foloseşte energie solară şi eoliană. El a participat şi la alte campanii de promovare a unui mediu înconjurător curat, şi la conferinţe pe tema încălzirii globale.
Robert Redford este un profesionist în adevăratul sens al cuvântului, un simbol al marelui ecran ce va ramâne, peste timp, un idol al Cinematografiei mondiale.