Numai epocile extraordinare produc oameni extraordinari.

Publicat 12 mai 2019

Numai epocile extraordinare produc oameni extraordinari.

Poporul român din vechea Dacie Traiană, atâta cât există el până astăzi, locuind în patru state, considerat din punct de vedere al limbii sale materne, al conceptelor sale religioase şi al nenumăratelor tradiţii, este relativ atât de omogen şi compact încât în această privinţă foarte puţine popoare europene i se pot asemăna.

Omul nu poate cunoaşte toate deodată.

Istoria fără adevăr îşi pierde însemnătatea, ea nu mai este istorie.

Nu tremura, ci numai te păzeşte de viitor.

Cărţile care se tipăresc în vreo limbă sunt reprezentantele, adică înfăţişătoarele literaturii naţionale, iar literatura ne dă măsura după care să poată cineva judeca starea culturii unei naţii.

Scopul cetirii cărţilor trebuie să fie ca să ne facem cunoscute ideile şi lucrurile ce ni le împărtăşesc nouă alţi oameni în scris; aceste căutăm noi să le cunoaştem atunci când încă puterile de a cugeta în sufletul nostru nu sunt dezvoltate, ca să ne putem singuri înmulţi ideile şi cunoştinţele. De aceasta are trebuinţă fieşcare om; pentru că nimeni nu să naşte învăţat şi înţelept. Ideile streine dau prilej şi bold ca să plăsmuim şi noi alte idei nouă.

Însă, cât se coace tânăra noastră minte mai mult, încât să poată şi de sine ceva cugeta, atunci învăţătura, atât prin cetire cât şi prin conversaţie câştigată, trebuie să fie supusă la tribunalul minţii sale, adecă: acele citite sau auzite suntem datori să le şi judecăm noi înşine.

Naţionalitatea şi limba sunt mai scumpe decât libertatea, căci libertatea pierdută se poate recâştiga, dar naţionalitatea niciodată.

Mie nu mi-e frică de viitor; dar să apucăm prezentul cu toate braţele.

George Barițiu

Întemeietor al ziaristicii româneşti ardelene, istoric, publicist şi militant pentru emanciparea naţională a românilor din monarhia habsburgică, a desfăşurat o mare parte a prodigioasei sale activităţi, în municipiul de pe Cibin. Între 1831-1835 a fost student al Facultăţii de Teologie din Blaj, însă nu a îmbrăţişat cariera ecleziastică ci a optat pentru cea didactică. Prima sa activitate a fost aceea de dascăl la Liceul Comercial Românesc din Braşov. Aici a întemeiat în anul 1838 primul ziar românesc din Ardeal, Gazeta de Transilvania şi tot în acelaşi an a început la Blaj publicarea Foii pentru minte, inimă şi literatură, primul ziar literar românesc din toate timpurile.
George Bariţiu a fost unul dintre membri Comitetului Naţional Român ales de Adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848, cu sediul la Sibiu şi însărcinat cu coordonarea acţiunilor revoluţionare. Alături de Andrei Şaguna, Timotei Cipariu şi Simion Bărnuţiu a participat la întemeierea, în 1867 a Astrei. Încă de la bun început George Bariţiu a deţinut funcţia de secretar al Asociaţiunii, pentru ca, în perioada 1888-1893 să fie desemnat preşedintele acesteia.
George Baritiu s-a născut la 12/24 mai 1812 în casa preotului greco-catolic Ioan Pop Bariț, din comuna Jucul de Jos, comitatul Clujului. Înainte de-a împlini 1 an, tatăl s-a mutat la Petridul de Mijloc, unde au venit pe lume frații scriitorului Alexandru, Veronica, Leon, Iosif și Octavian.
Astfel, George Barițiu va copilări alături de plugarii și păstorii de pe Valea Hajdatei, printre care se mișcau necontenit moții de pe Arieș, ortacii răscoalei lui Horea. Meșteri iscusiți de fluiere, ciubere și minerii în bună parte maghiari și germani de la “băile” de fier și argint din Trascău. Ecourile Răscoalei de la 1784 erau foarte vii în copilăria lui Barițiu, petridenii înșiși fiind părtași la unele acțiuni vitejești, iar la Trascău, peste apa Arieșului, castelele grofilor cunoscuseră urgia secuilor și a incendiilor. Studiile primare le-a efectuat la şcoala unitariană din Remetea (jud. Alba), iar pe cele medii la Liceul Piariştilor din Cluj-Napoca.

În anul 1838 a întemeiat la Brașov Gazeta de Transilvania, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. În același an a început la Blaj publicarea Foii pentru minte, inimă și literatură, una dintre primele reviste literare românești. Difuzarea lor peste munți era asigurată de prietenul sau librarul Iosif Romanov. George Bariț fost una din figurile cele mai importante ale Revoluției de la 1848 în Transilvania.
În 1861, din inițiativa sa și a canonicului Timotei Cipariu, a luat ființă Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra). A fost mai întâi secretar, apoi președinte al Astrei. Asociația a editat începând din 1868 revista Transilvania, pe care a condus-o între 1868 și 1889. În această revistă a publicat numeroase articole și studii de istorie și politică. Colectivului redacțional al revistei Transilvania i se datorează editarea primei enciclopedii românești, apărută în trei volume la Sibiu, între 1898 și 1904. George Bariț a publicat tot la Sibiu, tot în trei volume, între 1889 și 1891, principala sa operă, intitulată Părți alese din Istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă.
A fost membru fondator al Societății Literare Române (1866), precursoarea Academiei Române. În anul 1893 a devenit președinte al Academiei Române.
În anii 1829-1830, Barițiu a urmat facultatea de filozofie în care se învăța cu cinci profesori, fizica, chimia, mecanica, metalurgia științele naturale, matematicile, istoria universală și filologia, filozofia, morala. Din șaptezeci și șapte de studenți, gânditorul a fost singurul care a luat de la toți profesorii “eminența”. Ceea ce n-a putut ierta niciodata Barițiu ca și Bărnuțiu de altfel școlilor maghiare din acea epocă a fost mai ales spiritul lor anti-românesc, școli “facute (anume) spre a ne întuneca spiritele, a ne implanta dispreț chiar către noi înșine. A ne falsifica istoria și a-și bate joc de originea noastră”.
La 1 septembrie 1835 terminându-și studiile teologice după ce învățase între timp pe cale particulară, limba franceză și își completase cunoștințele de germană, Barițiu n-a urmat calea pentru care s-a pregătit ci la îndemnul lui Bărnuțiu, a acceptat postul de profesor la catedra de fizică a liceului. Catedra pe care nu o păstrează decât până în anul următor când va părăsi Blajul luând calea Brașovului și odată cu aceasta însăși calea luptei pentru afirmarea politică a poporului român din Transilvania, fiind familiarizat în egală măsură atât cu problemele didactice și culturale cât și cu cele social-politice. Barițiu va rămâne veșnic recunoscător “Micii Rome” pentru contribuția în formarea sa fiindcă aici, cum avea să mărturisească în testamentul prin care lăsa Muzeului din Blaj “condeiul de aur”care îi va fi dăruit la împlinirea vârstei de 80 de ani, “am învățat să rămân român și să scriu românește, patru ani ca școlar, patru ca seminarist la facultatea teologică și un an ca profesor“.
În toamna anului 1836 George Barițiu se mută la Brașov, unde semnează un contract pe trei ani prin care se obliga să lumineze pe fii brașovenilor, “învățătura în limba românească, nemțească și latinească după un proiect de învățătură, care ni l-au făcut cunoscut și să așeze școala pe un temei pe care următorii mai cu înlesnire să poată zidi învățăturile după un metod mai nou, fără să dea cineva vreo mutare lucrării dumnealui”. Orașul de la poalele Tâmpei era în acea perioada cel mai important oraș al Transilvaniei ca număr de locuitori după Cluj. George Barițiu va rămâne aici timp de 42 de ani unde se va și căsători la 13/25 aprilie 1841 cu Maria Velisar, fiica unei văduve de negustor. La 1 octombrie gânditorul va deschide porțile școlii din Cetate, a cărei conducere i se încredințase. Școala nu avea decât trei clase cu doisprezece elevi, însă numărul acestora s-a dublat până la sfârșitul anului datorită entuziasmului și prestigiului lui Barițiu.
La Sibiu a pus bazele revistei Transilvania, organul oficial al Asociaţiunii, pe care a condus-o până la moarte, în paralel cu ziarul Observatorul, care a fiinţat între 1878 şi 1885.

În plan politic, George Bariţiu a fost unul dintre fruntaşii Partidului Naţional Român.
A redactat “Memorandumul” din 1882, în care a demascat politica de deznaţionalizare dusă de guvernele monarhiei dualiste. Preocupat de cercetarea istoriei Transilvaniei, a publicat, alături de numeroase documente şi studii, lucrarea sa fundamentală “Părţi alese din istoria Transilvaniei pe 200 de ani în urmă”, redactată în trei volume între anii 1889-1891.
Barițiu și-a asigurat mereu corespondenți permanenți în principalele localități transilvănene și bănățene: Sibiu, Blaj, Cluj, Arad, Deva, Baia Mare, Reghin, Hunedoara, Borsec, Zalău, Roșia, Miercurea, Aiudul Mare, Sf. Gheorghe, Odorhei, Turda, Făgăraș, Timișoara, Lugoj. Iar peste munți astfel de corespondenți la București, Craiova, Roman și Iași. Numărul acestora va spori și mai mult, iar în anul 1841 gânditorul spunea cititorilor săi că-și culege informațiile din peste 30 de jurnale.

Una din piedicile întâmpinate de el era cenzura. Materialul destinat publicității trebuia, în prealabil, prezentat cenzurii brașovene, aceasta având să decidă asupra apariției tuturor articolelor, notelor și informațiilor propuse de redacție. Se cenzurau chiar și dările de seamă despre spectacole artistice sau despre examenele școlare. Severității i se adăugau apoi nenumărate ingerințe și lovituri piezișe. Cea mai frecventă dintre ele era reținerea articolelor pâna când acestea își pierdeau actualitatea. La fel de apăsătoare și nedreaptă era și cenzura în legătură cu discuțiile și polemicile pe care le întreținea Barițiu cu ziarele ungurești sau săsești. Datorită intervenției cenzurii, redactorul român era pus deseori în situația de a nu putea duce o discuție până la capăt sau de a nu-și putea expune toate argumentele. Combătând cu energie toate aceste ingerințe, George Barițiu s-a manifestat în mod permanent ca un dușman impecabil al cenzurii și un apărător consecvent al libertății presei, afirmând într-un articol din anul 1842 “Acele staturi și popoare care nu cutează a ieși la lumină cu treburile publice trebuie să piară. Publicitatea este acea atmosferă, întru care și prin care viază adevărata libertate”.

S-a stins din viaţă la Sibiu, la data de 2 mai 1893, lăsând posterităţii o bogată operă pusă în slujba făuririi conştiinţei, demnităţii şi unităţii naţionale. În 1911, când ASTRA se pregătea să aniverseze o jumătate de secol de existenţă, conducerea Asociaţiunii a lansat o subscripţie pentru ridicarea monumentului lui George Bariţiu, unul dintre cititorii ei.
George Bariţiu a fost înmormântat în cimitirul bisericii Dintre Brazi, pe atunci de rit greco-catolic. Monumentul funerar, ridicat de rudele sale în anul 1900, aparţine meşterului pietrar I. Roubischeck şi reprezintă un frumos obelisc din marmură neagră.
La 13 octombrie 1912, bustul, operă a sculptorului Oscar Spathe, a fost aşezat în curtea şcolii civile de fete a ASTREI. Discursul inaugural a fost rostit, cu această ocazie, de Andrei Bârseanu, preşedintele ASTREI. În septembrie 1924, bustul a fost mutat în Parcul ASTRA, pe locul unde poate fi admirat şi astăzi.

Pentru cinstirea lui George Barițiu, Banca Națională a României a pus în circulație, în atenția numismaților, la 10 septembrie 2012, o monedă de aur, cu titlul de 900‰, cu valoarea nominală de 100 de lei, într-un tiraj de 250 de exemplare, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la naștere. Moneda este rotundă, cu diametrul de 21 de milimetri, are greutatea de 6,452 g, cantul monedei este zimțat și este emisă de calitate proof. Pe aversul monedei sunt gravate titlurile unor publicații editate de George Barițiu, denumirea statului emitent, în arc de cerc: ROMANIA, valoarea nominală 100 LEI, milesimul 2012, amplasat de o parte și de alta a stemei României. Pe reversul monedei sunt gravate portretul lui George Barițiu, numele persoanei comemorate, în arc de cerc, și anii între care a trăit: 1812, 1893.

O statuie a lui George Barițiu, operă a sculptorului Oscar Späthe, a fost ridicată, la 13 octombrie 1912, în Parcul ASTRA, din fața palatului ASTRA în Sibiu.
Biblioteca Județeană din Brașov îi poartă numele: Biblioteca Județeană George Barițiu;
O instituție de învățământ preuniversitar din Cluj-Napoca îi poartă numele: Colegiul Național George Barițiu.
O instituție de învățământ preuniversitar din Baia Mare îi poartă numele: Colegiul Tehnic George Barițiu.
O instituție de învățământ preuniversitar din Sibiu îi poartă numele: Colegiul Economic George Barițiu.
O instituție de învățământ preuniversitar din Brașov îi poartă numele: Liceul George Barițiu.
O stradă din Brașov îi poartă numele: strada George Barițiu;
O stradă din Cluj-Napoca îi poartă numele: strada George Barițiu;
O stradă din București îi poartă numele: strada George Barițiu.
O stradă din Câmpia Turzii îi poartă numele: strada Gheorghe Barițiu.
O stradă din Ploiești îi poartă numele: strada Gheorghe Barițiu.
O stradă din Mediaș îi poartă numele: strada Gheorghe Barițiu.