Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Oamenii au nevoie de magie în fiecare zi, iar Nașterea Domnului aduce o poveste de frumos și bine în casa ta

Moş Crăciun este de fapt cel ce aduce daruri copiilor. Mitul, povestea multora dintre popoare ce doresc să Eu reprcreadă în ceva frumos, în spirite de bun augur, s-a dezvoltat în timp. Avem așadar o perioadă când mici și mari își fac reciproc daruri, cadourile despre care se spune că vin din suflet. În această perioadă, când magia devine vorbăreață, după ce stă amuțită atâta amar de vreme…
Farmecul zilelor de poveste ajunge să fie și mai profund, asociat fiind cu anotimpul alb. Albul trebuie păstrat, albul cere combinații vii precum verdele, roșul, dar și toate celelalte culori ce contrastează cu el. Acum, copiii îi trimit scrisori Moşului în care îi cer cadouri. Mai departe, elfii îl ajută pe Moşul, împovărat de ani dar tânăr la cuget, să le pregătească la fabrica lui de la Polul Nord, mai exact în țara lui Moș Crăciun – Laponia. Am crede că mitul lui Moş Crăciun are legătură cu persoana Sfântului Nicolae, arhiepiscop de Mira (Asia Mică). Potrivit surselor diverse, corespondentul englez al termenului „Moş Crăciun“, „Santa Claus“, provine din cuvântul „Sinterklaas“, o formă modificată a denumirii olandeze a „Sfântului Nicolae“.
Oamenii, în ciuda unei laturi a lor încâlcite, răutăcioase, fiindcă haideți să fim cinstiți și să recunoaștem că mulți dintre semenii noștri au și o astfel de parte, în ciuda invidiei, a vicleniei, doresc să viseze măcar câteva zile și mai apoi să trăiască o scurtă perioadă când FRUMOSUL domină împrejurul.
Atunci cum să-l blamăm pe om? Există persoane care nu înțeleg legătura dintre Moș Crăciun și Nașterea lui Iisus Hristos. Sunt oare două sărbători diferite, care se întâmplă să coincidă la data de aniversare?
De unde știm că Iisus s-a născut exact pe 25 decembrie fiindcă nu avem o certitudine a datei exacte, iar dacă este așa, de ce să nu credem că astfel, s-a făcut o legătură cu Moșul blând și bun, darnic și voios, pus pe șotii și magie. Poate că este fratele lui Moș Nicolae sau poate este chiar Moș Nicolae care se transformă și revine pentru a oferi daruri în noaptea lui 25 decembrie, lună după cum vedem aleasă pentru generozitate.
Dar oare putem vorbi despre generozitate când alții vorbesc despre deformarea sărbătorii Nașterii lui Iisus Hristos și că se acordă mai multă atenție Crăciunului, în forma știută, decât nașterii Mântuitorului, celui ce ne-a izbăvit și spălat de păcate? Oare ne va spăla și de păcatul de a cârcoti pe la colțuri că nu e bine să credem în Moș Crăciun așa de mult, căci nu are legătură cu sărbătoarea creștină?
Saturnaliile romane începeau pe 17 decembrie şi se încheiau pe 24, zi în care se făcea schimb de cadouri. Locuinţele şi străzile răsunau de veselia petrecăreţilor ameţiţi de băutura care înlătura orice inhibiţie. Saturnaliile erau urmate de celebrarea primei zile din ianuarie. Nici de această dată nu lipseau banchetele, care ţineau câte trei zile. Istoricii arată că cele două sărbători s-au contopit devenind una singură. „Înveseliţi-vă, voi, cei drepţi, strigaţi de bucurie“ (Psalmul 32:11). Bucuria este în strânsă legătură cu generozitatea. „Este mai multă fericire în a da decât în a primi“, a zis Iisus Cristos (Faptele 20:35). Tot el a îndemnat: „Fiţi darnici“. Cu alte cuvinte, dărnicia trebuie să facă parte din viaţa noastră (Luca 6:38).
Astfel, putem spune că dărnicia are multe în comun cu a oferi daruri de sărbători, dar nu cele din obligaţie, impusă de convenţiile sociale. Nu despre această formă de a dărui vorbim. Iată cum descrie Biblia spiritul autentic de generozitate: „Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău, nici din constrângere, fiindcă Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu bucurie“ (2 Corinteni 9:7). Cei ce respectă aceste principii biblice dăruiesc din inimă, în orice moment al anului.
Vechii europeni marcau cea mai lungă noapte, adică solstițiul de iarnă, drept începutul unor zile mai lungi și renașterea soarelui. Aceștia sacrificau animalele care nu puteau fi păstrate pe timp de iarnă și se ospătau cu ele de la sfârșitul lui decembrie până în ianuarie. Păgânii germani îl venerau pe Odin, un zeu înfricoșător care zbura noaptea pe deasupra caselor oamenilor, împărțind binecuvântări și blesteme. Vă sună cunoscut? Seamănă desigur cu ceea ce a devenit mai târziu Moș Crăciun. Până în secolul IV, Biserica a decis că creștinii aveau nevoie de o sărbătoare care să aibă loc în decembrie și care să rivalizeze cu festivalurile ce aveau loc în preajma solstițiului. Astfel, Biserica a ales ziua de 25 decembrie drept ziua Nașterii Domnului. Prima sărbătoare înregistrată a Nașterii Domnului a avut loc la Roma în anul 336, aflăm de pe o pagină-document on line. Intenționat sau nu, liderii Bisericii au pus ziua Nașterii Domnului în aceeași zi în care era sărbătorit cultul lui Mithras. Este posibil ca liderii Bisericii să fi avut și un motiv teologic pentru a alege ziua de 25 decembrie drept ziua Nașterii Domnului. Cu mai bine de 100 de ani în urmă, istoricul creștin Sextus Julius Africanus identificase ziua de 25 decembrie drept ziua Nașterii Domnului. Cronicarii au presupus că lumea fusese creată în ziua echinocțiului de primăvară, iar 4 zile mai târziu, pe 25 martie, a fost creată lumina. Întrucât existența lui Iisus a însemnat începutul unei noi ere, cronicarii au presupus că Iisus a fost conceput pe 25 martie, ceea ce plasează ziua nașterii sale pe 25 decembrie. În următoarele veacuri, Crăciunul a câștigat teren în defavoarea celorlalte sărbători și până în secolul IX, aceasta a devenit o sărbătoare importantă. Însă nu era o sărbătoare mai mare ca Vinerea Mare și Paștele.
Soțul reginei Victoria a Angliei, prințul Albert, a adus primul brad de Crăciun la Castelul Windsor în 1846. O gravură a cuplului împreună cu copiii lor, în fața bradului, a făcut acest obicei popular în întreaga Anglie și în Statele Unite ale Americii. În secolul XX, Crăciunul a devenit într-adevăr o sărbătoare din ce în ce mai comercială. Iar asta se datorează, ori este cauzată mai bine spus, tot de organizarea și gândirea umană.

Legătura dintre cele două aspecte există și asta pentru că vorbim despre ceva special. Și există acel amănunt ce face legătura între Moș Crăciun și Nașterea Domnului, iar acesta este chiar numele. Spuneam la începutul editorialului că lui Moș Crăciun i se spune Santa Claus în limba engleză, iar Santa Claus derivă de la numele Sfântului Nicolae (Saint Nicholas). Sfântul Nicolae a fost un episcop care era foarte cunoscut pentru numeroasele miracole pe care le-a înfăptuit și pentru faptul că obișnuia să ofere daruri pe ascuns, în special celor nevoiași. Sfântul Nicolae a devenit apoi Sinterklaas pentru olandezi, Tatăl Crăciunului în Anglia și aducătorul de daruri de Crăciun în alte culturi. Și tot despre daruri vorbim. Iar Iisus Hristos este El însuși un Dar : Darul lui Dumnezeu pentru noi oamenii. Avem dragostea, minunea, dărnicia, virtuțile, atmosfera caldă în timp de iarnă ce topește orice ghețar, orice inimă rece, avem restul ingredientelor pentru o perioadă perfectă ce se continuă cu înnoirea anului marcată prin sărbătoarea de ”revelion”.
Nu pângărim niciun fel de eveniment religios marcând și sosirea printre noi, chiar și ca o poveste, a unui bătrân bun și iubitor, mai ales de copii. Să nu uităm că există o vorbă : gândește-la la ce dorești mai mult căci s-ar putea să se împlinească. Iar de multe ori, ceea ce dorim să primim în dar, primim, culmea. Funcționează minunea ori lanțul energiilor prin câmpul nostru magnetic pentru a ne împlini dorința?
Nu declinăm nimic. Pângărim de fapt atunci când exagerăm cu kitchuri, cu interpretări greșite a sărbătorii, cu excese de băuturi și mâncare, de fapte urâte, pângărim făcând să sufere oameni nevinovați pe care-i lovim cu minciuni, intrigi, șarlatanii, angoase…pângărim când ne jignim aproapele, pângărim totul în jur când ne batem joc de anii noștri făcându-i grei prin fapte inumane, prin metode de a păcăli pe alții, procedeu ce nu ne face cinste, și asta doar pentru a câștiga un teren în viață ce devine unul minat de fapt, fără să vedem că în realitate ne mințim pe noi înșine…pângărim când spunem NU știind că este DA ori invers, pângărim jucându-ne cu destinele altora, când ne stă în putință să eliberăm pe cel înrobit dar nu vrem, dimpotrivă îl îngenunchiem mai mult, pângărim când ne folosim de oameni pentru diverse servicii și nu-i onorăm corespunzător, pângărim mințindu-ne pe noi înșine, păcălindu-ne cu o viață ce nu ne reprezintă ca oameni, deși ne considerăm astfel.
Copil fiind, bunica mi-a spus o poveste. Stilul oral este binecunoscut în România, este forma arhaică de a transmite o tradiție, de cele mai multe ori o realitate povestită din om în om. Știam că acolo unde Maica Domnului a născut prunc din Duhul Sfânt, se afla casa lui Crăciun și a Crăciuniței, soția lui. La nașterea pruncului Iisus a asistat și Crăciunița, bucuroasă, fiind cea care l-a și ținut în brațe pe Hristos. Așa îmi spunea. Este o poveste, da. O poveste și atât. Dar dacă există undeva și un sâmbure de adevăr ?
Am auzit de câteva ori, chiar vorbind la unii preoți, am citit despre cum se crede că se acordă mult prea multă atenție cadourilor, părții comerciale a sărbătorii, lui Moș Crăciun, și mai puțin Nașterii Domnului. Eu cred că depinde de fiecare dintre noi cum înțelegem sărbătoarea. Și mulți avem nevoie atât de Iisus ca Mântuire și Izbăvire, o realitate ce poate fi considerată de unii poveste, dar avem nevoie constant, și nu se întâmplă decât de Crăciun, de magie. Vrem zile când avem nevoie să dăruim și să demonstrăm cum și ce mult iubim, avem nevoie de un Moș cu barba albă care să ne tempereze, să ne sperie puțin, să ne facă sublimă copilăria, iar mai târziu, la maturitate, să ne ducă din nou pe tărâmul copilăriei și minunilor pe care le dorim, așa oameni mari cum suntem, dar cu colțuri discrete în noi de suflet de copii.
Și poate că asta e realitatea.

Eu aș vrea să cred că există un echilibru în noi, că există înțelegere la ceea ce semnifică Nașterea lui Iisus sau venirea lui Moș Crăciun. Simplul fapt că poți potoli un copil năzdrăvan spunându-i povestea că Moș Crăciun nu-i va aduce nimic dacă nu se va potoli și cuminți, este cred eu o metodă salvatoare la a stăpâni ce în alte condiții nu poți. Este adevărat că metoda dărâmă niște norme, însă funcționează de cele mai multe ori, spre mulțumirea unui părinte fără metode pedagogice și fără atitudine. Iar Moș Crăciun este cuvântul ”magic” pentru a potoli.
Crăciunul și Nașterea Domnului înseamnă multe și păstrează semnificații multe într-un simbol : cel al apropierii de celălalt mai mult decât altădată, simbolul legăturii umane, distrugerea oricăror granițe dintre contraste și sentimente antagonice, înseamnă să trăiești un vis frumos alături de familie, te aduce după drum, te cheamă ca o magie lângă cel iubit, este promisiunea pe care o facem față de celălalt și pe care ar trebui să o respectăm. Cel puțin asta ar trebui să înțeleagă mulți dintre noi și să nu deformeze un mit, să nu lovească un magician al dragostei, căldurii sufletești, sentimentelor frumoase, minunilor dumnezeiești, pentru a-l metamorfoza în altceva sau a-l distruge. Să nu fim Grinch multiplicați.
Este o perioadă mult prea frumoasă pentru a nu înțelege ce semnifică și a amesteca lucrurile. Iar dacă unii s-au îndepărtat de credința ortodoxă, creștină în general, de biserică și legile acesteia, de evenimente religioase, nu au făcut-o pentru că există Moș Crăciun sau Arabella cu minunea, Samantha sau Zâna Bună, ci pentru că avem Fetița cu Chibrituri iernile, dar și verile, primăverile sau toamna. S-au îndepărtat din alte motive, există cu totul alte motive ce îi înstrăinează de biserică.

Să aveți ce vă doriți în aceste zile și în toate celelalte zile ce urmează Nașterii Domnului, pentru a cinsti și celelalte evenimente creștine de peste anul ce vine.
Să vă bucurați de orice lucru, mărunt de este, nu contează…Să vă simțiți mereu copii în suflet și să dăinuie lumina în voi, magia Crăciunului să vă bântuie mereu, steaua magilor să vă călăuzească pașii spre locuri înalte și demne de menirea de a fi OM!!
Sărbători cu binecuvântare de la Dumnezeu iar Moș Crăciun să vă lase permanent darul faptelor și gândurilor frumoase la superlativ absolut.
La Mulți Ani !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

one × 2 =

− 3 = 3

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Abuz de putere sau atac de stânga? Cristiana Drăgan și Valentina Vasilari suspendate din ALDE Oltenița

2 februarie 2019

Abuz de putere sau atac de stânga? Cristiana Drăgan și Valentina Vasilari suspendate din ALDE Oltenița

Consilierele Cristiana Drăgan și Valentina Vasilari au primit lovituri de stânga. Nu este vorba de un film cu pugiliști în ring, ar fi fost fair play, ci de un film rupt din realitatea actuală: mutări de interese și jocuri de culise.

Corespondenta la redactie