Oamenii sunt mult mai morali decat cred si mult mai imorali decat ei isi pot imagina
Cunoaşterea este manipularea intelectuală a observaţiilor verificate atent.
Marea întrebare, la care nu ştiu să răspund în ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este următoarea: „Ce vrea de fapt o femeie?”.
Glumind putem spune orice, chiar şi adevărul.
Dacă vrei să dobândești puterea de a suporta viața, fii gata să accepți moartea.
Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăț câte ceva pe lângă fiecare.
Ne place să uităm că, de fapt, totul în viața noastră este rodul întâmplării, începând chiar cu întâlnirea spermatozoidului cu ovulul.
Evreu stabilit în Viena, Freud a publicat în 1899 principala sa lucrare, Interpretarea viselor, datată 1900. Inconştientul, refularea/refulatul, rezistenţele, complexul lui Oedip , sexualitatea infantilă sînt alte teme importante descoperite de Freud şi abordate cu aceeaşi siguranţă metodică, devenind curînd repere ale culturii generale legate de psihic.
„Viaţa mea – scria Freud – nu este separată de psihanaliză”. Cu alte cuvinte, activitatea sa ştiinţifică în domeniul psihanalizei se constituie în evenimentul cel mai important al vieţii sale. Nu trebuie uitată, desigur, nici practica psihanalitică, dezvoltată gradat de Freud în urma experienţelor noi cu pacienţii săi şi cu sine însuşi.
Născut Sigismund Schlomo Freud la 6 mai 1856, Freiberg, astăzi Příbor/Republica Cehă a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al școlii psihologice de psihanaliza. Și-a luat numele de „Sigmund” abia la vârsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul născut din cei nouă copii ai familiei, dar mai avea și alți frați (vitregi) din căsătoriile precedente ale tatălui său. Cu toate că familia sa nu era o familie înstărită și trăiau într-un apartament mic și aglomerat, părinții săi au făcut totul pentru ca Sigmund să aibă parte de cele mai bune condiții, uneori și cu prețul defavorizării celorlalți copii ai familiei. Freud a fost un copil precoce din punct de vedere intelectual și deosebit de silitor.
Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. În 1886 Freud deschide aici un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări cerebrale și nervoase. Din cauza faptului că aplica metodele și concepțiile lui Charcot, socotite neortodoxe de către corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultăți din partea colegilor. Aceasta explică și faptul că, mai târziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multă reticență. Freud explică apariția manifestărilor nevrotice, în special ale isteriei, datorită refulării unor traume emoționale, ascunse în inconștient. Ca tratament recomandă transpunerea pacientului în stare de hipnoză, cu ajutorul căreia trăirile emoționale refulate sunt din nou aduse la suprafața conștiinței și în felul acesta, conflictele, prelucrate în mod conștient, nu mai provoacă tulburări psihice. Între 1895 și 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a concepțiilor sale, care formează nucleul psihanalizei în teorie și practică. El renunță la metoda hipnozei, preferând expunerea spontană de către pacient a amintirilor sale, încă din perioada copilăriei, în timpul ședințelor de psihanaliză, sub forma așa zisei „asociații libere”. În felul acesta psihanalistul îl ajută să-și clarifice conștient experiențele conflictuale, care stau la baza tulburărilor nevrotice. Cu ajutorul asociațiilor libere găsește calea de pătrundere către procesele petrecute în inconștient, ceea ce l-a condus și la explicarea semnificației viselor și a actelor ratate („lapsusuri”). Prin interpretarea viselor a ajuns la formularea conceptului de sexualitate infantilă și a ” complexului Oedip”, care ar sta la baza legăturilor erotice inconștiente ale copilului cu părintele de sex opus. Aceste puncte de vedere din concepția freudiană au fost și rămân foarte controversate.
În 1902, Freud este numit profesor la Universitatea din Viena.
Fugind de persecuția nazistă din Viena în 1938, Freud s-a refugiat la Londra, unde a petrecut ultimul an al vieții sale. Moare în urma unui cancer la 23 septembrie 1939. Casa situată la Maresfield Gardens nr. 20 în zona Hampstead din Londra, care a aparținut familiei până la moartea din 1982 a fiicei cele mai mici a lui Freud, Anna Freud, a fost ulterior transformată în muzeu. În muzeu se păstrează și mobila lui Freud, printre care se numără și celebra sa canapea.
Pe baza reprezentărilor sale, Freud a încercat să explice și unele fenomene sociale și culturale, ca religia, mitologia, arta și literatura.
Contribuția esențială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidență a existenței și acțiunii inconștientului în viața psihică și în explicarea pe această bază a personalității umane. În plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), precum și o metodologie terapeutică aferentă, care – în forma inițială sau modificată – urmărește ameliorarea funcționării psihice, uneori cu aplicații în patologiile mentale.
Principalele teorii sunt fondate pe următoarele ipoteze:
- Dezvoltarea umană este înțeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.
- Aparatul psihic refulează dorințe, în special cele cu conținut sexual și agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconștiente.
- Conflictele inconștiente legate de dorințele refulate au tendința de a se manifesta în vise, acte ratate și simptome.
- Conflictele inconștiente și sexualitatea reprimată sunt sursa nevrozelor.
- Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conștient a dorințelor inconștiente și refulate.
Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor.
Surse: wikipedia.org, psihanaliza.org
Lasă un răspuns