Oltenița se îngroapă în propria neștiință / Istoria se interpretează după zile de naștere
Și anul acesta Oltenița va fi aniversată tot după modificarea și dorința actualului primar, sărbătoare pe care nu prea se cade să o numim ”întemeiere” ci ”apariția primelor cătune” sau ”aniversarea de la prima atestare documentară” și nu de la ”întemeiere”, fiindcă de fapt din 2013 Oltenița aniverseaza ziua sa pe 13 aprilie, după noua modă edilitar-gospodărească, dată modificată de Petre Țone pe criterii pur subiective și de neînțeles.
Toate documentele, statuile sau pietrele de temelie din biserici specifică data de 23 aprilie 1853 ca dată importantă pentru orașul și mai târziu municipiul Oltenița
Potrivit istoricilor, prima atestare documentară a satului “Otelniţa” este un hrisov al lui Neagoe Basarab din 13 aprilie 1515, așadar vorbim de un sat și un alt nume. Aşezarea urbană Olteniţa a fost întemeiată la 23 aprilie 1853, în timpul domnitorului Barbu Ştirbei, pe un teren cumpărat de la fostul domn regulamentar şi viitorul caimacam, Alexandru Dimitrie Ghica. Așadar întregul oraș unde locuim toți se aniversează de fapt la 23 aprilie, dată când vorbim despre întemeiere, despre unirea a două părți într-un întreg și adevărata zi de sărbătoare.
Nici pe ro.wikipedia.org nu este trecută atestarea documentară de 13 aprilie 1515 ci întemeierea orașului, data de 23 aprilie 1853 putând fi găsită pe mai multe vestigii, în multe documente locale istorice ca dată extrem de importantă. O vedem trecută și pe soclul inscripției istorice de la intrarea în Biserica ”Sf. Nicolae” centru ca o zi memorabilă și însemnată pentru oraș, dar uitată la inițiativa lui Țone de a modifica semnificația acestei zile.
Dacă analizăm mai bine constatăm că de fapt s-a schimbat istoria orașului. Ne întrebăm de ce nu se aniversează această zi de 13 aprilie undeva în capătul Olteniței, acolo unde s-au format primele cătune și unde locuiește actualul primar.
Oltenițenii privesc apatici, Țone crede că își scrie istoria odată cu ziua sa de naștere
Dacă ajungem să vorbim despre orgolii și dorințe de măriri, mai ales când data coincide cu ziua de naștere a lui Țone, atunci este explicabilă dorința. Probabil că oricare alt edil din țara asta ar fi refuzat o modificare de acest fel dacă s-ar fi apropiat de aniversarea sa, indiferent că i-ar fi fost șoptită de vreun istoric rătăcit, tocmai pentru a nu se pune într-o poziție delicată sau o lumină proastă, însă la Oltenița totul este posibil. Fanfaronada predomină. Și este posibil acest fel de a vedea lucrurile și a da un non-sens vieții cu acordul multora dintre locuitorii săi, majoritatea neinformați sau senili, dezinformați și ușor de atras în felurite curse tocmai datorită stilului de viață matol, astenic, bolnăvicios, lipsit de voință în special a voinței de studiu a acestei majorități. O altă parte a locuitorilor este infiltrată cu virusul de nestârpit al ideilor comuniste, fixe, sclerozate, demagogice, apoi frica de a lua atitudine și a avea opinie, teama de a-și exprima punctele de vedere cu vehemență și dovezi palpabile, apoi mai există acea parte care are interese profesionale sau care nu se complică să meargă pe drumul presărat cu florile adevărului ci preferă drumul cu mărăcinii bălăriilor minciunii și snobismului, parvenitismului sau parșiveniei pentru liniștea și seninătatea zilelor lor, acele ființe ce își văd interesele folosind măștile unui caracter josnic doar pentru a le fi bine în orice împrejurare, indiferent că asta implică cele mai mizere compromisuri. Mulți oltenițeni sunt amețiți și lipsiți de demnitate, cu șira spinării decalcifiată, strâmbă, buboasă, ce abundă de gropile neștiinței.
Aniversăm pe 13 aprilie cătunul Otelnița odată cu o aniversare.
Așadar ar trebui să ne aliniem și noi, jurnaliștii care facem notă discordantă cu ceilalți, cei care căutăm adevărul și dreptatea, altor locuitori ai orașului: cei molcomi, servili, neinstruiți, ușor manevrabili, lipsiți de onoare și prestanță, orbiți și dirijați greșit și să închinăm o cupă cu șampanie.
Ce mama mă-sii mai e puțin până atunci și dacă e petrecere atunci petrecere să fie.
Haideți să spunem cu toții în cor ”La Mulți Ani, Otelnița!”, ”La Mulți Ani, Petre Țone!”
Laura Suzeanu
Lasă un răspuns