Sensul şi originea expresiei “Patul lui Procust”

În cultura română, expresia “Patul lui Procust” este mai cunoscută ca titlu al unui roman scris de Camil Petrescu, dar puţini ştiu, probabil, originea şi semnificaţia acesteia.

Procust, în mitologia greacă, era un tâlhar din Atica (o regiune a Greciei), care ataca drumeţii pe drumul dintre Atena şi Megara. Îşi făcuse un obicei din a-şi tortura victimele, folosindu-se de două paturi din fier, unul mai mare şi altul mai mic. Cei care aveau trupurile mai lungi erau aşezaţi în patul mai mic şi Procust le reteza picioarele ca să corespundă dimensiunilor patului, iar celor mai scunzi le lungea picioarele ca să aibă dimensiunea patului mai mare. Până la urmă, Tezeu, un războinic atenian, cel care l-a ucis şi pe Minotaurul care locuia în marele Labirint de la Cnossos, l-a omorât şi pe tâlharul Procust, supunându-l aceluiaşi supliciu prin care trecuseră şi drumeţii nevinovaţi.

Dintr-o astfel de legendă s-a născut expresia Patul lui Procust, care, la modul general, semnifică orice fel de situaţie care impune forme, reguli, condiţii, constrângeri prestabilite, fixe şi nefireşti.

Ca titlu metaforic al romanului lui Camil Petrescu, Patul lui Procust face referire la realitatea românească de la începutul secolului al XX-lea, văzută ca un spaţiu al nepotrivirii intre indivizi din diverse categorii sociale, al mediocrităţii, al dilemelelor existenţiale, fără soluţie, sau cu efecte grave asupra destinului intelectualităţii, în primul rând.

Expresia se poate folosi însă şi în alte contexte, pentru a da mai multă forţă de sugestie mesajului. Se poate spune, de exemplu: Colectivul în care lucrez este format din indivizi fără personalitate, obişnuiţi doar să execute ordinele superiorilor, ca şi cum ar fi trecut toţi printr-un pat al lui Procust etc.