Cum este corect – percept sau precept?

Am citit cu stupefacţie, în presa centrală, următorul titlu: “Acuzaţii de plagiat la vârful Camerei Deputaţilor. Denotă absenţa unor percepte morale” (stiripesurse.ro). În nenumărate alte articole postate pe internet am găsit exemple similare: “Realitatea aşa cum o vezi cu ochii eliberaţi de percepte morale”(kudika.ro), “Exista domeniul vieţii personale, dar dincolo de acest domeniu, mai există şi conduită morală în societate, percepte morale ar fi să nu ucizi…” (dailybusiness.ro), “Conform acestor reglementări, puteau deveni membri ai instituţiei doar acele persoane majore care şi-au condus viaţa după percepte morale…” (books.google.ro) etc.

De altfel, dacă suntem atenţi, şi în comunicarea orală putem constata utilizarea greşită a cuvântului din titlul articolului – percept/precept.

Trebuie precizat că singura formă corectă este precept, termenul percept neexistând în limba română, acesta apărând, probabil, sub influenţa lui perceptor, confundat şi el, adesea, cu preceptor.

Precept (din fr. precepte, lat. praeceptum), cu pluralul precepte, înseamnă: Formulă, principiu, învățătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită; Recomandare, sfat, povață; Precepte de igienă (DEX).

Din acest cuvânt – precept – a derivat substantivul preceptor (astăzi învechit), cu sensul: Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată) – DEX.

Pe de altă parte, perceptor, la momentul actual, este un termen ieşit din uz, denumind, în trecut, persoana însărcinată cu strângerea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. Este necesară şi precizarea că substantivul percepţie, cu sensul de instituţie care incasa impozitele sau taxele oficiale; clădire, birou în care îşi avea sediul aceasta instituţie. incasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale, de asemenea nu se mai foloseşte, rămânând valabil doar înţelesul de proces psihic de cunoaștere senzorială, prin care obiectele și fenomenele sunt reflectate ca întregi; p. ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înțelegere, cunoaștere; Percepție extrasenzorială = telepatie (DEX).

Prin urmare, dacă avem în vedere exemplele luate din presă, menţionate la începutul articolului, corect este: “Acuzaţiile de plagiat la vârful Camerei Deputaţilor denotă absenţa unor precepte morale”/ Realitatea aşa cum o vezi cu ochii eliberaţi de precepte morale” etc.

Pentru fixarea sensurilor cuvintelor în discuţie, fiecare poate să construiască şi să memoreze exemple de felul:

precept: Religia se bazează pe câteva precepte statornice/Fiecare om îşi construieşte caracterul pe o serie de precepte morale etc.

preceptor (cu accentul pe ultima silabă): În secolele trecute, angajarea unui preceptor era un privilegiu al celor bogaţi.

perceptor (cu accentul pe ultima silabă): O secvenţă memorabilă din romanul “Moromeţii”, de Marin Preda, este cea cu Ilie Moromete şi perceptorii cărora refuză să le plătească impozitele.

Obs.! Cuvântul percept nu există!