Cum e corect? Fii, nu fi, să fii, să fi, va fi, ar fi

Imperativul (modul care exprimă un îndemn, un ordin, o poruncă…) verbului A FI se scrie cu ii la afirmativ şi cu i la negativ:

Fii bun! / Nu fi rău!

Fii înţelegător! / Nu fi nerecunoscător!

Explicaţia e că forma negativă se construieşte cu infinitivul, respectiv A FI.

Alte verbe: Rosteşte! Nu rosti! Condu atent! Nu conduce cu viteză! Fă bine! Nu face prostii!

Conjunctivul verbului A FI se scrie la persoana a doua sing. cu ii la prezent şi cu i la perfect, indiferent că e afirmativ sau negativ.

Nu e chiar floare la ureche să fii un model, să nu fii ca ceilalţi derbedei.

Bine-ar fi să fii acolo la timp, să nu fii în întârziere!

Iată formele conjunctivului prezent la toate persoanele eu să fiu, tu să fii, el/ea să fie, noi să fim, voi să fiţi, ei/ele să fie.

În componenţa conjunctivului perfect, (să+ fi + part. trecut) intră auxiliarul A FI la infinitiv, de aceea FI e invariabil în această construcţie, atât la afirmativ, cât şi la negativ:

 Să fi fost de aur, tot nu mi-ar fi trebuit.

Nici nu s-a pus problema să fi protestat.

Mai rău era să nu fi descoperit adevărul.

Viitorul simplu al verbului A FI se construieşte cu auxiliarul (voi, vei, va, vom, veţi, vor) şi infinitivul. Adică: eu voi fi, tu vei fi, el/ea va fi, noi vom fi, voi veţi fi, ei/ele vor fi.

Forme greşite: v-a fi, vor fii, ve-ţi fi.

Viitorul perfect are în componenţa sa auxiliarul a FI (invariabil): va fi ajuns, vor fi aşteptat etc.

Condiţionalul prezent: eu aş fi, tu ai fi, el/ea ar fi, noi am fi, voi aţi fi, ei/ele ar fi.

Forme greşite: a-ţi fii, aşi fi.

Condiţionalul perfect (aş…, ar + fi + part. trecut): eu aş fi citit, tu ai fi citit, el ar fi citit…

Surse on line, dictionare