Cum este corect – “veleităţi” sau “calităţi” ?

Frecvent, în mass-media (televiziune, presa scrisă etc.), dăm peste formulări în care cuvântul « veleitate » este « exploatat » la maximum, în cele mai variate şi neaşteptate contexte (exemplele sunt luate, la întâmplare, de pe internet) : « Concursuri pentru cei cu veleităţi literare… » (http://ideilarece.wordpress.com/2013/12/09/concursuri-pentru-cei-cu-veleitati-literare/), « Poliţist cu veleităţi de ninja » (http://observator.tv/extern/politist-cu-veleitati-de-ninja-14363.html),  « Sibiu are veleităţi de capitală europeană » (http://www.mediafax.ro/politic/senator-pnl-nu-avem-motive-de-galceava-sibiu-are-veleitati-de-capitala-regionala-10655831), « O familie regală cu veleităţi sportive » (http://vacantierul.ro/regii-romaniei-pe-schiuri-o-familie-regala-cu-veleitati-sportive/) etc. Sunt asa de multe exemple de acest fel încât pare că ziariştii au făcut o adevarata obsesie pentru acest cuvânt.

Veleităţi, potrivit DEX (Dicţionarul explicativ al limbii române), înseamnă dorinţă, pretenţie, ambiţie nejustificată (din franţuzescul velleite).

Prin urmare, enunţuri de felul celor de mai sus sunt incorecte, având în vedere că mesajul pe care vor să îl transmită ar trebui să fie unul pozitiv. Aşadar, « Concursurile literare » trebuie să fie pentru cei care au « talent/ înclinaţii literare », nu veleitati (pretentii), « poliţistul » şi el, probabil că avea « calităţi de ninja », « Sibiul are caracteristici de capitală europeană » etc.

A spune despre cineva că « are veleităţi care îl recomandă ca preşedinte de companie » este un nonsens, « veleităţile » neputându-l « recomanda », dar corect se poate spune « X are calităţi care îl recomandă ca preşedinte de companie ». În schimb, dacă spunem « X susţine că are veleităţi de scriitor », sensul este de « pretenţii nejustificate ».