Cum este corect – Zi! sau Zii!, Nu zi! sau Nu zice?

Ortografia verbului a zice poate crea anumite probleme în legătură cu formele de imperativ. Se va reţine că nu există nicio situaţie în care acest verb să fie scris cu doi –i. La modul imperativ, care are forme numai pentru persoanele a II-a, singular şi plural, corect se va spune : Zi !/ Ziceţi ! (afirmativ), iar imperativul negativ este Nu zice !/ Nu ziceţi !

Atenţie ! Formele Nu zi! (în loc de Nu zice!) şi  Zii! (cu doi –i) sunt incorecte.

În situaţia în care imperativul verbului a zice, la persoana a II-a singular, este urmat de un pronume, forma neaccentuata, între cele două părţi de vorbie (verb şi pronume) se va folosi cratimă. Exemplu : Zi-i (lui) să se grăbească ! Zi-i (ei) să spună adevărul ! Verificarea unor astfel de structuri se poate face prin înlocuirea cu alte forme pronominale : Zi-le (lor) să nu întârzie ! Zi-ne nouă ce ai de gând !

În mod similar, se va ortografia (cu cratimă) şi în cazul persoanei a II-a plural : Ziceţi-i (mamei) să mai aştepte/ Ziceţi-ne nouă ce trebuie făcut !/ Ziceţi-mi mie despre ce e vorba !/  Ziceţi-le lor să nu întârzie! etc.

De asemenea, nu trebuie confundată terminaţia imperativului de persoana a II-a plural cu pronumele personal, forma neaccentuta – ţi, confuzie care generează, frecvent, scrierea incorectă cu cratimă – Se va spune şi scrie Ziceţi ! (nu Zice-ţi !). Scrierea cu cratimă este corectă, de exemplu, în ortografierea unei forme inversate de viitor, care nu apare în uzul curent al limbii, având o nuanţă arhaică – zice-ti-voi (îţi voi zice), după modelul (pentru a reţine mai uşor) celebrului vers eminescian « …spune-ti-voi cât îmi eşti dragă… ».