Cum este corect – fărâmituri/firmituri sau firimituri?

Pentru bucăţile mici de pâine, rămase după ce se taie sau se rupe pâinea, în pofida variantelor existente în limbajul colocvial (menţionate în titlul articolului), singura formă corectă este firimitură, cu pluralul firimituri. Cuvântul s-a format prin derivare, de la cuvântul fărâmă + sufixul –ătură.

Substantivul fărâmă (plural fărâme) are un sens mai larg, referindu-se la orice bucată de mici dimensiuni rămasă din ceva după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt. Din acest cuvânt, de origine incertă (probabil din limba albaneză) provin şi verbele (a) fărâma (format cu sufixul –a) şi (a) sfărâma (s + fărâma).

Este de observat că, în limbajul curent, nu se face diferenţa de sens intre firimituri şi fărâme, folosindu-se frecvent ca sinonime, ceea ce nu reprezintă o greşeală, ci este vorba doar de nuanţe, de contexte şi de opţiune personală. Iată o maximă, în care, probabil, ar fi fost indicat substantivul fărâme, dar la fel de potrivit, cu nuanţă metaforică, pare a fi şi firimituri :

« Fiecare destin are în dotare şi firimituri de noroc. Dar nu ştim pe ce raft sunt sunt aşezate » (Vasile Ghica)