Cum este corect – corijent sau corigent?

Pentru un elev sau un student care, la sfârşitul anului şcolar nu a obţinut nota de trecere la una sau la două materii şi care urmează să susţină toamna un nou examen la materiile respective (DEX), multă vreme s-a folosit cuvântul corigent (din laţ. corrigens, -ntis), pentru a denumi acest fapt, singurul acceptat de normele gramaticale.

Cum s-a întâmplat însă şi în cazul altor cuvinte, uzul limbii a impus, la un moment dat, şi o altă variantă, astfel încât, în cea mai recentă ediţie a DOOM-ului (Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române) sunt admise ca fiind corecte ambele variante – corijent/corigent –  recomandată fiind prima, considerată incorectă o vreme.

De asemenea, sunt admise două variante corecte şi pentru substantivul derivat corijenţă/corigenţă.