Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Pastila de gramatică

Cum deosebim o semivocală de o vocală?

Unele dintre cele mai dificile exerciții de fonetică din școala generală mi se păreau cele care implicau recunoașterea unor semivocale, de obicei din cadrul unor diftongi ori triftongi ai unor cuvinte – cum sunt ele ocurente, de fapt. Până am cerut lămuriri în plus. Acum, după ani, mi s-a cerut mie să clarific lucrurile în acest sens. Și dau explicațiile mai departe:

Vocala este sunetul care se pronunță singur, fără ajutorul altui sunet, spre deosebire de consoană, care e însoțită de un alt sunet (de î sau de e, de regulă). Are, așadar, un statut independent. Semivocala, în schimb, este o vocală scurtă, care însoțește întotdeauna o vocală (în diftongi sau în triftongi), fără a se putea rosti singură, și nu se poate prelungi.

Din cele 7 vocale ale limbii române, doar 4 (și anume: e, i, o, u) pot fi, după împrejurări, vocale întregi sau semivocale și pot ridica probleme, așadar, în chestiunea de față. Dacă sunetele e, i, o, u apar pe lângă consoane, ele sunt cu siguranță vocale și nu semivocale!

Sunetul e este semivocală înainte și după a și o: ea, deal, seară, vreo etc.

Sunetul i este semivocală înainte și după a, ă, â, e, î, o, u: iată, ai, iepure, iei, vrei, piatră, îi, noi, ionatan, măi, mâine etc.
 
Sunetul o este semivocală înainte de a: oare, soare, floare etc.
 
Sunetul u este semivocală înainte şi după a, ă, â, e, î, precum şi după o: luat, aoleu!, rău, hău, râu, îu!, eu, ou, au etc.

Cum depistăm o semivocală?

Despărțim cuvântul în silabe – ei, uite că despărțirea în silabe încă mai ajută la ceva! Pronunțăm doar silaba care conține diftongul sau triftongul. Într-o asemenea etapă, toate sunetele sunt considerate vocale. De aceea, se încearcă prelungirea (chiar ușor exagerată) a primei vocale. Se procedează la fel cu a doua sau sau cu a treia „vocală” (în cazul unui triftong). Bineînțeles, vocalele care permit prelungirea sunetului sunt… vocale. Vocala care nu permite acest lucru este, de fapt, o semivocală.

Un alt lucru care ne este de folos în depistarea unei semivocale este faptul că vocalele sunt plenisone, adică pot alcătui singure silabe, iar vocalele a, ă, â/î  sunt întotdeauna purtătoare de accent. Semivocalele se diferențiază funcțional de vocale prin faptul că nu pot primi accent și, astfel, nu pot îndeplini rolul de centru silabic (nu pot alcătui singure silabe). Totodată, e bine de știut că nu există silabe cu mai mult de o vocală.

Un alt fapt util care poate ajuta în depistarea unei semivocale este faptul că nu există triftongi cu structura VSV (triftongii au doar structura SVS sau SSV), iar diftongii au doar structurile SV și VS. Așadar, știind acest lucru, putem depista cu ușurință, prin despărțirea în silabe, care este/sunt semivocala/semivocalele dintr-un  cuvânt.  Dar, mai ales, putem învăța, mai ușor, regulile de despărțire în silabe.

Să luăm, de exemplu, cuvântul femeie. Acesta se desparte în silabe astfel: fe-me-ie, întrucât silaba –meie nu este posibilă. Din acest grup de 3 vocale trebuie să depistăm semivocala. Prelungim sunetele și observăm să se poate pronunța me(eee) și ie(eee) și NU mei(iii)e. Așadar. semivocala este i.
Cum triftong cu structura VSV nu există în limba română, grupul eie din femeie nu este clar triftong. Prin urmare, vorbim de un diftong în finalul cuvântului, cu structura SV (femeie). De aceea, despărțirea corectă în silabe este fe-me-ie. Se respectă astfel și regula de despărțire în silabe potrivit căreia semivocala între două vocale trece la silaba următoare (ca în ba-ie, po-ia-nă, a-gre-ea-ză). Desigur, în cazul acestui cuvânt, despărțirea în silabe se realizează intuitiv, fără să fie nevoie de cunoașterea unor reguli precise. Însă însumând toate aceste chestiuni teoretice ce țin de structura diftongilor și a triftongilor cu procedeul despărțirii în silabe, e mult mai facil să depistăm semivocala.

vocale versus semivocale

Surse bibliografice:

Dumitru Gherghina, Limba română contemporană, Craiova, Editura Didactica Nova, 2002.
Șt. M. Ilinca, Gramatica instrumentală, București, Editura Festina, 1995.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

fourteen + 19 =

+ 66 = 72

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

Corespondenta la redactie