Pastila de gramatică
Cele mai întâlnite greșeli gramaticale
1. „Decât” sau „Doar”
Adverbele „Decât” sau „Doar” nu se pot folosi unul în locul celuilalt. „Decât” se foloseşte doar pe lângă verbele la forma negativă, iar „Doar”, numai pe lângă cele în forma afirmativă. Se folosește „Decât” în cazurile în care propoziția începe cu „nu”.
Exemplu: „Nu am decât o zi la dispoziție.”, în loc de „Am decât o zi la dispoziție.”
2. Servici” sau ”Serviciu”
Chiar dacă vorbim despre un loc de muncă, o obligație, o acțiune de a servi sau a fi folosită cu un scop, dintre cele două, forma corectă este întotdeauna ”Serviciu”!
3. „Din cauza” sau „Datorită”
Locuțiunea prepozițională „din cauza” cere întotdeauna cazul genitiv. Se folosește numai în contexte negative, în timp ce prepoziţia „datorită” se va folosi atunci când ne referim la un eveniment pozitiv.
Exemple: ”Din cauza ei, el a pierdut concursul.”
”Datorită carierei impresionante, a reușit să fie recunoscută pe plan internațional.”
4.”Vroiam” sau „voiam”
Voinţa poate fi exprimată atât prin verbul „a voi”, cât şi prin verbul „a vrea”, însa forma de imperfect, persoana I, singular şi plural a verbului „a voi” este „voiam”, în timp ce forma de imperfect, persoana I, singular şi plural a verbului „a vrea” este „vream”.
Exemplu: „Voiam să citesc o poezie de Eminescu”, în loc de „Vroiam să citesc o poezie de Eminescu.”
5. „Care” sau „pe care”
Fraților, aceasta este una dintre greşelile cele mai răspândite din limba română: renunţarea la prepoziţia „pe” din acuzativul cu prepoziţie „pe care”.
Corect este: „Dosarul pe care l-am văzut” şi nu „Dosarul care l-am văzut”.
6. „Odată” sau „o dată”
„O dată” este o construcţie formată din numeralul o (una) şi substantivul dată („caz, ocazie, situaţie în care se petrece ceva”) şi indică o enumerare (o dată, de două ori). ”Odată” este adverb, având sensurile de „cândva”, ”odionioară”, ”oarecând”, ”deodată”.
Exemple: ”Odată cu artistul, a venit şi regizorul.”
”Ne-am văzut doar o dată luna aceasta.”
7. „Risc” sau „mă risc”
Verbul „a risca” este şi reflexiv, potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, dar aceste forme sunt învechite şi nerecomandate.
Exemplu: „Risc să urc Everestul”, în loc de „Mă risc să urc Everestul”.
8. „Merită” sau „Se merită”
Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui „a merita şi a exista” au apărut, prin „contaminare” cu construcţiile similare de tipul „nu se obişnuieşte, nu se justifică, nu se face/cade”, potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române. Chiar dacă nu există o justificare în acest sens.
Exemplu: „Merită s-o iubești”, în loc de „Se merită s-o iubești.”
9. „Încontinuu” sau „În continuu”
Încontinuu este adverb care înseamnă mereu, întruna, neîntrerupt şi este uşor de recunoscut, deoarece determină un verb. Potrivit DEX, construcţia în continuu apare atunci când continuu e adjectiv, deci determină un substantiv.
Funcţia de adjectiv este confirmată şi de caracterul flexibil al cuvântului – în continuu progres; în continuă dezvoltare -, dar şi de mobilitatea sintactică: în continuu progres / în progres continuu.
Exemple: ”Este vesel încontinuu.”
”Școala este în continuu asaltată de elevi.”
10. „Ori” sau „or”
Ori este o conjuncţie disjunctivă (care separa, exclude, deosebeşte), sinonimă cu sau, fie, care leagă două părţi de propoziţie sau două propoziţii prezentate de vorbitor ca opuse şi excluzându-se una pe altă.
Or este conjuncţie (neologică, împrumutată din limba franceză), sinonimă cu dar, însă, deci, aşadar, exprimând un raport adversativ (legând două propoziţii prezentate de vorbitor că opuse una alteia, fără a se exclude) sau un raport concluziv. Din punct de vedere ortografic, or va fi separat, întotdeauna, prin virgulă, de restul propoziţiei.
Exemple: „Ori pleci, ori stai.”
”M-a rugat să îl aștept, or, eu nu am mai avut răbdare și am plecat.”
Lasă un răspuns