Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Pastila de gramatică

Ketchup – originea şi istoria cuvântului

Ketchup (pronunţat “chéčap”) este un cuvânt englezesc (neologism în limba română), care s-a internaţionalizat, în sensul că a fost preluat, în această formă, în multe alte limbi, dar originea sa trebuie căutată în spaţiul exotic al Orientului îndepărtat. Nici “sosul picant, preparat din suc de roşii, mirodenii şi oţet” (DEX), denumit de acest cuvânt, nu este o reţetă englezească, nici americană, deşi este emblematic, astăzi, pentru fast-food-uri.
La sfârşitul secolului al XVII-lea, marinarii englezi şi olandezi, au descoperit în Orientul îndepărtat, unde ajungeau în căutare de mirodenii, textile şi porţelan, mai exact în provincia chineză Fujian, un “sos de peşte” făcut din saramură de hamsii, foarte înţepător, de culoarea caramelului, pe care localnicii îl numeau “ké-tsiap”, şi pe care l-au adus în Europa, transmiţând reţeta mai departe.
În 1703, un comerciant britanic, Charles Lockyer, care a călătorit prin Indonezia, Malaezia, China, Vietnam şi India, povesteşte despre avantajele comerţului în Asia şi recomandă cumpărarea de “ké-tsiap” şi de sos de soia, deoarece acestea se vindeau la un preţ foarte mic, sublinind că “nu ştie altă marfă mai profitabilă”. De altfel, trebuie subliniat că, la momentul în care comercianţii englezi si olandezi străbăteau mările şi oceanele pentru a ajunge în Orientul îndepărtat, China era de departe cea mai bogată ţară din lume, cu o tehnologie superioară în materie de textile, ceramică, mirodenii şi preparate de tot felul. Întâlnirea dintre apetitul occidentalilor, care aveau de oferit aur şi argint, şi produsele orientale a dus la ceea ce un cunoscut jurnalist american, din anii 1950, Charles Mann, în cartea sa “1491, Revelaţiile americanilor înainte de Cristofor Columb”, a numit “civilizaţii mondial interconectate”.
Reţete, în Europa şi America, pentru cei care doreau să pregătească propriul ketchup, mai puţin condimentat, au apărut foarte repede. Una dintre acestea, de exemplu, datează din 1742 – “Cum să faci ketchup care să dureze 20 de ani” – o reţetă cu bere, anşoa, ciuperci nucşoara, cuişoare, piper, ghimbir, oţet, hrean, toate fierte la foc mic, până se înjumătăţeşte cantitatea.
Roşiile au apărut în prepararea ketchup-ului în secolul al XIX-lea, mai întâi în Marea Britanie, hamsiile rămânând mereu o componentă de bază în prepararea sosului. În 1869, doi americani, Henry J. Heinz şi L. Clarence Noble, fabricanţi de cărămizi, se decid să se lanseze în comerţul cu sosuri, mai întâi sos Raifort (sos cu hrean), apoi cu “Tomato Catsup”, al doilea cuvânt semnificând “calitate superioară”.
Câţiva ani mai târziu s-au mutat la Londra, au prezentat produsul lor – “Tomato Catsup” – la un butic londonez celebru – “Fortnum & Mason”. În 1892, au lansat pe piaţă 57 de feluri de ketchup, îmbuteliate în sticle. Un secol mai târziu, afacerea cu ketchup a acestor americani, fondatori ai H.J. Heinz Company (cel mai mare producător de ketchup, la ora actuală, alături de ConAgra) atinsese o cifră de afaceri de un miliard de dolari.
În prezent, sosul numit ketchup este nelipsit din fast-food-uri şi magazine. În fiecare an, în lume, se vând peste 600 de milioane de sticle, în diverse variante – “tomato sauce”, “red sauce”, “Tommy sauce” etc. Există şi ketchup verde sau multicolor. 97 dintre americani recunosc că au aproape mereu ketchup în frigider, având în vedere şi calităţile acestui produs – nu este gras, nu are nevoie de conservanţi (oţetul îi substituie), nici de coloranţi (datorită roşiilor), nici de arome artificiale.
Istoria ketchup-ului, de la sosul chinezesc de saramură de hamsii, la ketchup-ul de astăzi, în atâtea varietăţi, este, într-un fel simbolic, istoria mondializării economiei. Ne putem aminti, când ne bucurăm de gustul kechup-ului, de faptul că cea care a dominat economia şi comerţul în cea mai mare parte a ultimului mileniu a fost îndepărtata China, unde, în urmă cu vreo 500 de ani, micii comercianţi chinezi preparau, ieftin, rapid şi bun, sosul picant “ké-tsiap”.

Sursa:
destepti.ro

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Efectul Dunning-Kruger – de ce ignoranţii şi incompetenţii se supraapreciază …
Corespondenta la redactie