Cum se abreviază corect numele proprii – Ghe./Gh./G. (Gheorghe), C-tin/C./Const. (Constantin), A./ Al. (Alexandru) etc. ?

Abrevierea numelor proprii este un aspect de care avem nevoie frecvent în scris, fie din nevoia de a comunica mai rapid, fie din lipsă de spaţiu. Aceste abrevieri nu pot fi făcute oricum, ci în funcţie de reguli bine stabilite.

Trebuie ştiut că, în cazul numelor proprii de persoane, se poate abrevia numai prenumele, nu şi numele de familie. Nu sunt admise, de exemplu, prescurtări precum C-tinescu (pentru Constantinescu), D-triu (pentru Dumitriu), D-trescu (pentru Dumitrescu) etc. În mod excepţional, o astfel de prescurtare, a numelui de familie, este admisă numai dacă este vorba de ascunderea necesară a identităţii cuiva – de exemplu, I.P. (sau Ioana P., pentru Ioana Petrescu). De asemenea, nu este recomandată abrevierea prenumelor feminine (cu excepţia propriei semnături). Nu se va scrie, aşadar, M. Popescu, ci Maria Popescu, având în vedere că, potrivit regulilor, M. este o prescurtare pentru prenumele masculine Marin, Marius, Mircea etc..

În cazul altor prenume masculine, mai des întâlnite, abrevierile admise sunt următoarele :

• Gh. sau G., pentru Gheorghe (niciodată Ghe.)
• C. sau Const., pentru Constantin (nu este recomandată varianta cu cratimă C-tin);
• D., pentru Dumitru (nu D-tru) ;
• A./Al., pentru Alexandru ;
• Pentru alte prenume, se foloseşte, ca formă abreviata, iniţiala urmată de punct : I. (Ion), V. (Vasile), M. (Marin, Mircea, Marius etc.), N. (Nicolae), T. (Tudor) etc.

Este foarte important să se ştie, de asemenea, şi faptul că, la lectura orală, toate aceste prescurtări se întregesc. Exceptie fac numai unele abrevieri consacrate (putine) ale numelor unor personalitati, cum ar fi: Gh. Dem. Teodorescu (scriitor), care se poate citi [ge-dem teodorescu], I.L. Caragiale, citit [i-le caragiale] (mai ales ca se evita si cacofonia, admisa si aceasta), St. O. Iosif, citit [şte-o iosif] etc.