No man’s land – sensul şi originea expresiei

“No man’s land” este o expresie din limba engleză, care s-a internaţionalizat şi care are şi un corespondent în limba latină – “Terra nullius” – cu acelaşi sens: “Ţara nimănui” sau “Teritoriu al nimănui”.

În vreme de război, “No man’s land” era considerată zona nelocuită dintre două graniţe sau dintre două linii de front. În timpul Primului Război Mondial, o astfel de zonă se afla, de exemplu, pe frontul de vest, care se întindea de la Canalul Mânecii (în nordul Franţei) până în Elveţia, Belgia Luxemburg, în regiunea în care, mai târziu, între anii 1920 – 1930, Franţa a construit Linia Maginot, modernizată în anii 1930 – 1940, cu scopul declarat al francezilor de a fi pregătiţi pentru un eventual atac din partea Germaniei.

În al Doilea Război Mondial, germanii construiseră şi ei o linie defensivă, pe o lungime de aproximativ 630 de kilometri – Linia Siegfried – opusă Liniei Maginot. Pentru că o vreme, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, între cele două linii fortificate nu s-a întreprins nicio acţiune militară, părţile combatante fiind în expectativă, respectiva zonă a fost numită “No man’s land”.

O porţiune “No man’s land” a existat şi ca măsură de securitate a Cortinei de fier, sintagma care desemna linia de demarcaţie între Europa Occidentală şi Blocul de Est, al ţărilor comuniste, în perioada Războiului Rece, perioadă de mari tensiuni ideologice şi politice de după al Doilea Război Mondial, până la revoluţiile din 1989. Zidul Berlinului, “Zidul ruşinii” , cum a fost numit, între Germania de Vest şi cea de Est, era o zonă “No man’s land”, de 5 kilometri, cu ziduri înalte de 3,6 metri şi cu turnuri de observaţie, păzit permanent, din care orice intrus era înlăturat.

La ora actuală, “No man’s land” este, de pildă, “Zona coreeană demilitarizată” dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud, o porţiune de teren lată de 4 kilometri şi cu o lungime de 250 de kilometri, zonă-tampon creată în 1953, după Armistiţiul dintre cele două Corei, China şi ONU. Paradoxal, pentru că zona nu este locuită, această porţiune a devenit unul dintre cele mai bine conservate habitate temperate din lume, cu specii rare, precum cocorul japonez, cocrul cu gât alb, ursul negru asiatic, tigrul siberian etc., în total, peste 2900 de specii de -plante şi circa 70 de specii de animale.

În 2005, magnatul media american Ted Turner, vizitând Coreea de Nord, şi-a exprimat disponibilitatea de a sprijini financiar transformarea acestei zone “No man’s land” într-un sit care să intre în Patrimoniul Mondial UNESCO, intenţie refuzată de autorităţile nord-coreene. Şi Coreea de Sud a propus, în 2011, trcerea acestei regiuni în World Network of Biosphere Reserves, fără succes şi acest demers.

Expresia latinească echivalentă – “Terra nullius” – se foloseşte mai ales în documentele juridice, pentru a desemna “un teritoriu fără stăpân”, un spaţiu care poate fi locuit sau exploatat, dar care nu aparţine niciunui stat.

Expresia “No man’s land” (“Ţara nimănui”), pe lângă sensul propriu, consacrat, a dobândit în timp şi conotaţii, astfel încât, astăzi, utilizarea acesteia poate face referire la un loc pustiu sau anost, unde se aşteaptă evenimente care nu se produc niciodată.

O ilustrare literară a sensului figurat al acestei expresii este, de pildă, romanul lui Mihail Sadoveanu – “Locul unde nu s-a întâmplat nimic” – a cărui acţiune se desfăşoară într-un târg moldovenesc , la sfârşitul secolului al XIX-lea. Romanul a fost ecranizat, în 1989, cu titlul “Noiembrie, ultimul bal”, în regia lui Dan Pita, cu Ştefan Iordache în rolul principal.

Sursa