Pâine şi circ – sensul şi originea expresiei

Pâine şi circ este o expresie latinească – Panem et circenses – utilizată pentru prima dată, în Roma antică, de către poetul latin Juvenal, spre sfârşitul secolului I, într-una dintre satirele sale.

Juvenal conferă expresiei “Panem et circenses” o conotaţie peiorativă, denunţând tentativa împăraţilor, dintr-o perioadă de decadenţă a Romei, de a atrage bunăvoinţa poporului oferindu-i distracţie – jocuri de circ – iar la finalul acestora, hrană cât să-şi potolească foamea. Altfel spus, co
nducătorii Romei au observat că pot distrage atenţia mulţimii şi pot potoli eventualele nemulţumiri şi revolte cu un preţ destul de mic.
De-a lungul timpului, expresia “Pâine şi circ” s-a fixat în memoria colectivă, dar mai degrabă cu sensul propriu, devenind un fel de deviză a diverselor puteri politice tentate să exploateze această tendinţă şi iluzie a maselor pentru o viaţă uşoară şi fericită, prin discursuri şi acţiuni populiste şi pe termen scurt.
Chiar şi astăzi, după două milenii, mai putem asista la scene în care conducătorii sunt aclamaţi în schimbul unor promisiuni şi spectacole derizorii – “Paine şi circ” – deşi, pe de altă parte, istoria umanităţii a arătat că niciun popor nu a putut fi amăgit mereu şi în acelaşi fel.
Dintr-o perspectivă mai largă, filosofică, în spiritul scrierilor lui Juvenal, expresia Panem et circenses/Pâine şi circ a fost valorificată, de exemplu, de Dostoievski, în “Parabola Marelui Inchizitor”, inclusă în celebrul roman “Fraţii Karamazov”.
“Parabola Marelui Inchizitor”, despre care Sigmund Freud spunea că este “una dintre cele mai mari performanţe ale literaturii mondiale”, tratează tocmai natura umană, libertatea şi manipularea mentală sau politică.
În această secvenţă din roman, scriitorul rus imaginează un dialog între Ivan Karamazov, ateu convins, şi fratele său, Alexei. Ivan Karamazov construieşte o parabolă, în care Iisus Hristos se întoarce pe pământ, în timpul Inchiziţiei spaniole, este recunoscut, prins şi întemniţat de către Marele Inchizitor, care-l condamnă la moarte. În seara de dinaintea execuţiei, Marele Inchizitor îl vizitează pe Iisus, spunându-i că a devenit “o pacoste”, aproape “un pericol”, că oamenii nu mai au nevoie de El.

Expresia este prezentă şi în romanul scriitorului polonez Henryk Sienkiewicz, “Quo vadis?”, dar şi în trilogia SF “Hunger Games”, a scriitoarei americance Suzanne Collins.
Dacă literatura a exploatat sensul filosofic al expresiei “Panem et circenses”, realitatea pare a fi captiva încă, adeseori, în sensul propriu. Dar istoria, în dialectica ei, a arătat mereu că orice perioadă de decadenţă este urmată de un nou ciclu ascendent şi invers.

Sursa