“Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim”… – originea câtorva expresii “pitoreşti” (Adio şi un praz verde, vacs albina etc.) (I)

Celebrul vers « Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim… » aparţine scriitorului bucovinean Gheorghe Sion (1822 – 1892), cunoscut ca participant la Revoluţia de la 1848, dar rămas în conştiinţa populară mai ales pentru poezia Limba românească, un elogiu adus frumuseţii şi expresivităţii limbii pe care o vorbim.

Expresivitatea unei limbi se manifestă în multe feluri, unul dintre acestea fiind bogăţia zicerilor/ expresiilor populare, a căror origine rămâne, de cele mai multe ori, necunoscută, alteori se cunosc situatiile, imprejurarile istorice, traditiile etc. care le-au generat. Iată câteva exemple de expresii despre a caror origine se stie cate ceva:

Adio şi un praz verde – este o expresie care marchează ironic o despărţire sau care exprimă nerăbdarea/ indiferenţa faţă de o despărţire, cu sensul puţin îmi pasă. Este alcătuită, aşa cum uşor se poate constata, dintr-o asociere inedită a unui neologism – « adio » – cu « prazul » tipic oltenesc, despre care tradiţia spune că ar fi şi « planta despărţirii » (asociere de cuvinte din care se obtine si efectul ironic evident).

A-şi da arama pe fata – expresia are legătură cu faptul că, pe vremuri, uneori, monedele, care se făceau, în mod obişnuit, din aur şi argint, erau falsificate, înlocuite cu altele din aramă suflată cu aur. Când stratul aurit se deteriora, ieşea la lumina arama. De aici şi expresia referitoare la adevărata « fata » a unui om, care nu se arată, întotdeauna, de la prima vedere.

A-şi pune cenuşă în cap – are sensul de a se pocăi, a regreta, a recunoaşte o vinovăţie. Expresia vine de la obiceiul evreilor din antichitate, care, atunci când treceau printr-o mare suferinţă, se acopereau cu un sac şi îşi puneau cenuşa în cap, la propriu, cenuşa fiind considerată unul dintre cele mai vechi semne de doliu.

A spune braşoave – înseamnă a spune minciuni. Expresia are legătură cu obiceiul negustorilor braşoveni care, în timpurile vechi, ducându-se prin sate să îşi vândă marfa, o lăudau exagerat.

destepti.ro