Expresia O.K./OK – originea şi situaţia acesteia în limba română

Este un fapt de necontestat că expresia OK (pronunţată [okei]) este frecvent folosită în cele mai diverse contexte de comunicare – fie că e vorba de internet, de mesajele telefonice sau de comunicarea orală, mai mult sau mai puţin colocviala.

Mulţi vorbitori de limba romana se gândesc, probabil, că OK face parte din categoria cuvintelor şi expresiilor « tolerate » sau a aşa-numitelor « barbarisme » (cuvinte împrumutate dintr-o limbă străină, fără ca acestea să fie obsolut necesare). Cu toate acestea, cele mai recente ediţii ale dicţionarelor limbii române înregistrează această expresie – scrisă corect O.K. sau OK – cu valoare de adjectiv invariabil (de exemplu : atitudine OK) sau de adverb (de exemplu : S-a comportat OK) ori substantiv (de exemplu : « S-a dat OK-ul pentru acest proiect »), cu sensul : de acord, se aprobă, în regulă, perfect, am înţeles etc.

Aşadar, dacă cineva mai avea vreo ezitare referitoare la faptul că o asemenea expresie nu se încadrează în norme, prezenţa acesteia în dicţionare anulează o asemenea problemă.
În privinţa originii expresiei, explicaţia cea mai simplă şi acceptată de cei mai mulţi lingvişti este că OK este o abreviere de la « all correct », ortografiat greşit « oll korrect », o versiune familiară a expresiei « all right », după cum se explică într-un număr din Boston Morning Post, din 1839, când s-a utilizat prima dată.
Având în vedere popularitatea expresiei, devenită internaţională, nenumărate alte explicaţii despre originea ei au survenit, în timp, dar fără fundament ştiinţific. De exemplu, se spune că O.K. ar avea legătură cu obiceiul marinarilor britanici ca, după o bătălie pe mare, să consemneze undeva, pe navă, numărul marinarilor ucişi: 2K (doi morţi), 3K (trei morţi), OK (niciun mort). În aceeaşi manieră se pare că, şi în Războiul de Secesiune, sudiştii anunţau numarul morţilor după o bătălie.
Potrivit altor explicaţii, OK ar veni din greaca modernă, din expresia Ola kala, care înseamnă « Totul este bine » sau (şi mai puţin credibil) din limbile vorbite în Africa de Vest, limbi în care ar exista cuvântul « Kay » cu sens aprobator.