Care sunt sensurile cuvântului “criţă”?

Probabil că cei mai mulţi vorbitori de limba română cunosc unul dintre sensurile cuvântului criţă din expresia beat criţă, specifică limbajului colocvial, care înseamnă foarte beat, din cale afară de beat, beat turtă. În acest context, termenul se foloseşte cu valoare adverbială, iar originea lui este în limba ucraineană (atenţie! ucraineană, cu -e-, nu ucrainiană) – ucr. kryc’a.

Criţă se foloseşte şi în limbajul regional, în Moldova, ca substantiv, cu sensul oţel, metal dur. De asemenea, în aceeaşi regiune, ca şi în Bucovina, există şi alte expresii care au în structura lor acest cuvânt, precum: a fi criţă la minte (a fi foarte ager, foarte deştept), a avea inima de criţă ( a fi curajos, îndrăzneţ), a fi mânios criţă ( a fi furios din cale-afară). În antologia de folclor a lui Vasile Alecsandri – “Poezii poporale. Balade (Cântice bătrâneşti) adunate şi îndreptate de Vasile Alecsandri” – apare, de exemplu, într-un fragment, următorul enunţ: “La noi, bătrân, muiere, bărbat, copil… Nepăsători de moarte, au inimă de criță”.
E adevărat că între a fi beat criţă şi a fi criţă la minte/a avea inima de criţă diferenţa de sens este imensă, dar, în ambele contexte, cuvântul criţă conferă structurii lingvistice respective un înţeles superlativ (extrem de, foarte).

Sursa