Care este sensul neologismului “specios”?

Asemănarea fonetică dintre neologismul specios şi alte cuvinte existente în limba română, precum special, specific, generează frecvent greşeli de exprimare. Am citit, în diverse articole publicate pe internet, unele chiar cu pretenţii, despre “studiu specios”, “cursuri specioase”, “personalităţi specioase” etc., structuri, evident, incorecte.

Specios, un împrumut din limba franceză (fr. specieux, lat. speciosus), are sensul: care are doar aparențe favorabile, plăcute; amăgitor, înșelător, fără fond serios (DEX).

Etimonul lui specios este latinescul speciosus, care înseamnă frumos, strălucit, deosebit, dar, în trecerea de la limba latină la franceză, sensul lui s-a specializat, dobândind doar înţelesul de amăgitor, înşelător (aşa cum l-a preluat şi limba română).

Se va spune corect, de exemplu: Argumentarea lui specioasă nu m-a convins/Un raţionament specios va conduce la acţiuni greşite/Nu am încredere în această persoană, afirmaţiile sale specioase o discreditează întotdeauna etc.

Sursa