Cum e corect: maxim sau maximum în expresii de tipul „în maxim/maximum două săptămâni”?

Termenul maxim, -ă reprezintă, din punct de vedere gramatical, fie un adjectiv cu patru forme flexionare (maxim, -ă, -i, -e), adaptat din forma de superlativ latinească maximus, cu înțelesul „care are cea mai mare dimensiune, durată, intensitate etc.; foarte mare; maximal”, fie un substantiv neutru (provenit din substantivul maximum: „valoarea cea mai mare pe care o poate lua o mărime variabilă”) sau substantiv feminin (maximă: „cea mai mare valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă”; „centru de înaltă presiune atmosferică”).

Substantivul maximum intră în componența locuțiunii adverbiale la maximum, cu sensul „în cel mai înalt grad”. Totodată, poate fi el însuși utilizat cu valoare adverbială cu înțelesul restrictiv de „în cantitatea/timpul/spațiul maxim posibil”. Și în aceste situații se produc, de regulă, cele mai numeroase confuzii.
De exemplu, vedem și auzim adesea enunțuri de tipul „Ne vedem în maxim două ore.”.; „Trebuie finalizat proiectul în maxim zece zile.”; „Scrie un eseu de maxim 2 pagini.” ș.a.
În asemenea contexte însă, termenul care ne interesează este utilizat cu rol adverbial, iar dintre cele două forme, maxim, respectiv maximum, doar cea din urmă (maximum) poate avea valențe de adverb. Așadar, în situațiile/expresiile cu această structură și cu înțelesul de „cel mult”, nu este corect decât termenul maximum.

Construcțiile de acest tip sunt CORECTE, așadar, în exemplele:
„Rampa de gunoi de la Gherla va fi închisă în maximum 30 de zile” (titlul unui articol publicat pe site-ul gherlainfo.ro, accesat ultima oară în data de 23.10.2016);
„Primă RCA de maximum 7.534 lei pentru un autovehicul de transport marfă cu masa peste 16 tone” (titlul unui articol de pe site-ul replicaonline.ro, accesat în data de 23.10.2016);
„Legea care permite plata retroactivă a cotizațiilor pentru pensii pentru maximum cinci ani, promulgată de Iohannis” (titlul unui articol publicat pe site-ul bzc.ro, accesat ultima oară în data de 23.10.2016).

…și sunt GREȘITE în contextele:

„În maxim 6 luni, CEO va intra în insolvență” (titlul unui articol publicat pe gorjexclusiv.ro, accesat ultima oară în data de 23.10.2016);
„Infractorii scapă de pedepse dacă se autodenunță în maxim 3 luni de la săvârșirea faptei.” (dintr-un articol publicat pe site-ul gazetadebistrita.ro);
„Angajatorul vă poate detașa în altă țară din UE pentru misiuni cu caracter temporar, cu o durată de maxim 2 ani.” (dintr-un articol de legislație europeană publicat pe site-ul europa.eu, accesat ultima oară în data de 23.10.2016);

Ca substantive neutre, cele două forme pot fi foarte ușor confundate, mai ales că substantivul maxim derivă din maximum. Totuși, în dicționarele principale ale limbii române, acesta din urmă prezintă în dreptul său indicația „rar”. Însă a apărut tocmai din dorința de simplificare a formei maximum, care, prin sunetele finale –um, nespecifice tiparului fonetic și morfologic românesc, „ridică probleme de pronunţie (prin lipsa eufoniei şi prin depărtarea accentului de finală, mai ales la formele de genitiv-dativ articulate: máximumului)” (Rodica Zafiu).

Astfel, când substantivul este articulat sau declinat, tendința, absolut firească, este de a utiliza forma maxim. În celelalte situații, maximum rămâne neschimbat, cu forma sa latinească.
Forma *la maxim a expresiei este absolut greșită. Totuși, este explicabilă prin faptul că substantivul neutru maxim este o formă echivalentă, acceptată de norme, a substantivului maximum.
Alăturarea la maxim este corectă însă în contexte de tipul: „Acțiunile Băncii Transilvania, la maxim istoric de 2,825 lei” (titlul unui articol publicat pe zf.ro, accesat ultima oară în data de 10.10.2016).
Aici, sintagma la maxim nu reprezintă locuțiunea adverbială (corectă doar sub forma la maximum), ci structura la (prepoziție) + maxim (adjectiv determinant al substantivului istoric). Declinată la feminin, construcția ar fi, așadar, „[…] la maximă [cotă] […]”, de exemplu.

Sursa