Cum este corect – dental sau dentar?

Cele două cuvinte din titlul articolului – dental şi dentar – sunt paronime (asemănătoare ca formă, dar cu sensuri diferite). Prin urmare, ambele forme sunt corecte, dar înţelesul lor diferă şi, deci, nu pot fi utilizate în aceleaşi contexte.

Dental este un adjectiv neologic, un împrumut din limba franceză (unde se scrie şi se pronunţă la fel – fr. dental), având sensul :  (În sintagma) Consoană dentală (şi substantivat, f.) = care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinţii incisivi superiori sau inferiori (DEX). Consoane dentale sunt, de exemplu, în limba româna, t, ţ, s (consoane dentale surde) şi d, z, n, l, r (consoane dentale sonore).

Dentar este tot un adjectiv (din fr. dentaire, lat. dentarius), care înseamnă: 1. de dinte, al dinţilor, privitor la dinţi; nerv dentar, pulpă dentară, medicina dentară; 2. de dentist, care aparţine dentistului, privitor la dentist (DEX).

Se va spune corect, aşadar, de exemplu: Am programare la cabinetul dentar/ Intenţionez să fac un implant dentar/ Durerile dentare sunt chinuitoare etc., dar: Fonetica se ocupă de studiul sunetelor, inclusiv de consoanele dentale/ El are o problemă cu pronunţia dentalelor/consoanelor dentale etc.

Sursa